De ce critici?...de ce nu?

Consider toleranta la critica un indicator al gradului de autocunoastere, un indicator al capacitatii noastre de deschidere.
Nu am inteles niciodata termenul de critica constructiva, iar flexibilitatea mea la notiuni care nu argumenteaza situatii noi este uneori restrictiva, pentru ca nici eu nu am atins perfectiunea (hi, hi, hi!).
In fine, i-am atribuit un argument si-anume acela ca o critica devine constructiva cand cel care o primeste o face cu deschidere, reanalizeaza si daca considera ca fiind favorabila, va face corectiile in scopul imbunatatirii.

Citeam zilele trecute un interviu al pictorului Marton Arpad (e din sat cu mine :) ) iar opinia lui despre critica si critici s-a concentrat in urmatoarele: " critica nu se naste din faptul ca eu am facut ceva gresit, ci din faptul ca cineva priveste dintr-un unghi gresit toata munca mea".
Recunosc ca la inceput am zambit si mi-am spus ca este atitudinea generala a celui care nu suporta critica...Apoi, daca stau sa ma gandesc la cele declarate imi dau seama ca poate omul a ajuns la un grad ridicat de autocunoastere, iar criticul de arta oricum nu poate avea o optica buna asupra picturilor sale pentru ca un critic se ocupa cu scrisul, iar un pictor picteaza. Nu poate face "viceversa".
Atunci un critic nu poate sa spuna ca pictorul nu picteaza bine, frumos, profund, nuantat, rasfirat, dezlanat, necolorat, cracanat...
Criticul vrea doar sa armonizeze pictura cu lumea exterioara si ii ofera o interpretare proprie cu incadrarea falsa in curente si tendinte. Perceptia lumii exterioare este diferita pentru noi toti, iar la tainele lumii interioare nu am ajuns multi. Nu poti sa faci armonie intre cele doua lumi pentru ca una este subiectiva iar alta posibil necunoscuta. Acolo este o bariera de ridicat.
O cunoastere a lumii interioare, o acceptare a ceea ce suntem, o recunoastere a frumusetii noastre ne schimba perceptia lumii exterioare.
Puterea de a dansa usor dinspre interior spre exterior va contraria intotdeauna criticii de... viata.
In acest caz (dar numai in acest caz!) accept teoria lui dewolf, "critica se afla in ochii privitorului".

Eu pot sa inteleg ce vrei tu sa vad, dar eu am propria mea viziune, nu pot sa-ti insusesc conceptia.
Pot sa accept critica daca ea este argumentata si oferi variante de imbunatatire.
Pot sa accept critica fiindca inteleg de ce o faci si nu se hraneste din rautate.
Pot sa primesc critica pentru ca tind spre perfectiune si-mi apreciez efortul pentru atingerea scopului.
Eu stiu ca pot sa vad dincolo...

(vinovatii sunt Marton Arpad si "Pictorul" lui mosu...he he he )