Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Meseria e brăţară de aur

Vineri seara merg la o gimnastică, iar când vin spre casă o fac cu încă două tipe (fete tinere ca mine).
În seara aceasta am întrebat-o pe una dintre ele unde lucrează. Lucrează în fabrica de confecţii din oraş, fac costume pentru Franţa şi mi-a povestit mult despre munca ei, cum primesc materialele, nasturii, aţa tot din Franţa, cât de frumoase sunt materialele cu care lucrează, cât de scumpe sunt şi cum ultima oară au făcut 100 de costume pentru muzicieni. Nasturii aveau forma de cheia sol, erau auriţi, iar costumele negre. Ea coase nasturii. 

De foarte multă vreme nu am auzit pe cineva să vorbească cu atâta încântare de ceea ce face la serviciu. Mi-a explicat cum coase 4 nasturi pe o mânecă şi 4 pe cealaltă. Mi-a arătat pe mâna ei locul unde îi coase, căci trebuie perfect aliniaţi. Şi cred că a zis de zece ori că arătau deosebit pe mâneca sacoului. Mi-a explicat chiar şi cum este reverul sacoului.
A remarcat că tot ce se aduce din Franţa este de calitate dar şi foarte scump.
Apoi o întreb cât câştigă, câştigă destul de prost, râde şi-mi spune că dacă face ore suplimentare nu reuşeşte să cumpere un costum din cele ce se coase la fabrică. Îmi mai spune că lucrează de 17 ani acolo.
Remarc că trebuie să fie un om de bază atunci. 

Îmi amintesc că am o cunoştinţă care lucrează acolo. Sigur, o ştie, a fost şefă de secţie, apoi directoarea (care nu e franceză) a pus pe altcineva în funcţie , iar cunoştinţa mea avea de ales între a trece la maşina de cusut sau să fie maistru. A ales să fie  maistru. La prima disponibilizare a fost dată afară deşi mai avea 2-3 luni până să nască. Cel mai trist este că disponibilizările nu le-au făcut francezii, ci directoarea româncă, pentru care nu contează nimic, nici vechimea şi nici priceperea.

Mi-am amintit de un film recent văzut, Up in the air, unde o firmă de recrutări de resurse umane transformă criza în momentul lor de glorie. Sunt angajaţi pentru a face disponibilizări.
Sigur, varianta romanţată din filmul american ne prezintă un angajat aparent indiferent/rece care disponibilizează pe bandă rulantă, în mod profesionist. Crezi că mai rece nu se poate, dar apare în firma lui, colega cea nouă care vine cu propunerea de a se scuti cheltuielile cu deplasările prin implementarea unor sisteme online, respectiv, ei nu se vor mai deplasa pentru a sta faţă în faţă cu angajaţii, ci vor face disponibilizările prin videochat. 
In fine, dupa ce au realizat implicaţiile şi după ce o persoana concediată s-a sinucis, s-a revenit la face-to-face. Şi realizezi ca acea zi poate fi cea mai grea zi din viaţa unui om. Ce mi-a plăcut a fost că încercau, cei de la firma de RU să-i ofere o nouă perspectivă celui concediat, ceea ce presupunea să citească CV-ul omului şi să desopere ceva în el , acel ceva care să confere un nou scop în viaţă.
Mă rog, primeau şi un pachet cu 3 salarii şi asigurare plătită pentru următoarele luni.

Mă gândeam cum s-o fi simţit femeia de mai sus, când, înainte cu 3 luni de a naşte este pusă pe drumuri, scurt, anunţată printr-o hârtie şi fără niciun pachet de concediere.

Mă rog, filmul e film, şefa aia de la Yahoo a fost concediată prin telefon. Săraca!

Unde se află omul şi valoarea muncii sale, unde să te duci când România te dă afară?


26 de comentarii:

  1. Trista întrebare. Pe de alta parte si directoarea românca avea o sefa si daca nu facea ce i s-a spus era ea data afara. Iar daca n-ar fi dat-o pe cea care trebuia sa nasca dadea pe altcineva, care avea si ea poate o drama a ei si era si ea data afara "de România". Momentul este dureros oricând si oriunde. Cred si sper sa nu aflu personal cum este.

    RăspundețiȘtergere
  2. Trist, într-adevăr. Ştiu şi eu mai multe situaţii asemănătoare. Interesant este că cele mai multe s-au întâmplat ori la firme de stat, ori la firme particulare mai mari, cu mulţi angajaţi. Am eu o teorie legată de acest lucru, dar n-o dezvolt acum. Cred că experienţa profesională contează numai în măsura în care există şi o specializare. Dacă oferta de muncă permite găsirea unui înlocuitor, este foarte posibil ca acest lucru să se şi întâmple, pentru că angajatorul are de unde alege. În această situaţie el dictează. Dar sunt multe de spus aici...

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti faci bagajele si pleci in alta tara. daca ai varsta si curajul necesare. daca nu iti tragi un glont in cap sau ,....ceva similar.

    RăspundețiȘtergere
  4. E o întreagă teorie cu dat-ul afară . Niciodată nu poţi spune că ai ales bine , dacă eşti în situaţia de a alege . Sunt persoane care fac probleme şi aduc prejudicii firmei , acesta-i un caz simplu şi alegerea e simplă dar dacă nu ? Orice criteriu ai lua în considerare este un altul care îl combate .
    Iar dacă eşti pus în situaţia de a fi tu cel dat afară atunci e greu şi niciodată nu vei găsi justificare pentru gestul respectivului ce te-a ales. Ce faci ? depinde de pregătirea de care dispui , Câteodată un şut în fund este un pas înainte , câteodată nu . Mai cauţi sau pleci în altă ţară , dar şi cu plecatul este o problemă în funcţie de vârstă , pregătire , familie ...etc .
    În concluzie e greu orice ar fi şi de oricare parte te-ai afla . Şi ce-i mai rău este că-i tot mai prezentă situaţia asta .

    RăspundețiȘtergere
  5. Un proverb chinezesc spune si anume k:
    "O criza este o sansa periculoasa de a evolua."
    Fireste, a evolua este o adevarata arta, care ia timp si cere sacrificii, pe care le faci cu placere atunci cand iti dai seama ca alternativa evolutiei este stii tu, sinuciderea... Si exista multe feluri de sinucidere, printre care se numara si cancerul.
    Un om normal este predestinat sa ia un numar de suturi in fund in viata lui si aceastea il pot face mai puternic daca nu il omoara.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dan,
    nu vreau sa judec, dar cand tara asta la reprezentarea grafica a natalitatii are forma piramidei inverse, este firesc ca statul sa protejeze. Nu cred ca mamele gravide trebuie sa salveze economia si nu cred ca trebuie sa sacrificam generatiile viitoare in numele ei. Ei bine, acum nu stiu situatia exact , stiu doar atat ca exista prevederi legale care protejeaza mama gravida, insa putini le cunosc, iar agentii economici sunt primii care le incalca.
    Am auzit o poveste, nu din gura celui in cauza, nu ma hazardez in comentarii.
    Cei drept, nu vrea nimeni sa fie in asemenea situatie. Si sper sa nici nu ajungem acolo!
    Mereu aveam impresia ca asta nu se intampla decat altora.

    RăspundețiȘtergere
  7. Max Peter,
    asa e , angajatorul gandeste la rece, in functie de nevoile sale. Dar, dincolo de acest aspect vorbim de oameni, iar de cele mai multe ori nu mai avem aplecare asupra lor, nu mai trecem linia sa vedem ce e dincolo de nevoia angajatorului.
    Crede-ma ca am asistat si eu la zeci de concedieri, am elaborat metodologii de reorganizare, de selectare si deselectare ...dincolo de faptul ca am crezut mereu ca am o zi proasta cand faceam asta, ma feream sa ma gandesc foarte mult ce o fi in sufletul omului care pleaca...si ma feream a nu ma prabusi. Atat m-am ferit ca am ajuns de piatra la un moment dat. Bine ca m-am mai trezit din starea asta de ne-simtire.
    Ideea e ca atunci cand analizezi pe baza nevoilor si dpdv al angajatorului, sufletul omului se pierde.
    Si in ziua de azi 'bucuria' asta ne poate pocni pe oricare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Minoki,
    gandesti ca mine, doar ca eu ziceam ca ar fi bun guvernul asta sa scoata tot el si gloantele...el da glontul, eu dau viata.
    Costa mai putin si e mai eficient, creste economia romaniei peste noapte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sorin,
    unde mai pui ca pe roman nu-l caracterizeaza prea tare creativitatea. El e specializat in a eluda, grozavi, iar speranta ne-o punem in Dumnezeu. Asta n-ar fi rau, doar ca Dumnezeu nu pune si in traista. :)
    Putini gasesc resurse interioare sa-si redefineasca optiunile fara sa faca macar o depresie in prealabil.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dw,
    tinant cont ca nivelul de stres cauzat de concediere este similar cu cel al decesului unei persoane dragi sau cel aferent trecerii prin divort...face ca sinuciderea sa fie o optiune.
    Greu sa te tii intre limite.
    Adevarul este ca depinta mult si la ce varsta ti se intampla, odata cu varsta alternativele scad.
    Si de trecut, te trec multe stari: soc, neliniste, insecuritate, rusine, inutilitate etc...nu ca romanii nu ar fi destul de obisnuiti cu asta. :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Mircea Florescu,
    am zis eu ca septembrie e luna alegerilor.

    RăspundețiȘtergere
  12. :) Emotionanta poveste... Mi-a rascolit multe amintiri... si eu am lucrat 15 ani întro fabrica de confectii -tenhician (asa mi se echivalase diploma de inginer TCM) Când m-am hotarât sa emigrez, tocmai ma jignise directoarea general, atât de tare încât mi-am dat demisia si... Am facut bagajele, mi-am luat fetitele de mâna si am plecat la gara - spre Germania. Si a fost cea mai buna idee pe care am avut-o!

    RăspundețiȘtergere
  13. In concluzie, e mai bine sa fii sclav intr-o tara bogata!?

    Continuare la comentariul lui Danut, daca directoarea n-ar fi dat afara pe nimeni, ar fi fost ea matrasita de directoarea franceza. Iar daca aceasta n-ar fi executat ordinile, ar fi ajuns fara serviciu. Tot asa pina la cap cind Sarkozy ar fi si el dat afara. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Carmen, Carmen...ce 'intamplare' sa-mi scrii despre asa ceva. Chiar cand stau si eu intr-o gara sa vad daca ma ia trenul...Shhhhttt!;)

    RăspundețiȘtergere
  15. Costel,
    da asa e! Sclav cu diploma, dar cu berea in fata visand la libertate, pe o plaja cu nisipul alb. Chiar daca visul dureaza 7 zile. Si vreo alte 7 in care sa mai vizitezi vreun 'vecin' de oras, de tara, de continent ?! In rest, sa poti privi senin dupa programul de sclavie.
    E mult? :))
    Adevarul este ca viata n-ar trebuie sa fie numai subzistenta. Viata trebuie sa fie bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  16. Pai e simplu, nu te mai duci nicaieri, stai acasa. Sau pleci in Spania, Italia, Grecia sa muncesti pentru straini, cineva imi zicea ca decat sa fie "sclav" la el in tara, mai bine e "sclav" la straini macar aia il platesc mai mult...

    RăspundețiȘtergere
  17. am lucrat si in sistemul de stat si lucrez in cel privat...nu exista cu adevarat siguranta in nici un sistem...sa-ti construiesti o cariera stabila tine de capacitatile pe care le ai si in plus...de un dram de sansa...aceea de a le putea valorifica...daca nu ai sansa...

    RăspundețiȘtergere
  18. C.L.M.,
    ca sa vezi de ce mi-ai amintit :):

    Viata Complicata
    Pai, ma scol dimineata c-o durere in piept,
    O durere in gat si in inima tepi.
    M-am dus la un doctor, ce indata mi-a spus:
    'Baiete, las-o mai moale sau curand vei fi dus.
    Renunta la lupta si chin,
    Si te complica mai putin.'

    Deci, femei adio, alcool si tu,
    Nici camasi nu mai spal, pantofii-s tabu.
    Nici la munca nu merg, nici ziare nu iau,
    N-am nimic de facut si tot stau si iar stau.
    Minimum de efort
    Ca viata grea sa o suport.

    Stai drept si fa-i fata, e-o atat de complicata viata.

    La di da di da da, la di da di da da,
    Cum scapam odata de complicata viata?
    Viata-i incarcata, viata-i complicata,
    Lyrics www.allthelyrics.com/lyrics/pasarea_colibri/
    Trebuie-usurata prea complicata viata.

    Renunta la lupta si chin,
    Si te complica mai putin.
    Si plec la plimbare,
    N-am nimica de mancare,
    Goale vase si goale pahare.
    Gauri in talpi, pun picioru-n pamant,
    La munca nu merg, ca nici slujbe nu sunt.
    Impozitul creste iar,
    Ce viata complicata am!

    La di da di da da, la di da di da da,
    Cum scapam odata de complicata viata?
    Viata-i incarcata, viata-i complicata,
    Trebuie-usurata prea complicata viata.

    RăspundețiȘtergere
  19. pandhora,
    o, cu siguranta ultimul lucru de care ai parte cam oriunde, este siguranta...
    cred ca e o pierdere de vreme sa mai speri s-o ai/gasesti, mai intelept ar fi sa descoperi cum sa ramai normal in asta lume nebuna.

    RăspundețiȘtergere
  20. Eu am sa ma leg un pic de cazul prietenei tale concediate. Cu trei luni inainte de a naste, putea sa intre in concediu medical apoi de maternitate.... cum s-a ajuns in situatia de a ramane pe drumuri? Ceva nu mi se pare ok acolo...

    M-a incantat acea parte din poveste in care femeia povestea cu pasiune despre munca si nasturii ei...tot mai rar vezi asta...

    Cat despre concedieri, nu e simplu deloc, dar deloc. Adevarul este intotdeauna undeva in mijloc, nu poti sa ii dai dreptate exclusiv celui concediat nici angajatorului, dar cu siguranta exista motive pentru care s-a ajuns la masura aceea. Angajatorul nu isi permite sa fie sentimental...angajatorul este orientat spre profit si va actiona ca atare, din pacate.

    Si tot nu sunt lamurita de ce femeia aceea nu si-a luat concediu medical in clipa imediat urmatoare celei in care a aflat ca va fi disponibilizata! Avea tot dreptul!

    RăspundețiȘtergere
  21. Dana,
    zici că lucrezi în resurse umane ;))
    Am spus că repet ce a zis fata, mie totuşi mi se pare dubios cum întâi te pune şefă de secţie, eşti bună mult timp, până rămâi însarcinată- Apoi te schimbă fără motiv şi te pune să alegi între maistru sau maşină, ca la prima ocazie să te disponibilizeze. Lucruri bune nu se aude despre directoare. Dar, nu cunosc concret situaţia, doar intuiesc un conflict cu mare iz de interese personale.

    Ştiu fooooarte bine care e treaba şi cum se fac concedieri. Am participat la reorganizarea unui întreg sistem. Mi se pare trist că nu ascultăm poveştile oamenilor. Dar...nu e în interesul instituţiei. :)

    Asta mi-a plăcut şi mie, cum povestea despre nasturi...să-i fi văzut chipul, cât era de încântată. Mai rar!

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu zic ca intuiesti tare bine, si mie cam tot asa mi-a mirosit. Cu siguranta sunt dedesubturi pe care nu le stim...
    (Si da, lucrez in resurse umane, de-aia am sarit ca arsa :)) )

    RăspundețiȘtergere
  23. Doamnei chiar imi placea ce facea! si tocmai asta este esential! cand iti place ceea ce faci e cel mai frumos, nu faci din obligatie, esti fericit cand vezi ce iese din mana ta! dar...nu toti angajatorii observ acest lucru..din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  24. Oriflame,
    ai pus punctul pe i.
    Ca angajator nu as concedia niciodata un angajat care coase nasturii pe haine cu ochii stralucind, pentru un salar mizer. Iar din nasturii pentru cusut nu lipseşte niciunul, nu este stricat niciunul. Au fost daţi exact numărul necesar de nasturi, iar nasturii in forma cheii sol...ma gandesc ca se pot distruge la manevrare cu neatentie.

    RăspundețiȘtergere
  25. Dana,
    pai ce crezi, eu cu ce ma ocup? :))

    RăspundețiȘtergere