Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 31 iulie 2012

Pic, pic, doar un pic

Mă amăgesc singură spunându-mi că sunt în proces de adaptare, dar, când sunt numai eu cu oglinda recunosc că sunt într-un proces de degradare. Mi-e lene, sunt blocată, când am timp ascult muzică și tergiversez la maxim lucrările pe care le am de făcut.
Uneori nu-mi place această Cleo, alteori nu-mi mai pasă.
Dar...ultima jumătate din iunie m-a chinuit destul de tare, abia am găsit o chirie pentru mine și Vladi.
Pe data de 1 iulie m-am mutat, iar cu aceeași dată am început un alt job. Conform algoritmului, când jobul îți aduce fericirea categoric e și prost plătit.
Vladi este cu mine și mă așteaptă în geam când mă întorc de la serviciu. E foarte plăcut.
Cum m-am mai schimbat? Păi, m-am schimbat. Dacă Vladi nu ar fi fost copilul meu aș fi zis că nu e dreptate pe lume. În cursul lui de a face lucrurile fără efort, a intrat la liceu în clasa în care a vrut, la prima opțiune. Am râs de nota lui la matematică și am ridicat din umeri. Copilul ăsta are noroc!
Silvia, a trecut cu bine de bac (nu că aș fi avut emoții, că n-am avut), iar în data de 14 august pleacă în Danemarca ( la școală! - mențiunea este pentru Max Peter dacă își amintește... ).
De asemenea, Silvia mi l-a adus pe Vladi în Anglia. Dacă pare simplu, ei bine, nu e. S-au prezentat la aeroport cu un act lipsă și au fost nevoiți să reprogrameze zborul.
Bine că eu cu drag muncesc!
Nu mă lansez în detalii...v-am spus, nu știu cine mai sunt.

Dar, continuăm călătoria.