Ai dat să mă cauți prin buzunarele sufletului, știind bine că mi-ai îndesat, demult, niște bilețele...
Mi l-am tot spălat prin mai multe ape, dar ele stau lipite, ca marca de scrisoare.
Tot ce mi-ai scris, e șters!
Doar bucățile mici, compromise, ce mai amintesc de ele.
În schimb, se văd bine etichetele ce poartă semnele de utilizare:
sufetul nu se înălbește după nicio minciună, precum nu se calcă nici în picioare; se învăluie cu o temperatură caldă, galbenă ca o lămâie, dimineața și portocalie ca o portocală, seara.
Indicații pentru păstrare: se suflă ușor, la ureche (sau după ureche) șoapte fiebinți, nu multe...doar cât să îl umple și să-i mărească volumul fără să doară; din timp în timp se atinge ușor cu praf de degete subțiri, de buze și ceva... iubire.
Fiind casant, se va agăța, atent, cu privirea tandră.
Nu uita să-l faci să vibreze.
Fii acolo când i se face dor...
Stii, ma gandeam ca niciun prospect din lume nu va putea vreodata traduce exact acest mereu schimbator recurs la existenta: Iubirea...
RăspundețiȘtergereIubirea? Nu stiu nici s-o definesc, dar sa mai scriu si un prospect...
ȘtergereLa suflet mai merge, la varsta mea e deja personalizat.
Insa n-as sti sa spun ca eu iubesc in vreun fel tot mereu. In iubire, de fiecare data, daca ti se intampla, e ca si cum n-ai fi stiut nimic.
Frumoase vorbe, Cleo!
RăspundețiȘtergereanalizand rational, deduc ca sunt frumoasa! ;))
ȘtergereDar sunt frumoasa!
(am raspuns la „Te inteleg„-stiu ca n-ai timp, dar poate, poate...)
Dupa câteva rationamente logice am ajuns la concluzia ca am 25 de ani..., în capul meu chiar îi am!
RăspundețiȘtergereAcum nu-mi lua speranța...și ce dacă mi se/ți se pare? :)
ȘtergereCă dacă mă iau după credință...îs chiar superbă!
N-am vrut sa te superi, important e ce avem în cap. Daca si ceilalti vad la fel ca noi cu atât mai bine! Daca nu, e treaba lor!
RăspundețiȘtergereImportant e ce si cum gandesc...
ȘtergereSigur ca nu-s suparata, iar cum stii deja (sper!) am mari dureri la basca despre ce cred/ar crede altii.
Ma autopersiflam singurica pusa pe glume...ca ce mai pot sa fac? Vladi a avut examen la matematica azi, am stat ca pe jar, eu, ca pe el realmente il doare la basca!
Si are dreptate, ori stresat ori nu, tot aia e!
La el, parca, si daca invata si daca nu, tot aia e! :)) Cu copilul asta chiar trebuie sa ma reconstruiesc ca sa nu ma ruinez.