Îmi cere iertare în caz că m-a rănit cu ceva. Mă întreb, automat, ce este mai rău, să ceri iertare just in case sau să nu înțelegi dacă ai greșit ceva?
Mi se răspunde tipic: ai să mori repede, gândești prea mult!
Ei, asta-i, să mor de altceva decât de sfârșit de zile.
De la fetele cu diamante știu că diamantele strălucesc mereu. Când am fost surprinsă că am găsit unul, mă întreb dacă e un diamant adevărat. Deși l-am pus la loc de cinste, ceva mai sus de între sâni, nu văd mereu reflexii pe piele. Pielea mea e prea groasă sau piatra nu e diamant?
Acum am probleme și cu vederea!
Am plecat permanent sau temporar?
Permanent seamană cu perfect, iar eu nu sunt nemuritoare.
Temporalitatea este dată de durata vieții mele, iar viața mea hrănește permanent alte două vieți.
Deci, da.
Când îmi este bine 5 minute întru în panică, mi se pare că va urma ceva rău. Ar trebui să iau niște lecții de fericire, poate ajung la performanțe de o zi.
În viață totul e obișnuință!
Copilu mă uimește, s-a făcut mare. Ieri, la interviul lui, a preferat să fiu cu el. A vorbit frumos, s-a vândut destul de bine. Și am înțeles că simpla mea prezență a fost un suport.
Iar în 27 martie îmi umplu brațele cu copiii mei.
Lasă că n-a murit nimeni pentru că a gândit prea mult.
RăspundețiȘtergerePână la urmă, dacă e permanent sau temporar, timpul tot trece. N-are ancoră.
Dar ne ține ancorați unii de alții. Poate că întrebătorul vrea să rupă pisica în două. Îmi zice că partea mea din pisică nu-i place deloc. Că nici n-o vede dar nici nu vrea să o mai vadă. Optica, bat-o vina... :)))
ȘtergereVom vedea, că nu e durere de măsea, mai grav n-are cum să fie, pisica asta nu mă mai doare de mult.
Un articol marca "Cleo". Deci, da. Din toata inima.
RăspundețiȘtergereInca o luna de asteptat pana sa-ti umpli bratele...mi se pare destul de mult si de greu de asteptat o luna intreag de zile pt ceva anume deosebit de ravnit, orice...dar eu sunt impulsiv, nerabdator, doresc gratificatie rapida, chiar daca o fi mai putin intensa decat una pt care astepti mai mult. Eu daca am vrut ceva pur si simplu am depus un efort mai intens decat de obicei, asa pe termen scurt ff concentrat, si mi-am luat sau am atins ce voiam, asa a fost intotdeauna...desi nu mi-am dorite de foarte multe ori in viata ceva anume atat de intens incat sa depun acel efort...se poate, cred, numara pe degete, in nici un caz nu sunt genul care sa imi doresc ceva cu adevarat important asa in fiecare zi, cred ca din cauza ca sunt lenes si nu doresc sa depun acel efort necesar.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, articolul tau m-a facut sa ma gandesc ce imposibil de dificil trebuie sa fie sa fii parinte. Eu cred ca as fi in panica in continuu, fie ca as avea copilul in raspunderea mea in clipa aia, fie ca l-ar avea altcineva in grija momentan, de ex daca as fi la serviciu. Iar pe urma, daca ar creste mare, cred ca m-as imbolnavi real psihosomatic de grija cand ar fi adolescent, pt ca numai eu stiu ce tampenii am facut cand eram adolescent, si puteam sa o patesc rau de tot, si inca eu eram considerat totusi un copil destul de linistit si cuminte, adica nu de tip iubitor de riscuri sau delincvent, nici nu consumam droguri de loc sau nici macar alcool in exces, maj colegilor mei erau mult mai "nebuni" decat mine, si unii chiar au patit-o rau, dar uite ca altii nu, a fost pana la urma pur hazard, ca la zaruri, nu a depins de parinti decat poate in ff extraordinar de mica masura de la vreo 15 ani in sus. Nici macar destinele ulterioare nu au prea depins de parinti. Adica am avut colegi cu parinti total onorabili la care am fost si in casa, adica se vedea, nu erau secrete neobisnuite, si au ajuns la inchisoare, si am avut vreo 2 care chiar trebuiau, dupa parerea mea, sa ajunga la inchisoare si nu au ajuns, au ajuns asistenti universitari pe la MIT sau ceva echivalent de genul asta.
In orice caz, eu cred ca m-as imbolnavi de stress de la a fi parinte, sunt aproape sigur ca nu as scapa zdravan dintr-o asemenea experienta despre care inca am fantezii, desi stiu ca trebuie sa mi-o scot din cap mai devreme sau mai tarziu.
mda... ganditul e bun inainte, cel de dupa dauneaza sanatatii...
RăspundețiȘtergereapoi cu diamantele astea... ai doua; grija mare de ele! restul nu stralucesc cu adevarat...
Without watering the roots of a treе it is futile tο bе expeсtіng
RăspundețiȘtergereit to mature and give us luscіοus fгuits,
colorful flowers etceteгa. Eaгnіng pіzzа
іs interesting, not that problematiс, and а incredibly cгeative way to impress mates and fгiends and family with your cooking
abilitіes - as well as make delicious meals that dο not crack the finances.
* Chinese pizza: High unbаkeԁ pizza
dοugh wіth hοisіn saucе,
sliced green peρpers аnԁ onionѕ, аnd sаuteеԁ shitake mushгoоms.
my ωebsіtе: old stone oven
In viata totul e obisnuinta.
RăspundețiȘtergereI foг all time emailed this ωeb site poѕt ρage to all my friеndѕ, aѕ if lіke to reaԁ it afterwarԁ my сontаcts wіll toο.
RăspundețiȘtergereLook at my blοg - http://mybook.freehostingcloud.com/
I would like to thank you for the efforts you have put in penning this blog.
RăspundețiȘtergereI am hoping to check out the same high-grade blog posts from you later on as well.
In fact, your creative writing abilities has encouraged me to get my own, personal blog now
;)
Feel free to surf to my webpage: http://www.animaspace.com/TomokoR
My site > bathroom safety solutions
analyst I pеrception thаt there аre nοn-rational forceѕ at oρerate.
RăspundețiȘtergereSizzling air balloon гiԁes through the goгge are alsο seriously acсeptеd.
Thе ωаll panels сan be introduced in hallωayѕ, dоoгwаys, and ѕhining ѕtraight as а danсе flooring.
Feel fгeе to surf to my page - old stone oven
Omul pleacă, dar... ai văzut: se mai și întoarce. Pe-aici. :)
RăspundețiȘtergereDeci, "haide să haidem"! Vino să schimbăm vobe, că tot ce contează în viață e momentul prezent. Trecutul e gata, viitorul nu există. Trăim acum, în permanență acum. Da? :)