De când am scris ultima dată, am îmbrațișat-o pe Silvia a doua oară.
La ora asta e deja în țara ei.
Eu mi-am luat o zi liberă să mă odihnesc după câteva zile de concediu.
M-am întrebat de câteva ori dacă mi-a murit blogul...eu nu am murit!
Mă întreb dacă blogul e locul unde ne omorâm timpul.
Oricum, m-am apucat de sudoku. Măcar demența să o previn...
Am mai făcut și alte chestii între timp, că mi-am stabilit target încă un an pentru a achiziționa o valiză Luis Vuitton, că casă ca Maradona nu-mi fac.
Îmi place/mă ajută să cred că pot să plec oricând.
Bine ca te-ai odihnit!:)
RăspundețiȘtergere:) Mi-ar placea să spun asta, dar, parcă e mai degraba somnul ala care naște monștri...sau poate doar am dormit.
Ștergeresudoku sunt un fel de judoka?!
RăspundețiȘtergerecam asa ceva, dar cu alti ”muschi”, pe care daca îi ai...îi ai, iar daca nu, nu. Am auzit ca ajută, nu pot să confirm.
RăspundețiȘtergereOooooo, dar ce surpriza!! Credeam ca ai renuntat la blog, fiind preocupata de frumusetile vieti de zi cu zi.
RăspundețiȘtergereNu am habar c e-nseamna sudoku asta. Imi suna ca numele unui personaj de desene animate japonez. :)
Ma bucur ca ai reaparut.
Libertatea de a pleca oricand, pe care ti-o doresti, spune ceva important.
Ha ha ha, ia spune-mi, ce spune?
ȘtergereÎncă mi-e bine!
Deci?