Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 6 mai 2012

Alandala

Discutam cu o prietenă, femeile sunt veșnic bântuite de fantome.
Fantome care au ocupat tot locul în inima lor.
Deși„ morți„ , bieții de ei, și-au lăsat în urmă vocile, cuvintele, spațiul plin cu amintiri puternice.
De ce nu știu bărbații să se despartă? De ce aleg cea mai stupidă, dar eficientă! cale de a termina o relație?
De cele mai multe ori femeia rămâne legată de el, pentru că nu înțelege. Nu înțelege de ce brusc, de ce dintr-o dată. 
Femeile iartă întotdeauna dacă li se oferă o explicație. Măcar mințiți frumos.

Desigur, eu sunt atipică, dacă vreți să vă despărțiți de mine, eu nu mai vreau nicio explicație. Nu, înseamnă Nu, indiferent cât de bine și frumos e îmbrăcat. De ce să mai pierdem timpul?
Și eu mai și cred că „Dacă dragoste nu e, nu-i bai!” :))

Toți vor fericirea. Eu mă mulțumesc cu banii. ( I-am spus unei coreence că ”banii nu aduc fericirea, dar o întrețin!” și s-a grăbit imediat să mă contrazică...cică am dreptate, dar n-am. Eu, cel puțin, sunt coerentă.)

Nu mi s-a mai întâmplat mare lucru în ultima vreme, nu m-a străbătut niciun fior sau idee, așa că ”decât” v-am citit când mi-a permis timpul. În rest sunt atentă să respir, să mănânc sănătos, am zile când reușesc să mă abțin de la ciocolată, n-am dat-o nici pe alcool, nici pe altele...o singură dată mi-a venit să fumez, dar n-am fumat. Și mai am 21 de zile...

 

51 de comentarii:

  1. Pana la reintalnirea cu Romania si cu cine e in ea. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Doar vacanta.
    Lasa-ma ca vad foarte usor cum te eschivezi de la subiect...deci, cea mai rusinoasa despartire a ta a fost...:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poti fi mai explicita? nu prea inteleg, sunt mai greu de cap zilele astea...

      Ștergere
    2. nu, eu sunt alandala.
      Prietena asta a mea, are o poveste ciudata si nu se poate linisti. Eu tot ii zic, stop, opreste-te, dar inteleg cat ii este de greu. Cand iti vorbeste barbatul despre casatorie, copiii, aranjezi o casa cu el...te intorci in tara ta sa-ti inchei socotelile si dintr-o data barbatul pune punct, fara explicatie si niic nu iti mai raspunde fie la telefon, mail etc. ce sa mai intelegi?
      De ce se despart barbatii in felul asta aiurit?
      Asta era povestea.

      Si te intrebam pe tine care a fost cea mai ne-barbata despartire? Ca doar esti barbat, sigur ai asa ceva in urma ta. Dar nu trebuie sa raspunzi. ;)) Azi am fost pusa pe sotii.

      Ștergere
  3. In ultimele luni, mi-ai sunat tare trist... nu prea te înteleg, pentru ca îmi lipsesc muuulte informatii... dar cred ca nici nu vrei sa întelegem noi, prea multe - eu cred ca ceea ce scrii tu aici este mai mult pentru tine si cel care te-a suparat... Viata este complicata si de cele mai multe ori alandala...
    Mi-esti draga si îmi pare rau ca nu stiu cum sa te ajut...

    :) eu mai am 18 zile! (pâna când o sa vin în România pentru un concediu de o luna)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen, din decembrie anul trecut sunt in Anglia, singura.
      Am suferit cumplit dupa copiii, nu am fost despartita de ei pana acum, iar ei sunt tot ce conteaza. Ritmul celor de aici...nu, nu functioneaza ca o masina germana :) totul merge foarte incet, din care cauza si planurile mele sunt amanate, intarziate. Unde mai pui la socoteala si neprevazutul...important este ca acum sunt echilibrata. Sigur, „mai tai ceapa„ din cand in cand, dar sunt bine.
      Eu nu sufar dupa un El, slava cerului. Dar, ca fiecare femeie, am si eu fantomele mele. Povestea de mai sus, doar ce mi-a amintit.
      De altfel, ma aprind foooooarte greu. Iar un barbat nu va mai insemna/fi prioritate in viata mea! :))

      Dar sa stii ca eu cand scriu pe blog sunt bine. Cand sunt in probleme nu pot sa scriu nimic. Asa ca asta e un semn bun.

      Ștergere
    2. draga mea Cleo, dorul unei mame nu-l poate mângâia nicio vorba, niciun sfat... Stiu ca e sfâsietor de greu; la mine a durat doar o luna jumate pâna când mi-am adus puii, aici, lânga mine. Viata fara copii, nu as fi putut-o savura, asta e clar!
      Tin pumnii, sa rezolvati cât de curând.
      Eu trec zilnic sa te citesc, asa ca srie, te rog ;) pupici

      Ștergere
  4. Cleo, de acord cu tine: despărțirea să fie radicală și fără echivoc: exact cum ai scoate un ghimpe din talpă. singurul dezavantaj este că nu faci calea-ntoarsă, nici să presare petale de trandafiri în calea ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, intoarcerile intra la categoria „daca si cu parca„. Eu am incercat si asta, asa ca pot sa zic ca tot acolo ajungi, la final. Doar ca mai tarziu, tot mai ranita.
      Dar cand crezi ca ai o poveste (iar o poveste e numai una)...
      Stii, eu cred ca intr-o relatie fiecare e raspunzator numai de jumatatea lui. Adica, e treaba mea sa iubesc si sa ingrijesc iubirea mea, e treaba mea sa ma pot despartii, dar o fac si cu cuvinte, eu cred ca oricine are dreptul sa stie ce naiba m-a apucat, are dreptul sa stie chiar si faptul ca nu-l mai iubesc. Sau ca ma despart desi il iubesc, ma despart ca nu mai pot sta in relatie. Daca nu vrea cuvinte, e alegerea lui. Acum nici pe mine nu ma intereseaza „de ce”, n-are rost. Dar a fost o vreme cand as fi dat orice sa stiu, sa stiu ce s-a intamplat.
      Oamenii sunt liberi. Nu poti sa tii pe nimeni cu forta, cum nu accept sa fiu tinuta cu forta. Daca stau intr-o relatie proasta, e tot alegerea mea. Am ales sa stau.

      Ștergere
    2. i's all about choice and committment... dacă alegi să rămîi atașată, e tot alegerea ta. lucrurile se complică (din cele trăite de mine) cînd cealaltă persoană e:
      - nehotărîtă
      - mai puțin dedicată
      - opacă la inițiative (comunică greu).
      Ca să-ți dau dreptate off topic cu banii, the best things in life are free, but you can give them to the bears and bees :)

      Ștergere
    3. :)) n-am mai auzit vorba asta. Stii, cred ca spui ca banii nu conteaza cand ai ori prea multi ori prea putini.

      Mereu la formarile pe psihologia de cuplu am auzit ca vina e INTOTDEAUNA impartita EGAL.Greu am putut sa inghit asta. Stiam ca e impartita, dar nu voiam sa accept egalitatea.
      Stii unde e problema? Ca am avut timp sa analizez aici (hi, hi). La echilibru. Cand unul rupe echilibru, se strica toata treaba.
      Adica, daca el nu e dedicat, ea compenseaza. CRACK!!!El incepe sa resimta frustrarea pentru ac nu poate inapoia/tine ritmul cu re-comensarea spre ea, ea se duce tot inainte cu implicarea iar el ramane, pierdut, in urma. Apare frustrarea manifestata prin durerea la basca, ca doar n-o sa imi arate mie ca el e suferind pt ca e nevolnic, bla bla.

      Ștergere
  5. Carmen a spus exact ce gandesc si eu >:D<

    despartirile nu au cum sa nu doara...
    dor si mai tare cand-exact cum ai spus si tu-nu intelegi de ce...
    in ceea ce ma priveste o data am pus eu punct,o alta data un alt el a pus punct...ciudat este ca a durut de fiecare data...
    cat despre iertare...eu sunt blanda dar nu iertatoare cand vine vorba de relatii....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iertarea inseamna vindecare. Cea mai mare iertare, ca sa nu zic cea mai grea,pentru ca am iertat foarte greu, a fost anul trecut. Cred. Si nu a fost o iertare pentru iubire sau neiubire.
      Anul 2010 a fost un an greu. Poate cel mai greu. Si nu m-a tinut nimeni de mana.
      Alte puncte puse in viata...par floricele la ureche.
      Ca acum ma si mir cat de putin imi pasa.
      Si am iertat pentru ca nu am putut sa traiesc atat de aproape cu energii negative. Iertarea a fost in primul rand pentru mine.

      Ștergere
  6. Eu sunt curios sa citesc si ce au raspuns altii, insa voi raspunde dandu-ma exemplu pe mine, care oricat de gay oi fi tot am creierul de cromozom Y si scalday in testosteron, care se pare ca e un hormon care nu prea faciliteaza abilitatile de multi-tasking. Eu de ex daca ma despart de cineva, pur si simplu uit total in clipa aia ca acea persoana exista pe pamant, daramite sa ma mai chinui cu ceva atat de complicat cum ar fi si o explicatie, si inca si in CUVINTE posibil ABSTRACTE si GREU de imbinat in vreo propozitie logica. Insa eu personal am si ADHD, am fost si elev mediocru la scoala, si sunt si ff narcisist-egoist preocupat, deci la mine o fi mai exagerat ca la altii. Insa eu am remarcat si la altii care s-au despartit de mine ca nu le-a pasat de chestii social politicoase prea mult, ci CEL MULT, daca le-am cerut eu personal explicatii, (intr-o singura instanta), au azvarlit asa peste umar ceva de gen ca au putina treaba legata de interes de serviciu, si vor reveni sa-mi explice mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Re responabilitatea partenerilor de cuplu: dupa parerea mea sincera, daca e vorba de o relatie mai serioasa mai pe termen lung incheiata intre 2 persoane care au discernamantul necesar de a se angaja intr-o asemenea relatie cvasi-contractuala, (chiar daca nu e pe hartie ci cel mult de nivel de gentleman's agreement), atunci fiecare persoana NU este DOAR raspunzator de 1/2 de relatie, ci este responsabil in plus de a participa la sedinte de informare si educare reciproca periodice intre cei 2 parteneri, nu prea dese, dar macar asa poate 1 pe trimestru, hai, si la 6 luni, ca altfel, fara nici macar acest mic efort, nici macar nu poti sa ajungi sa ai nici cea mai vaga idee despre cine e cealalta persoana, pe care ai "cunoscut-o" initial si printr-o ceata extrem de distorsionanata a unei indragostiri erotice, daramite sa mai afli ce motivatii si interese l-or mana pe el personal in afara de cele comun impartasite de pana atuncea. Adica totusi e nevoie de ceva bunavointa si efort reciproc de nivel cat de cat profesional, ca altfel nu cred ca se poate numi o RELATIE.

      Dar ma rog, astea sunt teorii, ca eu personal, in permanenta epuizat de atatea sedinte de la serviciu, (care numai de informare si educare nu sunt, dar nu asta conteaza), in general m-am ferit ca naiba sa trebuiasca sa ma angajez la un nivel cat de cat asa mai serios in asa ceva si in timpul meu liber.

      Ștergere
    2. Eu cred sincer ca maj problemelor survin de la ignoranta publicului larg despre a face un screening corect initial pt capacitate de discernamant si competenta de a intra in contracte a eventualului partener, plus re-evaluarile periodice necesare pt acesti parametri medico-legali, care sunt de fapt niste concepte juridice, NU comun "psihologice", (care se gasesc pe toate drumurile in toate revistele culturale si de mode, ba chiar si porno in ultimele decenii), si necesita niste evaluari de un asemenea inalt nivel expert incat nici macar medicii obisnuiti de familie nu s-ar baga sa se pronunte in legatura cu asa ceva.

      Ștergere
    3. Eu, de ex, in ultima vreme, de cand cu afacerea, de fapt afacerile Dominique Staruss Kahn, am devenit curios sa citesc despre aceste concepte in jurisprudenta franceza, pt ca mie mi se pare clar caz de lipsa de discernamant in cazul acelui domn, numai din ce am vazut la TV, dar ma rog, aceste decizii de a utiliza acest fel de circumstante atenunate sau chiar aparare legala NU se poat lua asa la nivel amator de oricine, ci numai de niste avocati ff expert talentati, si sunt sigur ca au existat motive serioase re management de business-uri, averi, capacitati testamentare, etc, care trebuiau puse la punct inainte de a iesi intempestiv in public cu o chestie de genul asta...astept si eu, curios, ca toata lumea, sa vad cum se termina, si cand s-o interna la vreo manastire-spital dl Kahn ca sa-si faca MRI-ul de creier public anuntat necesar, ca eu suspectez un caz de dezinhibitie frontala la dansul, probabil o dementa Pick in evolutie, daca m-ar intreba pe mine presa...plus are si facies parkinsonian. Un adevarat caz bun de examen de luat certificat de specialist medico-legal !

      Disclaimer: Eu habar n-am de chestii din astea atat de complicate la un nivel atat de serios, numai ca imi face placere de ani de zile sa ma uit la ce au de zis expertii medico-legali americani pe site-urile CNN si Court TV, il admir in mod special pe dr Michael Mark Welner, de la Inst Medico-legal din Manhattan, NYC, care e si sexy, ca de cate ori aprae si zice ceva eu retin tot ce zice, chiar daca nu inteleg mare lucru. Uite-l ce sexy e, http://www.trutv.com/library/crime/criminal_mind/forensics/welner/index.html

      Ștergere
    4. :)) Am inteles! Cuvintele par sa fie numai ale femeilor. Totusi un semn sanatos (chiar daca numai intr-o instanta), nevoia unei explicatii.
      Este posibil ca nevoia de explicatie sa vina din stima de sine scazuta ca urmare a abandonului/parasirii de catre celalalt?

      Zau, nu stiu cum poti trai cu atata tensiune, atatea analize preliminare, chiar si pt vacanta, studii de companii aeriene etc, te epuizeaza la maxim, nu mai vrei nimic decat sa traiesti singur pana la moarte.
      Spune-mi daca macar te-au ajutat vreodata.

      Tipul e sexi, totusi pare mai degraba genul tau. Dar cv-ul mi-a placut, e tare baiatu' (n-am citit pana la capat, nu am rabdare pt textele foarte lungi)

      Ștergere
    5. LOL ! Ma ajuta sa scriu despre chestiile astea, nu am spus ca eu imi si urmez intotdeauna propriile sfaturi si analize ! Eu in general fac decizii tergiversand pana in ultima clipa, gasindu-mi scuza ca trebuie 'sa mai studiez, sa mai analizez", dar de fapt eu personal pana la urma NU imi fac aceste lectii atat de frumos propuse tuturor, cel mult le fac asa de mantuiala, ca sa zic ca "am analizat", si atunci cand sunt presat sa iau si eu in sfrasit vreo decizie anume, (daca nu a disparut sau a renuntat totusi factorul presant sa ma preseze intre timp din cauza tergiversarilor mele), actionez impulsiv, cf firii mele, chiar si atunci, in ultima clipa ! Si pana la urma rezultatul e tot ala, numai ca probabil vine ceva mai tarziu decat la altii, insa cel putin eu ma simt impacat ca am actionat ff extra-prudent si pot sa bifez si aceaste indatoriri de double-check diverse conditii de pe "lista" ! E o formalitate tehnica, am impresia, cunoscuta de destui de multi functionari birocrati, si chiar si oameni ai legii, inclusiv parlamentari, etc, tergiversezi ca sa uite de tot petentul ce ti-a cerut si sa plece o data cu cererile lui respective...caz clasat ! Desigur, nu e vorba intotdeauna de un petent uman, poate sa fie si o situatie, care prin tergiversare isi diminueaza din acuitate, peste 10 luni nu mai pare atat de ff importanta de luat acea decizie cum paruse la inceput, etc. Mie personal mi s epotriveste, pt ca eu nu mai caut de mult sa am experiente "noi" deosebite, cred ca le-am avut pe toate pe care mi le-am dorit, ba chiar si pe cateva pe care nu mi le dorisem, de aia pur si simplu, acum astept frumos si cuminte sa ies la pensie. Daca s-o intampla sa imi ramana peste nu stiu cat timp dorul presant de a vizita si Japonia, am sa vad ce am sa pot sa fac atunci.

      Ștergere
  7. Eu cred că mă încadrez exact în caracterizarea făcută de tine. Dacă m-a călcat careva pe bătături, atunci... adio şi-un praz verde!... Cred că ştii zicala. Şi nu-mi place de fel să dau explicaţii. Dacă acela/aceea nu realizează de ce am făcut-o, înseamnă că e mai bine că nu mai avem ce discuta. Urăsc complicaţiile inutile. Ce să-i fac, ăsta sunt eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii care e treaba cu explicatiile, cand le ceri, trebuie sa fii pregatit si pentru raspuns. Pentru orice fel de raspuns!

      Un pic e de discutat pe tema ~daca nu realizeaza de ce am facut-o...`. Nu uita ca asta nu se poate intampla daca nu ai fost in relatie cu un medium. Cealalta parte face supozitii, pot sa se potriveasca sau nu. Tu ramai cu un gust amar ca nu te-a citit, cealalta parte cu interpretarea proprie, concluziile trase pe urma ei. Mi se pare departe de `adevar`, mult prea departe. Si riscant!! Poti sa pierzi o relatie interesanta doar din interpretare eronata.

      Ștergere
    2. Chiar daca nu e mediu si, nevand creativitatea necesara pt a elabora diverse interpretari de "cauze" presupus cu adevarat realiste din care te-a parasit, este posibil pur si simplu sa te si minta in fata...ah, da, parca ai zis mai sus ca tie iti place sa fii mintita...insafrumos. Zau, chiar cred ca esti un autentic fan cat se poate de sincer al genului de arta atat de popular si larg apreciat numit Literatura de fictiune.

      Ștergere
    3. Si mie imi plac anumite genuri literare de fictiune mai mult decat altele, de ex nu pot sa sufar SF, deci la mine NU ar merge sa imi spuna cineva ca ma paraseste deoarece nu doreste sa ma puna in pericol fatal de a capata o posibila boala infectioasa, el calatorind recent intr-o tara exotica in interes de serviciu, unde este oricand posibil sa izbucneasca un pericol de Contagiune adusa de pe o alta planeta din cauza unui incident top secret al programului de explorare spatiala al RPD Coreene, (dupa o poveste scrisa de dl Isaac Asimov in colaborare cu dl Michael Crichton, cu o prefata de dl Cormac McCarthy), insa imi place mai mult genul policier, deci ar merge mult mai bine sa imi spuna ca ma paraseste deoarece trebuie sa intre in inchisoare sa ispaseasca o pedepasa pe viata din cauza ca a planificat crima perfecta a vecinului de la 2 care seamna la infatisare cu George Clooney, insa i-au fost dejucate planurile de catre dl comisar Ioan Z. de la circa 3 Politie din sectorul 2.

      Ștergere
  8. Nu stiu dac-ar mai fi ceva de spus. Eu ma dezbar inclusiv de tot ce inseamna amintiri - poze, cadouri, orice poate contine ceva dintr-o "viata anterioara".

    P.S. Totusi, banii singuri nu aduc fericirea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Chestia cu banii este o exagerare, numai ahtiata dupa bani nu sunt. Insa imi place sa am ce vreau, de ce sa mint. Si mi-a placut sa muncesc, ce am avut a fost foarte muncit, iar ce am, la fel. Nu ma scald in bani, dar imi mai permit sa fac un plan, sa pun in practica un vis...si muncesc din greu pentru ele.

      Ei...la amintiri nu te cred, ele sunt acolo, chir si numai prin analogie te trezesti cu ele peste ochi.
      Vorba cantecelului, `amintirile ma chinuieSTE` ;))

      Ștergere
    2. Cleo, eu as adauga ca saracia si presiunea financiara pot distruge iubirea.

      Ștergere
  9. Off-topic: nu te-ai gandit sa renunti la captcha? Cred ca ai suficiente dovezi ca nu esti citita de roboti. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. OMG! Am eu asa ceva? de unde sa fi stiut?
      Uite, incerc sa motrosesc pe-aici, sa vad daca reusesc...dar, te rog, da-mi de veste daca nu am reusit...eventual si cum sa o fac inactiva.

      Ștergere
  10. Ai scris la nervi? :)
    Mie mi se potriveste doar treaba cu "prietenia". Merg pe principiul putini, da' buni. Ca e mai sanatos. Dar sunt naiv...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Niciodata la nervi,aici. Blogul e locul unde ma simtesc bine.
      Discutasem cu prietena vreo ora, de un an se chinuie sa-i treaca si nu-i trece, pentru ca nu intelege ce s-a intamplat. Si mi-am amintit ca barbatii, intr-adevar, nu spun. Pleaca si nu spun nimic.
      Mie-mi place vorba directa, da, nu. Scurt si la obiect. Dar cred ca trebuie sa fii un pic, sa ajungi la starea de `fed up` ca sa nu iti mai trebuiasca explicatii. Atatea porcarii am auzit pana acum ca pot sa ghicesc aiureala din prima secunda.
      Zicea mai sus Aspirantu' ca imi place minciuna...ei, dar nu aia cusuta cu ata alba, ci una elaborata, care sa nu-mi jigneasca inteligenta. :))
      Si, iata cum ajung sa realizez ca femeile au intr-adevar o problema. Daca sunt mintite nu-i suficient, ca nu vor nici orice minciuna.
      Concluzie: fa oricum, ca si-asa nu-i bine!

      Ștergere
    2. Eu personal NU cred ca femeile au "o problema" asa in general vs barbati adica. Eu crred ca femeile au fost si educate sa creada ca pot avea probleme si sa devina mai introspective despre aceste probleme, si pt ca ele au un vocabular mai ridicat si le si place in mod real sa citeasca carti mai mult decat barbatii chiar de-a lungul vietii, nu numai in adolescenta, ele au devenit si mai experte la a-si cauta si a-si gasi diverse probleme in mod oarecum, zau, exagerat, si probabil NERECOMANDABIL, (dupa parerea mea sincera). Pe cine dau vina pt aceasta "educatie proasta" a femeilor, mai ales din sec XX incolo, (ca inainte saracele abia mai pridideau sa supravietuiasca intre diverse nasteri si epidemii) ? Pe cine altcineva decat tot pe o femeie, (desi si ea la randul ei, am oarecum vag impresia, ca nu sunt expert in valul 2 de feminism politic de la mijlocul sec XX, a fost oarecum "invatata", sau oarecum "calauzita" in sensul asta, la randul ei, de niste profesori masculini de la niste scoli destul de faimoase care erau cam ignoranti re femei si cam misogini din fire ca, zau, asa erau vremurile, nu cred ca pot asa sa dau vina in mod generalizat aiurea pe intreaga istorie a Codului Napoleonic re drepturile de proprietate a femeilor, sau, pe crestinism, etc, mai stiu eu ce, ca tare mi-e teama ca devine de nivel ridicol...desi, cf unor persoane, chiar destul de serioase, desi nu stiu cat de cu bun simt, si asta e pe undeva adevarat la un oarecare nivel, un fel de subjugare vronica a femeilor pt a produce copii buni pt economie si a avea grija de ei pana cresc pe gratis sau in orice caz ff ieftin). Pe la 1/2 sec al XX-lea, de altfel, atat femeile cat sii barbatii au fost indemnati destul de puternica sa se ocupe de chestii mai egoist-narcisiste, sa devina mai introspectivi, sa urmareasca sa devina mai "actualizati" si "multumiti inviata", "fericiti", etc, ca inainte zau daca avea cineva timp de asa ceva. Dar daca la barbati era mai usor sa-i indemni la asa ceva, (cautare de fericire), doar cu aj reclame vizuale de masini ultra misto si bere, la femei le trebuiau explicatii si indrumari catre acest fel de narcisism introspectiv care e posibil sa duca la fericire daca esti indeajuns de intelept, intuitiv, constiincios la citit sfaturi din Cosmopolitan, etc, de nivel mai elevat, in CUVINTE, in CARTI, etc

      Ștergere
    3. Vezi, ce a facut civilizatia din noi? Toata ziua buna ziua ne zboara mintea la fericire.
      Mno, dar daca lucrurile au fost in evolutie...de ce sa alergam dupa alte epidemii?
      Dar si eu cred ca, noi femeile, de multe ori ne brodam singure problemele.

      Ștergere
    4. Pai TOTUSI o epidemie de nefericire e MULT mai usor tolerabila decat una de ciuma.

      Ștergere
    5. Si toata anxietatea asta umana cat se poate de reala in cresterea de la era industrializarii incoace trebuie sa se duca si ea undeva, unii mai masochisti din fire chiar asa se relaxeaza, de ex, gandindu-se ca e preferabil sa fii nefericit decat bolnav de ciuma, altii, mai constiinciosi din fire, se relaxeaza cu preocuparea grijii gasirii sursei conspiratiilor epidemiilor pe Terra, indiferent de daca sunt de nefericire sau de altfel. Adica, asa per total eu cred ca este chiar beneficial maj omanilor sa alerge dupa fericire, chiar si daca devin epidemic nefericiti daca nu o gasesc, decat sa alerge de frica unor barbari care vin sa ii omoare, sau de foame, de infectii, rapiti de extraterestri, etc

      Ștergere
  11. cred ca prietena asta a ta are o "hiba". Sufleteasca. Nu stiu cum sa ii explic,o neimplinire,un gol, o sete de dragoste, o suferinta din trecut atat de puternica, incat ii afecteaaza si prezentul.
    Si asta, ii influenteaza toate relatiile, in primul rand ca isi va gasi barbati cu "hibe sufletesti", care evident vor reactiona dupa caz: defect.

    Este demonstrat, ca oamenii cu o sete de dragoste aparte,ajung in tot felul de relatii dezechilibrate, unde se implica prea mult. La fel de neintelese pt mine sunt relatiile unde unul din ei sufera (e agresat fizic, psihic, e mutilat sufleteste, etc) dar nu pleaca. De ce? pt ca ... asa e obisnuit, asta e reperul lui, asta e atmosfera cladita din copilarie, in certuri se regaseste etc. (oricare din astea, se aplica)

    Fiecare om e unic. Cat nu isi omoara fiecare fantoma, aceasta prietena a ta va repeta si repeta scenariul. Cand va incepe sa se iubeasca pe ea, asa cum este, cu defecte, si limite, atunci viata i se va schimba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Asa e, are o problema. Dar cine nu are?
      Ai intuit aproape foarte bine in legatura cu ea, ai dreptate.

      In celalat tip de relatie, cu violente, apare codependenta. Dar, daca ma gandesc mai bine, poate fi si aici cazul de codependenta...

      Ștergere
  12. Banii intretin placerea, nu fericirea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ai multi bani, sigur nu ramai la placeri, pentru ca asa e omul, la un moment dat se satura si vrea mai mult, mai mult, mai mult...
      Cred ca abia cand iti poti indeplini toate dorintele dorinta de a atinge ceea ce banii nu-ti ofera devine mai puternica. Depinde cat de `ratacit` te gaseste aceasta stare de cautare.

      Ștergere
  13. Placerea e forma primara a fericirii, iar pana cand nevoile primare nu sunt implinite/experimentate nu putem accede/ nu se nasc nevoile spirituale. Trebuie sa avem un termen de comparatie.
    ;))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista riscul de a ramane doar la placeri, daca avem suficient de multi bani pentru a o intretine. :))

      Ștergere
    2. De unde pana unde ca placerile trebuie sa coste multi bani ? Poate or "costa" asa pe termen lung ceva la figurat, energie nu bani, dar placeri ff minunate pot fi obtinute f IEFTIN sau chiar GRATIS ! De ex indragostitul erotic e total pe gratis si e si mai sanatos decat uzul cocainei si te loveste tot acolo in creier, plus efectul nu e asa de strident, e mult mai natural !

      Ștergere
    3. Recunosc ca unele fetishuri costa mai mult, mai ales daca sunt reprezentate de obiecte scumpe care sunt acumulate. Din fericire eu pot sa imi satisfac fetishul de pantofi doar daca ating + miros unii de calitate din cand in cand, nu e nevoie sa mi-i cumpar...de aia pe mine o sa ma coste acest fetish pt ca trebuie sa ma deplasez in alta tara pt a gasi pantofi de calitate, dar celalat fetish care e sa ating + (mai putin) sa miros carti noi, ala e total gasibil pe toate drumurile pana si in Norvegia. Plus ca pot sa mi-l satisfac si re dorinta internmitenta de acumulare doar daca dau bani, nu prea multi, pe cate o revista cu poze misto si pagini lucios-catifelate din cand in cand. Este si asta o placere care nu e deloc scumpa. Sau cand vine in aer o data pe an mirosul de plumerii adus de vanturile care insotesc Gulf Stream-ul, tocmai din Caraibe...si aia e o placere...nu asa de mare ca altele, dar e ff buna si aia ! Da, desigur, daca as vrea sa ma dau cu roller-coaster-ul, ar trebui sa dau ceva bani sa ma deplasez pana in Suedia, plus biletul de intrare, dar mie nu-mi place chiar asa de mult chestia asta. Sau intr-adevar exista o placere care e mai scumpa, aia de a mers pe un iaht cu stropii de mare sarata izbindu-te pe obraz, dar ma rog, nu le poti avea chiar pe toate asa in continuu, mai e nevoie sa te straduiesti un pic ca sa meriti sa obtii si alte placeri. Adica ceva efort asa macar minim merita sa depui, daca e o placere chiar ff misto. Dar la ce placeri costisitoare te gandeai tu ? Ca mie nu-mi vine una ffff scumpa in mod special in minte.

      Ștergere
  14. Satisfactia NU are nici o legatura cu fericirea. Sunt chestii total separate, sunt determinate de alte chestii, poti fi ff usor una si nu cealalta, nu e nici obligatoriu sa iti doresti sa le ai pe amandoua, nu scrie nicaieri ca meriti sa le ai pe amandaoua doar pt ca ai avut sansa sa te nasti, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu are dar odata satisfactia saturata apare nevoia de mai mult...sorry, raman la parerea mea, placerea este forma primara , prin ea, spre fericire!

      Ștergere
    2. Dar de ce e nevoie de fericire ? De ce nu te poti multumi cu placere. Eu ma multumesc ff bine cu diverse placeri, si nici macar vreodata, nici macar asa din curiozitate, nu mi-am pus eu problema pt mine sa devin "fericit", sau "cum as putea eu sa devin fericit". Habar nici macar nu am ce e aia, asa exact exact. Daca este o stare generala de bunastare si echilibru fizic, psihologic si general social atunci ea inseamna Sanatate. Daca e mai mult decat atat, habar nu am. Eu, in plus fata de aceasta Sanatate, desigur, imi doresc, mai egoist, sa imi indeplinesc si diverse placeri...

      ...desi stiu ca NU toate sunt neaparat bune pt Sanatatea mea personala, dar oricum e cam greu sa te impotrivesti, mai ales daca vin asa fara prea mare efort, cum e vantul ala care aduce miros de plumerii, sau vazutul unui zambet placut pe fata cuiva, sau auzitul unei povesti frumoase de la cineva drag care povesteste ceva frumos care i s-a intamplat lui...mie toat acestea imi produc placere in PLUS fata de starea mea de sanatate generala. Desigur, mai e si indragostitul, care ala produce o stare de satisfactie si placere de nivel superlativ chiar euforic temporar...desi, desigur, teoretic, se ca, stie ca ce e prea mult cam strica.

      Tu ce intelegi exact concret ca ar insemna Fericire, in afara de stituatiile descrise mai sus (desigur, nu exact aceleasi placeri, pot fi si altele, dar in sensul descris mai sus) ?

      Ștergere
    3. Deci, mai concret, ce crezi tu ca LIPSESTE din ecuatia de mai sus, Sanatate (acea stare de bunastare/echilibru biologic-psihologic-social) + diverse Placeri, (recomandabil, desi nu obligatoriu, cu masura) din cand in cand in plus, ca sa fie Egal cu Fericire ?

      Ștergere
    4. Pai nu stiu eu sa-ti definesc Fericirea, probabil doar spunand ce stiu sigur ca nu e. Tot asa nu as putea defini nici Iubirea, pot sa spun ca e doar ceva pozitiv, adica e de bine daca ti se intampla...iar de Ura, pot sa spun ca e opusul iubirii.

      De pilda, o stare de bine si o placere am si dupa ce am fost nevoita sa ma retin sa merg la baie, iar, intr-un sfarsit gasesc un wc. Nu e fericire.
      Insa, la mine, fericirea este o stare, o stare de beatitudine care nu deriva din satisfacerea unei nevoi primare. Chiar indragosteala, dupa parerea mea, ne poate aduce stari si momente de fericire.
      Eu cand sunt fericita imi simt sufletul si inima dilatate, ca un prea-plin.

      Cum am mai zis, satisfacerea placerilor nu e nici pe departe suficient, placerile sunt trecatoare, in sensul primitiv, instinctual.
      Sanatate + Placere nu sunt egale decat cu formarea starii premergatoare fericirii.

      Daca ma gandesc mai bine, cheia in diferentierea fericirii de alte stari de bine o constituie lipsa conditiei de instinct.

      Ștergere