Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 10 martie 2015

Exista viata dupa moarte!

Dupa ce Vladi imi spune ca el a crezut, pe cand era mic mic, ca toti adultii sunt inteligenti, il treb si eu, de curiozitate, ce crede despre asta acum.
Raspunde in stilul lui Moromete, zambind, ca niciodata nu s-a inselat atat de tare.

Cat de tare ne inselam noi, adultii, cand credem/nu credem ca putem fi prieteni cu "fostii" dupa divort.
Zilele trecute, citeam la comentarii, la scrisoarea de adio a Cezarei Dafinescu pentru regretatul George Motoi.
Am observat doua categorii de comentarii, se poate sa fii prieten dupa divort si nu se poate.
Este prietenie relatia de dupa divort sau e altceva?
Un comentariu zicea ca trebuie sa fie absolut nebuna/absolut nebune cealalta/celelalte persoane care orbiteaza in jurul celor doi divortati, dupa separarea lor, cand accepta "prietenia" dintre cei doi.

Am divortat. In timpul divortului am fost acasa, bineinteles. Inainte de notar, ne-am dus impreuna la cumparaturi. La notar, a fost de ca si cum am rezolvat situatia unei facturi restante, scurt si simplu. Dupa semnarea actului cu privina, el m-a dus cu masina unde aveam nevoie dupa care a plecat la serviciu, inapoi. Nu am discutat nici inainte, nici dupa si nici de atunci absolut nicmic despre divortul nostru.

Nu vorbim nici mai des  nici mai rar decat inainte de divort. Daca merg in Romania, vine si ma asteapta la aeroport. Nu, nu e mai tandru. Nu, nu a incercat sa ne impacam. Nu, nu aduce vorba despre noi. Vorbim numai despre copiii nostri. Locuinta am decis sa o lasam copiilor, sa aiba si ei o casa unde sa revina in caz de dor...orice. Cand merg in Romania gatesc pentru toti, stam la aceeasi masa toti. Parca el e mai relaxat. Eu nu stiu cum sunt. Am regrete pentru ca nu a mers. Dar nici nu e drum de intors. Privirea mea este inainte.

Nu suntem prieteni, ca nu ne impartasim vietile si problemele. Dar, totodata, parca impartasim mai multe decat cand eram imreuna. Avem, asa, o detasare. Si nu mai cautam suport la celalat. Doar ne spunem unele cand intamplarea ne aduna la un loc.

Noi ce suntem?
Noi ce-am fost?

miercuri, 15 octombrie 2014

Să înțelegi când e timpul să te oprești

Ray e un tip docil. Însă, mâinile și picioarele nu îl mai ascultă de mult timp.
A fost diagnosticat cu boala Huntington când avea 30 de ani. Era căsătorit, fără copii.
Boala Huntington este o boala genetică, probabilitatea de transmirere la copil este de 50%.
După ce a aflat diagnosticul, a divorțat.
Nu a mai fost cu o altă femeie de atunci.

Să înțelegi că e timpul să te oprești.
Să alegi să rămâi singur, chiar dacă îți e teamă. Pentru că știi ce va urma.

joi, 2 octombrie 2014

Motivațional?

Românii care vin optimiști și pleacă înfrânți, după o lună jumatate de Anglie, mă fac să mă simt mai tare decât fularul în mașina de spălat.

Sună urât? :D

În contrast cu DrStoica, să cunoști mai mult înseamnă să stai mai aproape!

joi, 21 august 2014

Gandire pozitiva

Se iau gandurile toate si se scutura pana cand raman doar cele bune.
Mai apoi, se iau la framantat, incet si delicat, pana cand se plictisesc si incep sa dospeasca.
Si zambim!
Cum adica, cui?
In oglinda. Oricui.


joi, 14 august 2014

Parfumul vechi, statut ...pentru unii

Copilu face work experience la o companie in centrul Londrei...
Ma intreaba azi daca stiu melodia "Relax (don't do it)".
O stiu! Pentru ca sunt atat de batrana ca sa o stiu, da?
El zice ca azi a stat in aceeasi incapere cu solistul de la Frankie goes to Hollywood.
Si acum o asteptare fireasca de sezon, nici un selfie cu el?
Pai, nu! Pentru ca el NU STIA cine e, i s-a parut doar un batran, acolo...care vrea un nou videoclip.