Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

luni, 30 aprilie 2012

Nimic nu e întâmplător

Sliding Doors- filmul despre „Dacă și cu Parcă”. 
Mai interesant decât filmul este situația în care cauți la întâmplare un film și dai exact de ideea care te-a copleșit săptămâna trecuta, ”Dacă și cu Parcă”... ce s-ar fi întâmplat/nu s-ar fi întâmplat dacă nu se îmbolnăvea trainera, nu-mi mai anulam ziua liberă, nu mai renunțam la după-masa liberă, nu mai eram prezentă la momentul întâmplării, nu mai făceam rapoarte, nu mă mai mutam unde n-am visat să mă mut, nu mai întâlneam oamenii pe care i-am întâlnit, nu mai beneficiam de câteva zile de o alta experiență...și încă nu s-a terminat lista cu evenimentele ce decurg din cauza îmbolnăvirii ființei ăleia.

Mi-am zis, oricât m-a înspăimântat ideea de schimbare fără să vreau, fără să doresc această schimbare (vorba lui Dan V și a altor specialiști, experiențele ne pocnesc în față), că ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă. Sunt deșteaptă și profundă, nu? (întrebare retorică)

Ei bine, filmul zice chiar asta: ”Cleo, ești atât de deșteaptă și profundă, încât regizorul m-a creat pe mine ca să îți întăresc concluzia: ceea ce trebuie să se întâmple, până la urmă se întâmplă; indiferent dacă pierzi un metrou sau nu, finalul e același”.

Vi s-a întâmplat? (nu să pierdeți metroul, ci asta cu dacă și cu parcă...)

Yeeeah, I'm happy! :))


34 de comentarii:

  1. Rămâi aşa, e o stare minunată! :)
    Nu ştiu dacă mi s-a întâmplat, ori n-am băgat de seamă. Mai mereu sunt cu capul în nori, a mea doamnă zice că n-am spirit de observaţie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai n-ai, doar esti barbat.
      Plecasem sa ma tund si sa ma vopsesc la par, dar nu am sunat coafeza, ziceam ca ma duc si ma milogesc de ea si ii e jena sa nu ma strecoare cumva sau sa stea peste program pentru mine si pentru bani, desigur.
      Insa cand am ajuns acolo salonul era inchis pentru zugravit. Am revenit acasa in 20 de minute. Sotul mi-a deschis usa si m-a intrebat cum de sunt gata atat de repede. Mi-am revenit rapid din surpriza si l-am intrebat cum ii place ce mi-am facut la par. Disperat, ma intreaba: `Dar...te-ai tuns?...te-ai vopsit?` Iar eu, cum plecasem asa ma intorsesem. :)

      Ștergere
  2. convingerea mea este ca un lucru ni se intampla atunci cand suntem pregatiti pentru acel lucru...chit ca vrem sau mai ales...nu vrem...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. n-am fost pregatita. :))
      Mai nou, intai intru in panica apoi ma adun si trec de partea cealalta, relax total. Ca ce pot sa fac eu altceva daca nu pot controla nimic?!

      Ștergere
  3. Eu pana acum re mai toate, chiar probabil toate lucrurile semnificative de viata care mi s-au intamplat mie, am ajuns la concluzia ca orice lucru bun/satisfacator care mi se intamplase fusese total hazard pt ca efectiv nu era logic sa pot trage concluzia ca am contribuit eu la asa ceva, insa daca mi se intampla ceva rau sau cu rezultat mai putin optim, de obicei puteam sa identific cu ff inalta precizie cat la suta, efectiv la zecimala, eram eu personal responsabil pt acel rezultat. (De ex chiar recent am fost anuntat ca am pierdut aprox 12 000 Euro si ma consider 23,75 % responsabil pt acest rezultat. Si nu i-am pierdut la carti, i-am pierdut din cauza ca nu am fost indeajuns de abil de a comunica cu niste oameni care imi displac profund, fara sa mi se citeasca lehamitea sau disperarea pe fata. E si asta, intr-un fel, o competenta considerata importanta pt anumite jocuri de carti. Insa pt mine pana acum jocul de carti era o simpla activitate relaxanta efectuata intre oameni care-mi placeau si in care puteam avea incredere din prima. Acum m-am bagat in niste activitati cu niste oameni despre care nu stiam mare lucru, si asta imi va fi invatatura de minte, nu sa renunt, ci sa devin mai putin indolent re a-mi face lectiile dinainte, ceea ce ar fi trebuit sa invat inca de la sc generala, dar eu eram obisnuit sa trec clasa pana acum pe ochi frumosi si nota buna la purtare, eventual din cand in cand scriind lucruri total din burta pt a face placere anumitor oameni carora le face placere sa auda lucruri vexhi rostite in feluri noi sau neasteptate, deci consider ca si sistemul educativ din Romania care mi-a ingaduit mie aceste lucruri, fara sa ma invete sa fiu riguros re ce scriam sau raspundeam la teme este 12,35 % responsabil pt ca am pierdut eu acei 12 000 Euro. Restul la suta e din cauza unora care sunt mai smecheri decat mine si m-au prins intr-o pozitie in care efectiv nu aveam cum sa castig acei bani nici daca le cadeam in genunchi si-i lingeam pe talpile de la pantofii aia ieftini, nici daca imi luam la purtare armura cea mai stralucitoare sau mai la moda ca sa-i orbesc prin stralucire, nici prin eruditie sau sacrificiu autentic de cel mai inalt ordin etic monahal sau academic sau de business, etc)

    Ma rog, nici nu cred ca mi s-au intamplat niste chestii asa de importante in viata, ca totusi eu, stiindu-ma incompetent, sau insuficient competent re o groaza de lucruri, ma feresc ca naiba sa mi se intample ceva cu adevarat de impact semnificativ fie bun fie rau pe termen mediu-lung, ca 12 000 Euro nu e o mare branza pe termen mediu-lung, insa ar fi fost buni ca sa ma duc si eu in Japonia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine nu m-a invatat nici scoala, nici familia nimic despre bani. Nu mi s-a intamplat sa pierd bani din neatentie/superficialitate/orice altceva. Atata de mult am muncit pt ei incat invart mult creierul pana iau decizii financiare.
      Cumva, mereu am iesit pe plus, chiar daca miscarea/schimbarea parea, la inceput, nu neaparat promitea.
      Dar ce spui tu, se numesc Lectii. Data viitoare nu s eva repeta.

      Ștergere
    2. Unde mai pui ca si accidentul altora ne poate schimba viata...deci, `n` cazuri luate cate `ț`.
      Categoric n u e sanatoasa gandirea cu daca si cu parca. Intr-un trecut in care nu poti schimba nimic, nu ai motiv sa stai cramponat.
      Tocmai ce fac terapie cu o colega pe tema asta. :)

      Ștergere
  4. Una dintre marile intrebari ale omenirii pe care eu o gasesc absolut inutila este "Ce S-AR FI INTAMPLAT daca...?".

    In schimb, prea putini oameni se intreaba "Ce S-AR INTAMPLA daca...?"

    N-ar fi mai OK sa gandim inainte si nu dupa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ai cum sa gandesti inainte tot.
      De ex, un accident poate sa-ti schimbe viata. Ce e de gandit inainte aici?

      Stii, Intunericimea ta, noi nu controlam nimic. Cand gandim, facem planuri. Iar daca nu sunt in rezonanta cu planul suprem :) apare neprevazutul.
      Frica de necunoscut ne face sa gandim alte alegeri, dar, in final, tot acolo ajugem. unde poate nu am vrut, dar ne-am impotrivit.

      Ștergere
    2. Nici n-am pretentia ca un individ poate sa se gandeasca dinainte CHIAR la toate.

      Insa, in cazul exemplului tau, cunosc foarte multi oameni care, dupa nefericitul accident, ar visa la cum ar fi fost daca accidentul nu s-ar fi intamplat si ei n-ar fi ramas fara un picior.

      Dar cunosc prea putini care s-ar fi gandit, INAINTEA accidentului, ca e destul de riscant sa intri intr-o curba periculoasa, cu 120 km/h.

      La asta ma refer.

      Ștergere
  5. Cum sa nu ti se intample? Cred ca puteai sa intrebi daca exista cineva caruia nu i s-a intamplat, erau mult mai putini spre niciunul :) E... viata, parte din viata noastra. O zi reusita sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai sa stii ca n-am vrut sa va numar.
      Speram sa va amintiti de un moment neprevazut care v-a pus pe alte sine.

      Ștergere
  6. @ întuneric: înțelepciunea post factum e o știință exactă :) (murphy)
    @ cleo: da, mi s-a întîmplat și mie :) e starea mea preferată. cel mai adesea însă am făcut eforturi conștiente ca lucrurile să evolueze în sensul dorit de mine. nu mă încred în intuiție (îmi pare că nici tu), însă mă încred în Cineva Drag - care se lasă condus de intuiție => pentru cazurile (mai puține la număr) în care nu știu ce și cum, merg pe mîna lui CD (înseamnă și change directory, hehe)...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfff...in ultimii ani, am ales directiile pe baza intuitiei. Nu m-a tradat.
      Par atat de rationala?

      Ștergere
    2. S-a studiat, la nivel de oameni care au castigat Premiu Nobel, % decizii "corecte", cu concluzii conforme cu realitatea (demonstrata matematic statistic) bazate pe gandire intuitiva mai rapida vs gandire analitica mai laborioasa care cere ceva efort si participare corticala mai mare. S-a ajuns la concluzia ca desi gandirea intuitiva e ff buna in momente de decizie de nivel de viata si moarte, sau pe undeva pe acolo, si se si presupune ca exista la oameni pt scopul de a mentine specia, daca vine vorba de decizii legate de investitii de chestii (fie concrete de bani, fie anumite judecati, inclusiv dar nu numai din alea real juridice, si altele), gandirea intuitiva nu mai e chiar atat de buna, ci duce in maj cazurilor (la nivel de procent statistic semnificativ) la ERORI de apreciere de situatie crase. In plus, mai rau, anumite chestii care par asa la prima vedere de oarecare bun simt de nivel de mintea cocosului, daca e sa le iei statistic coerent, pana la urma vezi ca nu mai erau asa de bun simt, dar lumea in general va continua sa le considere asa chiar daca le vari cifrele sub nas. Din acest lucru, (speculez eu personal acum, NU cei de Premiu Nobel ca aia sunt oameni seriosi si nu au voie sa faca asa ceva), eu pot trage concluzia ca oamenii sunt intr-adevar supusi unui pacat originar de a fi orbi si de a face greseli impotriva bunului simt in continuu pana la sfantu' asteapta, indiferent de daca sunt prosti sau inteligenti sau daca le place relaxarea bazata pe spiritualitate orientala cu yoga in grup si cantat de mantra si lumanarele parfumate, sau de tip de reculegere ascetica in solitudine si tacere, intr-un mediu neparfumat, sau daca, in ceea ce priveste turismu, sunt de tip cautator in continuu de experiente noi, sau doar de pantofi si alte accesorii de piele de calitate, (asa cum as fi eu de exemplu). De aceea eu, bazandu-ma pe aceste informatii provenite de la oameni seriosi de tip care castiga Premiul Nobel, am tras concluzia (= scuza buna pt mine) ca este total OK sa devin si mai tolerant fata de slabiciunile mele proprii, daca ele tot sunt inevitabile si supuse erorii. Altii pot trage ce concluzii vor ei.

      Ștergere
    3. Daca e cineva curios sa afle ce concluzie a tras asa la nivel personal unul din castigatorii acelui Premiu Nobel pt viata lui personala, (ca sa se vada mai bine si diferenta intre un om ca mine care doar cauta diverse scuze bune pt a fi in continuare cat mai Indolent posibil vs un om de gen de care castiga Premiu Nobel care e activ interesat de altceva pt sine insusi), aceea a fost ca el, daca ar fi stiut in tinerete ce a aflat statistic stiintific acum, ar fi luat mai multe decizii in sens sa isi aranjeze intreaga viata (personala si profesionala) astfel incat sa petreaca cat mai mult tip posibil alaturi de oameni care pur si simplu ii plac lui personal, si ca el crede sincer ca acest lucru l-ar fi facut mai Fericit, (desi nu neaparat mai Satisfacut, desigur, stiindu-se si pe sine ca om in general constiincios). Ceea ce arata ca si cercetatorii de nivel de Premiu Nobel, (care deja mai stiu si ca nivelul maxim de Fericire la care poate ajunge un om individual este in general determinat genetic, insa desigur nimeni nu stie exact cat si este considerat asa la nivel de marketing intotdeauna optimizabil), pot deveni motivati si interesati de diverse chestii daca le promiti sa le cresti oportunitatile de Fericire. (Eu mai doresc sa adaug clarificarea, posibil utila pt minorii care citesc predominant chestii pe Internet, deci posibil pot trece si pe aicea, ca oamenii care iti plac NU trebuie sa fie intotdeauna mereu tot aia sau numai aia care ti se par ff sexy si iti zic sau chiar doresc sa-ti demonstreze, sau chiar iti arata fara sa vrea, prin balbaiala de ex atunci cand te vad, ca si tu esti sexy pt ei.)

      Ștergere
    4. @ Cleo: mai bine nu scriai ce ai scris mai sus, pt ca acum am sa ma ingrijorez (probabil in mod irational) ca tu te-ai aflat in ultimii ani in niste situatii de viata cu adevarat dificile + stressante de luat decizii de tip viata si moarte, si/sau efectiv ai fost intr-o situatie de ceata informationala, efectiv neavand destule elemente de informatie utile pt a putea gandi si rational, sau a trebuit sa iei decizii care nu se bazeaza pe informatie pt a le lua (habar nu am care or fi alea, dar ma gandesc ca e posibil sa existe si din astea, de ce nu, de ex poate de a cumpara o opera de arta sau o poseta care-ti place ff mult indiferent daca e original sau reproducere sau de contrabanda ?), daca a trebuit sa te bazezi chiar atat de mult pe gandire de tip intuitiv, ca re rationalitate eu nu cred ca iti lipseste capacitatea corticala de a fi si rationala daca e cazul, numai ca trebuie sa ai si linistea, (calmul general), si timpul necesar pt a o face pt a nu fi nevoita sa functionezi la modul predominant intuitiv chiar asa maj timpului. Dar sper ca aceasta concluzie a mea este totusi ilogica, (ca eu nu o prea am cu logica asta cand pleci de la niste propozitii si incerci sa mergi invers in mod inductiv, sau deductiv...habar nu am care, ca nici eu nu le stiu, nefiind atent NICI la ora de logica la filozofie la liceu...din asta detectivistic).

      Ștergere
    5. @ ana pauper (ma simt dator cu comentariu pt ca de la comentariul tau + raspunsul lui Cleo a pornit intreaga prelegere, plus ma simt in dimineata asta, oarecum inadatorat cavalereste de a o apara pe Cleo de marketing posibil neetic, nu stiu de ce, probabil pt ca a dat dovada de toleranta pt mine): tu ce vinzi ? (ca mi-e lene sa dau click pe blogul tau)

      Disclaimer: e TOTAL OK sa vanda fiecare ce vrea pe net, numai ca e preferabil sa o faca in mod competent, calitativ si cf eticii de business si cat mai rational, (chiar daca se bazeaza pe gandirea intuitiva a altora, ca si PR-ul e o activitate umana utila si chiar demna de a fi aparata, de ex eu personal, indemnat emotiv-patriotic din cand in cand de Raul Ghiran, as promova chiar mai mult sloganul "Hai sa ne vindem tara !", in sens de a-i face promo mai calitativ + competent pe Internet decat asa la nivel de ridicat rank pe Google deja propus pana acum)

      Ștergere
    6. La "vanzare etica" intra, printre altele, si a sti la nivel critic ce idei preluate de la cine altii le pui pe net sub proprie semnatura si de ce. Adica daca tu ai facut acel comentariu de mai sus efectiv ca suport emotional simplu prietenesc colegial pt Cleo, chiar daca probabil l-ai facut in mod inabil si probabil ineficace, insa total TOTAL neintentionat, eu as zice ca e etic, dar in acelasi timp oarecum ingrijorator si neasteptat de incompetent pt o persoana de varsta adulta de sex feminin. Ceea ce poate ridica, in cazul unui om ingrijorat si care generalizeaza in mod irational acum, efectiv la nivel de panica, posibile semne de intrebare re competenta persoanelor de sex feminin re vanzari pe net in lb romana, si ce training primesc aceastea re acest lucru, inclusiv de protectia muncii impotriva exploatarii sau traficarii ca posibili sclavi...nu degeaba nu reuseste Romania sa intre o data in Schengen...(ma rog, chiar daca si or fi si olandezii si situatia lor curenta politica si economica de vina, etc)

      Disclaimer: glumesc !

      Ștergere
    7. Oops ! Mi-a intrat la Spam un comentariu anterior "vazarii etice" care ii era destinat lui ana pauper. Altfel nu are nici un sens.

      Ștergere
    8. @ cleo: cînd spuneam rațională mă gîndeam maidegrabă la raționalizare, la explicarea post factum și îngrijorat a evenimentelor. poate că am folosit termenul nepotrivit.
      @ Rudolph Aspirant: nu am înțeles la ce te-ai referit cînd vorbeai de vînzarea etică - fie spus pe bune, fie la mișto. atît am priceput că mă exprim mai greoi - asta e adevărat, româna nefiind limba mea maternă.

      Ștergere
    9. @ ana pauper: sorry (sincer)

      Ștergere
    10. Ana Pauper,

      post factum...daca e grav,o jumatate de zi sau maxim o zi imi ling ranile/ mai nou intru in panica (sa nu spui la nimeni, am constientizat de curand asta, cred ca beau prea multa cafea), apoi ma gandesc unde am gresit, apoi ma gandesc cum sa optimizez situatia, iar, in final, ma luminez si vad si ce poate fi pozitiv din toata intamplarea. Mereu exista o parte pozitiva, ochelarii sunt mai greu de reglat.

      Rudolph,
      Dupa cum am mai discutat pe tema asta, ratiunea si intuitia sunt prezente impreuna, together si la un loc, numai ca atunci cand una e mai puternica, cealalta e mai `slaba`.
      Si da, am inchis robinetul la ganduri, am facut mintea sa taca si am ascultat vocea interiara cand am fost in situatii de genul: daca traiesc nu am sa mai fac..., e pentru mine jobul asta?, vreau sa mai fac jobul asta, sau schimb total directia, vreau sa lucrez in domeniul asta?..eu zic ca sunt intrebari grele. Aici am folosit intuitia.
      Si o mai ascult si cand intalnesc oameni, cand stabilesc relatii...pur si simplu parca am un avertizor care imi spune `atentie!`. Si raman rezervata fata de persoana respectiva. Oricum, eu sunt foarte prietenoasa pentru ceilalti,dar in sufletul meu se intra... foarte greu.

      Ștergere
  7. in urma cu vreo 7 ani un francez mi-a platit cu cateva sute de euro mai putin. m-am crizat atunci, dar n-am avut ce face. dupa vreo 4 ani eram prin Franta, fara bani, fara job si m-am intalnit cu francezul respectiv. mi-a platit banii, care mi-au prins foarte bine si simtinde-se indatorat m-a ajutat sa gasesc de lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fara nici o legatura cu ce am scris mai sus, voiam doar sa relevez ca se pare ca din punct de vedere ar obligatiilor, norvegienilor NU le place DE LOC chestia asta de a se simti ca pot ramane datori. Efectiv NU le place sa se simta vinovati, NU suporta, (probabil pt ca au fost facuti sa se simta vinovati pe drept, sau pe nedrept, de destui de din afara de-a lungul istoriei), In general, ei daca primesc ceva cadou, fie si un pahar de bere, simt nevoia sa te rasplateasca imediat exact cat le-ai dat, ca sa nu cumva sa se creeze niste obligatii reziduale pt mai tarziu, la fel ca sa nu cumva sa se creeze legaturi pe termen lung. E o chestie pe care eu o inteleg ff bine, in multe feluri cam asa fac si eu, desi eu credeam despre mine ca la mine era cumva pe baze oarecum patologice, dar vad ca pt altii e destul de normativ (obisnuit, normal) cultural.

      Ștergere
    2. in loc de "vinovati" se poate pune "obligati", sau "datori"...e tot o chestie de anxietate re echilibru ecologic economic personal

      Ștergere
    3. Raul,
      hm, exact asta mi-ar fi placut, sa mai aud o poveste.
      Si mi s-a intamplat si mie, chiar cand am sosit aici, in Anglia, parca toate imi mergeau de-a-n doarselea, eram terifiata, ca acum sa spun ca mi s-a intamplat de fapt ceva bun, calea cealalta nu era pentru mine. Nici asta nu e perfecta, dar e mult mai buna. In fine, ma repet, Cineva stie mai bine decat noi. ce cum si cand.

      Ștergere
  8. Era si o poezie:
    Daca si cu parca,
    Se plimbau intr-o barca.
    ...
    @Rudolph: sigur erau exact 12 000 euro? Nu 12 001 sau cu ceva centi ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am folosit abrevierea "aprox" inaintea acelei cifre

      Ștergere
    2. Costel,

      ...daca Daca nu era
      Parca parca se-neca.

      (ne-am jucat impreuna? :) )
      Cand se intampla asta, daca si cu parca, iti dai seama ca doar te-ai abatut de la drum si cine ti-a trasat traiectoria iti mai da cate un sut in dos care te proiecteaza drept `in grafic`.

      Ștergere
  9. daca nu ti s-ar fi întâmplat toate câte ti s-au întâmplat, astazi nu ai mai fi fost a noastra draga Cleo! Nu te mai gândi la ce ar fi fost daca... Bucura-te în fiecare zi, de tot ce inveti nou :) Asta e teoria mea...
    Pupici :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai, da! Viata este cea mai mare aventura.
      ...cred ca e concluzia mea. :) Pup, mersi.

      Ștergere
  10. Răspunsuri
    1. rar ti-ai pus problema sau rar ti s-a intamplat?

      Ștergere