Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Simplu dar complicat: 20 de ani cu Silvia!

Când am privit-o prima oară nu am putut pricepe cum omului îi este dat un asemenea dar.
Să facă minuni!
Am auzit încă din primele zile, ”copie în miniatură”.
Și am fost mândră!

Când mă întreba întruna ” de ce?” am crezut că scap cu ”nu știu!”.
Și n-am scăpat!

Când a apărut pe lume a doua minune, am devenit mămici împreună. Ea o alăpta pe Alexandra (și avea atâta răbdare până terminam și eu, eu în mod real), iar eu o păpușa mult mai mică decât a ei, diferența fiind că a mea era reală. Și explica emfatic cât de sănătos își hrănește copilul, cu sote de morcovi.

Când a învățat la școală despre drepturile copiilor, mi-a cerut să-i respect drepturile. I-am spus zâmbind că drepturile ei sunt în palma mea dreaptă și să mi le ceară de câte ori vrea, că eu i le dau.
Nu a mai pomenit niciodată despre drepturile copilului.

Și-a însușit conștiincios legea ”înainte de scoală nu există nimic altceva, iar dacă rezultatele la școală sunt cocoțate la nivel corespunzători, s-ar putea să mai urmeze ceva”.

Nu s-a lăsat niciodată ușor, iar cel mai tenace profesor de mate a fost muma-sa.
După jumătate de oră de împotrivire grea (cu plânsete, smuls de păr din cap) se lasa și terminam repede. Dar și eu rezistam bine. (nu la fel s-a întâmplat cu Vladi).

Când a terminat clasa a VIII-a mi-a mulțumit și mi-a spus că abia în acel moment a înțeles pentru ce a fost toată lupta mea, intrarea la liceu a fost ”de la sine înțeles” , fără profesori și efort extraordinar.

Până în clasa a X-a firul dintre ”prieten” și ”dușman” a fost sensibil de subțire.

Apoi am fost prietena ei.

Acum este prietena mea cea mai bună!

Încă mă mai minunez cum de am fost în stare.
Mă mir mereu cum de am reușit să fac ceva atât de bun.

Când cineva îmi spune că semănăm, mă simt măgulită. Pentru că ea e atât de frumoasă!

Îți mulțumesc că m-ai ales pe mine, de mamă!

La mulți ani, Silvia!

duminică, 29 septembrie 2013

Când roate se învârtește

Îmi amintesc cum la început credeai că le știi pe toate.
Și făceai mult zgomot.

Acum ți-e teamă pentru ceea ce nu știi dacă știi și descoperi bucuria lucrurilor făcute încet, pe îndelete.
Ba mai mult, poți să citești și gândul meu viitor.

vineri, 13 septembrie 2013

Angela merge mai departe

De la ce nu aș mai face compromisuri în viața asta:
1. Încredere
2. Iubire
3. Respect (reciproc)

marți, 10 septembrie 2013

Amestecate

Dacă frumusețea e în ochii privitorului, nesimțirea în ochii cui e?
Mă tot caut, conform primei zicale, dar nu înțeleg nimic.
Mai am de învățat/perfecționat? De ce mă deranjează atât de tare?

Îl întreb pe Vladi ce crede despre englezi și-mi răspunde că, din punctul lui de vedere, sunt trei categorii de engezi: 1. de treabă și educați; 2. cei care țin să se impună prin sarcasm; 3. cei care deranjează fără a face nimic, doar prin prezența lor.

sâmbătă, 31 august 2013

Secretele căsătoriei

O întreb care este secretul căsătoriei longevive de 62 de ani și îmi răspunde prompt, iertarea!
Eu aș fi zis făcutul lucrurilor împreună. Și încrederea.


De ce nu este iubirea răspunsul longevității cuplului? De ce pare că iubirea nu este de ajuns?
Răspunsurile la sfărșitul vieții sunt ca o concluzie/constatare, iar răspunsurile date în mijlocul vieții sunt ca un recul al sensului relațiilor, parcă sunt născute din eșecuri.

vineri, 30 august 2013

Greu la deal cu boii mici

De când am scris ultima dată, am îmbrațișat-o pe Silvia a doua oară.
La ora asta e deja în țara ei.
Eu mi-am luat o zi liberă să mă odihnesc după câteva zile de concediu.
M-am întrebat de câteva ori dacă mi-a murit blogul...eu nu am murit!
Mă întreb dacă blogul e locul unde ne omorâm timpul.

Oricum, m-am apucat de sudoku. Măcar demența să o previn...
Am mai făcut și alte chestii între timp, că mi-am stabilit target încă un an pentru a achiziționa o valiză Luis Vuitton, că casă ca Maradona nu-mi fac.
Îmi place/mă ajută să cred că pot să plec oricând.

joi, 28 februarie 2013

Moara care macină

Îmi cere iertare în caz că m-a rănit cu ceva. Mă întreb, automat, ce este mai rău, să ceri iertare just in case sau să nu înțelegi dacă ai greșit ceva?
Mi se răspunde tipic: ai să mori repede, gândești prea mult!
Ei, asta-i, să mor de altceva decât de sfârșit de zile.

De la fetele cu diamante știu că diamantele strălucesc mereu. Când am fost surprinsă că am găsit unul, mă întreb dacă e un diamant adevărat. Deși l-am pus la loc de cinste, ceva mai sus de între sâni, nu văd mereu reflexii pe piele. Pielea mea e prea groasă sau piatra nu e diamant?
Acum am probleme și cu vederea!

Am plecat permanent sau temporar?
Permanent seamană cu perfect, iar eu nu sunt nemuritoare.
Temporalitatea este dată de durata vieții mele, iar viața mea hrănește permanent alte două vieți.
Deci, da.

Când îmi este bine 5 minute întru în panică, mi se pare că va urma ceva rău. Ar trebui să iau niște lecții de fericire, poate ajung la performanțe de o zi.
În viață totul e obișnuință! 

Copilu mă uimește, s-a făcut mare. Ieri, la interviul lui, a preferat să fiu cu el. A vorbit frumos, s-a vândut destul de bine. Și am înțeles că simpla mea prezență a fost un suport. 
Iar în 27 martie îmi umplu brațele cu copiii mei.



vineri, 11 ianuarie 2013

Sunt slabă de înger (?)

Dumnezeu mă lasă singură ori de căte ori mă îndoiesc de mine.  Apoi îmi trimite în ajutor un prieten.
De obicei un străin (de mine), până în acel moment.
Mulțumesc!


vineri, 4 ianuarie 2013

Misterul

Îți amintești misterul meu?
Era când într-o curbă moale a trupului meu, când în căușul palmei mele, iar adesea ascuns bine în locul neaflat de nimeni, în sufletul meu.
Tu spui că era în privirea pe care o străfulgeram dincolo de tine, descoperindu-te. Acea privire care te făcea să respiri greu și te lăsa tulburat, fără aer. Acea privire ...

Misterul se arată puțin, cât să-l poți să-l simți, să te treacă un fior.
Există cât timp nu îl mătură cotidianul din memorie.

Încă mai spui că nu-i exclus să reapară...

ăăăă, neah! :)

marți, 1 ianuarie 2013

La revedere! și An Nou Fericit!


2012...
Anul în care am disperat, am plâns, am luptat și n-am înfrânt.
Anul în care am bifat și-am bifat.

Mulțumesc celor care s-au chinuit să mă doboare, dar am fost nevoită să-i dezamăgesc. Nu îmi place poziția în genunchi, lovită la tărtăcuță.
Mulțumesc celor care mi-au scris exact când am avut nevoie.
Mulțumesc celor care nu mi-au scris, mi-au dat șansa șă aflu despre mine.
Mulțumesc celor care s-au rugat pentru mine!
Mulțumesc celor care m-au suportat și m-au acceptat așa cum sunt.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a încercat și mi-a dat putere să ”zburd” haotic peste acest an.
Îmi cer iertare celor pe care i-am neglijat mult prea preocupată să-mi fac puzzle-ul englez.


(muzica lui 2012, Traviata...ascultată again and again, nu știu să zic de ce și pentru ce ;) )


2013
Acum, când știu anul 2012, nimic nu va mai fi la fel în 2013.


Vă doresc mult Soare, să fiți luminați în ceea ce faceți și vă doriți, respectiv în alegeri!