Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 31 august 2013

Secretele căsătoriei

O întreb care este secretul căsătoriei longevive de 62 de ani și îmi răspunde prompt, iertarea!
Eu aș fi zis făcutul lucrurilor împreună. Și încrederea.


De ce nu este iubirea răspunsul longevității cuplului? De ce pare că iubirea nu este de ajuns?
Răspunsurile la sfărșitul vieții sunt ca o concluzie/constatare, iar răspunsurile date în mijlocul vieții sunt ca un recul al sensului relațiilor, parcă sunt născute din eșecuri.

13 comentarii:

  1. Depinde de varsta intr-adevar... Daca o intrebai acum 62 ani, ti-ar fi povestit numai despe iubire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. batrânii nu folosesc cuvântul iubire, însă cumva simți că s-a întâmplat ceva acolo.

      Ștergere
  2. Poate că niciodată ceea ce ajungi să trăieşti nu se suprapune pe speranţele avute în tinereţe. Poate de aceea...
    Mă bucur să îţi mai citesc câteva rânduri noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu cât știm mai puțin despre un lucru, cu atât mai multe teorii dezvoltăm...redus la scară mică e vorba despre așteptări și dezamăgiri. Când una dispare, dispare și cealaltă.
      Mulțumesc! Sper să nu mai mor de lene.

      Ștergere
  3. eu as fi spus "compromisul"; iubirea nu are cum sa fie pentru ca iubirea nu dainuie 62 de ani oricat ne-ar place sa credem ca e asa; poate respectul, poate prietenia, poate intelegerea, dar nu iubirea… :)
    ma bucur ca mai dai un semn

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ține cineva balanța la compromisuri? că dacă nu e scor egal...
      rețeta ta cu echilibrul poate să fie secretul, cred.

      și eu mă bucur

      Ștergere
    2. :) la compromisuri nu se tine socoteala "cate eu, cate eu"; depinde doar de individ, cate poate "sa duca"...
      da, stiu, ai dreptate, nimeni nu poate face nesfarsite compromisuri (si nici nu trebuie sa faca) fara sa vada un semn de intelegere din partea cealalta (de altfel in felul acesta exista riscul de a trece dincolo de bariera, in prostie)

      Ștergere
  4. In Scandinavia de mult e moda sociala mai larga, de chiar extraordinar de mult, din cauze desigur obiective de mortalitate crescuta atat inrandulfemeilor la nastere, ca peste tot, dar si masculin profesionala pe mare sau ca mercenar, de fapt pe mare sau in cadru militar mai mare decat cea la nastere, drept care a existat intotdeauna aici un usor surplus de femei care a trebuit sa se descurce singure, cu doar o minima corectie cu trend oarecum egalizant demografic la vremea vanatorii de vrajitoare din timpul Reformatiei, plus din vremurile de epidemii de ciuma, care nu alege pe baza de sex, asa ca moda este ca mai toata lumea, atat femei cat si barbati, sa se angajeze casatorii/concubinaje seriale care dureaza cca 10-15 ani fiecare, cf si moda promo de diversii VIP locali de ambele sexe care erau totusi leaderi de opinie cultural sociala si pe atuncea. Dar oricum aici crestinismul nu a reusit sa introduca asa casatoria aia de tip mai traditional asa strict crestin medieval UE, decat cu forta, efectiv amenintare cu pericolul de expropriere a unor femei necasatorite si a unor copii posibil neinregistrati, deci legal bastarzi, daca se nasteau din mame necastorite, si oricum la vremea crestinismului nu era voie casatoresti decat daca treceai un examen de scris numele propriu si de citit din Biblie barbatii, si doar de citit din Biblie femeile, (desi sunt sigur ca mergea si cu spaga sau pile, fiind totusi vorba de o parcela care putea sa ajute pe cineva sa nu decedeze de foame,in caz ca sotul sau concubinul anterior decedase pe mare, sau ca mercenar).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat despre dragostea erotica a tineretii maximfertole si interesate natural reproductiv, adica fara nevoie extra de instrumente legislative de incurajare a natalitatii, aici obiceiul popular a fost chiar si la vremea crestinismului, ca fetele sa stea la prispa si sa-si aleaga vreun baiat care colinda pe acolo intr-o perioada determinata asa folcloric traditional, si ala care-i placea fetei, era invitat in casa, cu acordul parintilor fetei, urma o luna de miere in podul casei parintilor fetei, (cu eticheta de dezvirginare chiar autentic politicoasa, si sub controlul fetei), si pe urma baiatul pleca la ferma lui ca avea treaba, si daca fata ramanea gravida, atunci se punea vorba si de o casatorie legala la biserica, pt a asigura copilului posibilitatea de a mosteni, iar daca nu ramanea insarcinata, atunci incerca la anul,cu altul, ca altfel nu avea rost sa se marite, zau, era ff practic, plus desigur ca si in acest fel existau atasamente si pasiuni chiar intense, ca doar nu e interzis ca cineva sa se indragosteasca chiar si la prima vedere in plus de sa faca si sex, sau sa fie mai erotc interesat sexual mai intai asa mai difuz general, adica sa fie pregatit de interactiune mai intensa cu altcineva, si pe urma sa se ataseze asa cum ar fi si natural, mai ales pt fete, adica e total OK si asa si asa, si a mers intr-o gramada de locuri, chiar fara sa se supere absolut nimeni. Desigur ca povestea dragostei medievale crestine UE combina in mod superior utilul cu placutul, oferea si protectie pt femei, plus d-na Eleanor de Aquitaine insasi s-a ocupat de civilizarea activitatii sexuale cu respecatarea foreplay-ului, si a respectului cavaleresc, chiar si fata de femeile rapite in urma invingerii unui cavaler rival, etc, adica nici stilul UE medieval nu era de lepadat, plus ca incuraja dragostea romantica, alaturi de uniuni de matrimonie chiar si pt saraci, nonproprietari de pamanturi, ca totusi asa era crestin, chiar si pt cei mai amarati si lipsiti de properietati sa aiba cineva ocrotire si alinare , mai ales in perioadele de lauzie mai vulnerabile sau la batranete.

      Ștergere
    2. Ma rog, in zilele noastre exista alternative, exista si sistem sanitar, lumea e mai bogata, s-a inventat si masina de spalat, si alte chestii, adica efectiv in lumea contemporana se pare ca Institutia Casatoriei a luat-o destul de rau in bot, desi eu personal o sustin chiar sincer, pt ca s-a demosntrat ca e chiar benefica la prelungire sperantei de viata pt barbati,plus o si respect,si nici nu am de gand sa ma angajez in ea in mod imprudent sau cu oricine de care m-as putea indragosti, ca asa teoretic din asria sunt multi, inteleg totodata gravitatea contractului, etc, accept ca e totodata posibil sa nu ma castoresc niciodata, chiar daca acum e voie si e legal, etc. Nu am cum sa schimb eu societatea. Astia suntem, cu astia defilam. Zau, acum nici macar gay-ii nu mai au asa cupluri din alea asa secrete indelungate de 50 de ani, pt ca nu mai exista efectiv nici motivatia aia de complicitate subversiva si ca nu gasestti pe altul asa de usor, plus doar in SUA e nevoie de cineva sa te ajute in caz ca esti mai batran si/sau bolnav, ca in UE e plin de aziluri chiar mai simpatice si mai eficiente decat ar fi sa decedezi acasa ingrijit de vreun consort si ala dement si batran, etc. Asta e, acum ca e voie, zau, si eu eram chiar romantic predispus sa ma castoresc asa din principiu, pt ca eu si acum sustin Inst Casatoriei, etc, tocmai acum efectiv nu mai merita...pai zau, crede cineva ca ar fi lasat cineva gay-ii sa se casatoreasca daca ar mai fi meritat sa se casatoreasca cineva, (in afara de cativa oamenii autentic bogati ca la aia e vorba de cumulari de proprietati, averi, posibile avantaje de impozite in anumite legislatii, etc) ?!

      Ștergere
  5. Ei, raspunsul e foarte simplu: scopul casatoriei nu este iubirea, ci... sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Asta spune totul: scopul casatoriei e supravietuirea: in doi, datorita diviziunii muncii si responsabilitatilor, sansele de supravietuire a familiei si de cfrestere a copiilor sunt mai mari.
    Chestia cu iubirea e din alt banc. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pana la fericire, pe ce sarma/ cablu ajungi? :)

      Ștergere