Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

vineri, 13 septembrie 2013

Angela merge mai departe

De la ce nu aș mai face compromisuri în viața asta:
1. Încredere
2. Iubire
3. Respect (reciproc)

18 comentarii:

  1. draga mea Cleo, ma bucur enorm ca ai reaparut pe blog! pe unde mai esti? tot in Anglia rece si umeda?!
    Ai dreptate, cu asa ceva nu se fac compromisuri! nici jumatati de masura nu se accepta! ori totul, ori nimic!
    te pup. Weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Tot in Anglia, ce sa fac si eu...incep sa prind radacini.
      Vladi mi-a zis ca Londra e locul unde vrea sa-si petreaca viata (deocamdata, zic eu) asa ca nu-i cu putinta sa mai aleg. Oricum, mie mi-e totuna unde traiesc.

      Ștergere
    2. Totul va fi bine! Vladi are dreptate!
      Pupici
      PS:abia astept sa ne mai arati ce mai deseneaza Maestrul! ;)
      ♡♥♡♥♡♥♡

      Ștergere
  2. Pare o urmă de regret din cauza acelui "nu aş mai face".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu mai e o urma de regret, este chiar o indarjire, ca facand compromisuri sfarsesti bolnav sau/si nefericit si singur.

      Ștergere
  3. Orice compromis are partea lui de risc. Nu prea cred în chestia cu mai lasa unul, mai da altul... M-am fript de câteva ori. Desi se pare ca e reciproca, de fiecare data se pare ca cel care mai închide ochii ia tzeapa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Naiba stie cum mai e, ajungi la o varsta cand crezi ca le stii pe toate. Ca am patit-o si in Anglia, am venit cu imprintul de acasa, ”mai inchide un ochi” si s-a sfarsit cu ”mai ia una in barba”. :)
      Deci, reset!

      Ștergere
  4. Eu nu m-am fript decat de 2 ori dar bine, asa de bine incat m-am hotarat sa nu devin ursuz, pt ca eu fiind centrul Universului plus narcisist si imatur, exista riscul ca daca devin eu ursuz e posibil sa inceapa sa ploau si sa intre soarele in nori, si totusi nu doresc acest fel de consecinte pt biata omenire, as aca m-am decis fiu optimist, sa am incredere in toata lumea pana la proba contrarie, sa fiu amabil si sa iubesc la modul superficial pe cat mai multi, samd, cred ca un model comportamental de copil cconsiderat cuminte cf criterii cat mai victoriene inca potrivite in mediul cultural contemporan UE, (desi poate nu in mediile socio-profesionale de arte si entertainment, dar in mediile functionaresti unde activez eu, merge si asa, adica e cu risc minim atat pt mine cat si pt altii). Plus desigur am si eu un extraordinr de mare buton de Ignore, dar mie imi vine usor asa ceva pt ca oricum am ADHD si nu am atentie buna la detalii, si nici nu sunt curios in legatura cu diverse detalii, dar desigur ca nu ma laud cu asa ceva, doar ca asa sunt eu, total tufa la receptie, si nici la expresie nu sunt prea breaz, (singurul lucru la care e posibil sa ma pricep fiind acela atribuit mie de altii, nu de mine insumi,si fiind legat de faptul indubitabil ca pe mine ma abordeaza inevitabil toata lumea din tota lumea in orice conditii sau situatii in real life, ca sa imi ceara mie personal indrumari pe unde sa o ia in caz ca se simt rataciti, si eu atunci intru in panica pt ca de obicei habar nu am unde sunt, si nici unde se afla ce cauta acei oameni, dar totusi incerc sa ii ajut asa cu amabilitate, si desigur ca pe cca 45 % i-am trimis in directii total gresite, plus in 23 % din cazuri chiar ma simt etic obligat sa spun ca din pacate habar nu am, dat fiind ca eu sunt in trecere peste tot, si doar ma plimb total la intamplare, fara vreun scop de a ajunge undeva, si nu am studiat niciodata harta locurilor unde ma aflu, desi admir hartile si pe cartografi, asa ca profesionisti utili omenirii), asa ca sunt in continuare distrat, nesimtit si superficial, plus ignorant si lenes, pt ca mi se si potriveste, adica asa chiar structural neurologic si temperamental, asta e genul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Te rog sa nu devii ursuz, deja sufar din cauza ta si n-as suporta mai mult...

      Mai, asta cu iubitul suerficial ar fi solutia, dar, nu stiu de ce, la mine nu merge. Pur si simplu nu pot. Ori imi place omul ori nu-mi place. Si daca nu-mi place nu pot sa ma prefac ca-mi place. Cel mult pot sa-l ignor, sa ma port ca si cand e transparent. Dar asta nu ma face nici pe mine prea colorata.

      De ce ”ajuti” oamenii daca nu te pricepi? :) Nu-i mai simplu sa zici ca nu ti-e la indemana sa-i sfatuiesti?

      De fapt, cine esti tu ca sa sfatuiesti, ce te recomanda?

      Ștergere
    2. Ha ! Ha ! Pai tu crezi ca eu vreau sa sfatuiesc lumea ? Zau, de cand am 11 ani ma tot abordeaza diversi ca sa le spun pe unde sa o ia, chiar daca eu sunt tocmai aterizat in avion pe undeva ! Si de aia eu m-am obisnuit asa sa fiu abordat de lume, zau, cum ies si eu pe strada chiar si pana la chiosc, sau daca ma duc asa turist pe undeva, nu trec 2 minute si se apropie cineva de mine sa imi ceara directii, indiferent de daca sunt chiar in locuri care nu sunt considerate turistice, zau, mi se cer indrumari din cele mai diverse, unde e parcarea, unde e statia de autobuz, unde e spitalul, unde e muzeul, unde e nu stiu ce firma de care nu am auzit in viata mea, cat de des vine troleibuzul...o data, cand eram adolescent stateam si eu asa intr-o statie de tramvai, si m-a solicitat unul pt sex si eu, din obisnuinta si neatentie in acelasi timp, am crezut ca ma intreba cat era ceasul, si i-am zis 2 jumate, si ala a crezut ca ma tocmesc cu el la pret si a zis 1 jumate, si eu, ba nu, 2 jumate...pana cand m-am prins si efectiv i-am trantit asa tafnos, insa politicos, un "NU, multumesc", si abia apoi am luat-o la goana ! (ca efectiv ramasesem tot asa in maniera aia politicoasa cu care raspund eu de obicei diversilor care ma solicita de obicei pe strada cu intrebari de obicei mult mai inocente!), si culmea e ca nici macar NU ies din casa asa de des, dar pur si simplu probabil ca par ca nu am altceva de facut si sunt imbracat asa in culori mai uni gen uniforma, si poate de aia lumea crede ca sunt politist comunitar sau ghid, sau naiba stie ce crede ca sunt ! Dar zau, uneori m asimt si vinovat cand nu stiu ce sa raspund, si uneori intru in panica si uit ca pot sa verific in IPhone, dar zau, nu stiu de ce chiar si astia care au IPhone tind sa ma intrebe diverse...zau, chiar si daca stau cu nasul in IPhone sau o revista, si sunt clar ocupat, TOT ma opresc si ma intreaba ! Daca sunt in 2 pe strada, pe MINE ma intreaba, nu pe alalaltul, chiar daca eu ma uit de obicei asa pe cer sau pe pereti, ca niciodata nu ma uit drept inainte cand merg pe strada...numai cand sunt cu mama lumea tinde sa o intrebe pe ea, nu pe mine, pt ca probabil se observa de la o posta ca in acest fel de situatie chiar ca nu pot sa fiu atent la altii.

      Ștergere
  5. Dar,sincer, am devenit ff curios, cine e acea Angela care merge mai departe ? E un nume care mie imi place deosebit de mult pt ca e legat de 2 doamne care mie imi plac enorm, d-na Angela Lansbury, actrita profesionista de origine britanica, care pe 16 oct va implini 88 de ani, plus o doamna de origine nordic germana numita Angela pe care am cunoscut-o relativ recent, si pe care o admir ff mult, asa cum este ea, as fi vrut sa fiu chiar mai apropiat prieten cu dansa, dar e ff ocupata, (nu Merkel, desigur, o doamna oarecare de cca 60 de ani).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah,am verificat, ca parc auzisem undeva acea expresie, este vorba de un film romanesc din 1981, r Lucin Bratu, si cu d+na Dorina Lazar in rolul unei doamne care lucreaza ca sofer de taxi. Da, trebuie ca este un film frumos, eu admir ff mult soferii de taxi asa ca profesionisti, toti cei cu care am interactionat eu, atat in Romania cat si in alte parti mi-au reconfirmat aceasta impresie de inalt profesionalism, si efectiv nu am inteles niciodata de ce se vaita atat lume despre ei pe diverse bloguri.

      Ștergere
  6. Să meargă, să meargă! :) Ăsta e primul lucru care contează. După ce reîncepe să facă pași, Angela va vedea singură ce-i priește și ce nu. Știi cum e: cine n-a trecut prin diverse situații limită nu poate învăța pe nimeni nimic. Cine, din afară, pare că n-a trecut înseamnă că chiar și-a învățat lecțiile.
    Să nu ne atașăm de tristețile și de problemele noastre, că nu merită.
    E perfect zis: fiecare merge mai departe. Și fiecare alege doar pentru el însuși cât de departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De multe ori mi se intampla, mai ales de cand sunt in tara asta, sa nu stiu foarte bine ce cale sa iau, asa ca o iau mocaneste, pentru ca stiu ce NU mai vreau.
      E si asta un punct de pornire.
      Stii, cand sunt "depresionata" incep prin a face curatenie in casa. Efectiv! La mine functioneaza, parca toate se arata mai clar dupa asta. :)

      Ștergere
    2. Dacă vrei să mergi, să te retragi într-o mănăstire budhistă (din Tibet), primul lucru pe care te vor pune să-l faci e curățenia. În fiecare zi, peste tot, până ce vei învăța cât de important este, cât de mult te poate schimba interior o așa activitate banală. De ce? Unul dintre motive ar fi că devii conștient de ce faci și faci cu mai multă dăruire, ca să nu-ți iei câmpii gândind continuu: "o așa activitate nu e de mine, am să mor". Și ajungi astfel la a-ți pune atenția conștientă pe ceea ce faci. Adică pe momentul prezent. Ceea ce presupune că începi să nu mai trăiești în trecut, în grijile date de chestii deja întâmplate.
      De ceva vreme, eu am început să renunț, pe cât pot, la a mai căuta cu înverșunare rezolvări atunci când ele întârzie să apară. Mi-am dat voie doar să fiu și să le aștept liniștit, cu încredere simplă. Și vin incredibil de ușor! În Vechiul Testament, scris în limba ebraică, Dumnezeu poartă 72 de nume. Primul dintre ele este "Eu Sunt". Mintea subconștientă este și-atât. Ea nu judecă, nu analizează, nu gândește. Doar oferă. Oferă întotdeauna ceea ce îi ceri prin obiceiurile imprimate în timp. Schimb obiceiurile și astfel schimb darurile minții subconștiente pentru mine.
      E simplu să spun toate astea. Dar e greu să le aplic în mod consecvent, convins de reușită. Însă mă străduiesc și simt că se cunoaște. De-aia psihologia nu e o știință. Pentru că evoluția mental-emoțională nu poate fi măsurată, iar rezultatele nu se văd imediat, nu poți pune mâna pe ele.

      Ștergere
  7. Pai asta este scopul terapiei prin munca, incet si sigur aduce si face ca mintea sa ramana in prezent. Cred ca traind in prezent iti permite o detasare de la trecut si viitor, ta face sa fii mai obiectiv.

    Acum, daca psihologia este o stiinta sau nu ma intereseaza mai putin. As zice ca e o stiinta totusi pentru ca studiaza comportamente si mental, nu este o stiinta exacta pentru ca obiectul stiintei nu este unul cuantificabil, dar nici nu este stiinta evolutiei mental-emoționala.
    Asa, nici filozofia nu e stiinta, ori alta stiinta umanista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca dl Kahnemann, psiholog si matematician de meserie, care a luat premiul Nobel pt economie s-ar mahni daca ar auzi ca tu crezi ca psihologia nu este o stiinta, cand dansul tocmai de aia s-a facut psiholog, ca sa o poata ajuta sa se masoare cu matematica deosebit de avansata, in folosul omenirii, desi, ma rog, premiul Nobel l-a luat tocmai pt ca a demonstrat matematic cat de mult se inseala oamenii, atunci cand aleg sa investeasca in diverse, chiar si daca ei cred ca au bun simt, sau chiar si daca le dai fituici asa negru pe alb niste cifre sa stie cum sa triseze ca sa raspunda mai corect, si ei tot nu le aplica !! Insa dl Kahnemann nu a ramas dezamagit de rezultatele cercetarii lui de-o viata, si acum se preocupa de una din cele 3 probleme economice mai la moda inultima vreme, si anume aceea a fericirii, (celelate 2 fiind una din ele sa se afle la ce folosesc banii, deoarece economistii inca nu au reusit sa gaseasca un raspuns corect stiintific la aceasta intrebare, si alta fiind aceea pt care s-a luat un premiu Nobel deja pt rezolvare in cee ace priveste un grup mai mic, dar inca se cauta rezolvare la nivel mai larg global, si anume cum sa se imaparta diverse resurse finite atat in functie de prioritati, dar si in functie de merite, astfel incat sa nu se mai repete greselile comunismului si in RP Chineza contemporana...daca am inteles eu corect, er avorba asa de transplante de organe si cum sa le distribuie corect, plus si de cum sa se aleaga studentii cei mai merituosi pt Harvard si facultatile astea ff faimoase, dar asta deja s-a rezolvat si s-a luat deja Premiul Nobel pt asta, dar acum e vorba de cum sa se distribuie aurul ala dupa care se va sapa la Rosia Montana, ca sa fie tot mapamondul multumit plus sa beneficieze cu totii, si problema ast anu s-a rezolvat inca, dar aia care au rezolvat transplantele au zis ca daca mai inati se afla la ce folosesc banii, dupa aia nu va mai dura mult si se va afla si cum sa primeasca toti oamenii Terrei din aurul de la Rosia Montana !).

      Ștergere
  8. Salut!
    Pentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
    si daca ai placere sa ma urmaresti...
    :) O toamna frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere