Aștept să cobor în stație, privesc în lungul trenului.
Trenul este plin, este liniște, dacă ar fi o muscă s-ar auzi.
Sunt toți îmbrăcați în negru. Nimeni nu vorbește. Nimeni!
Inima mi se strânge, simt picuri de sânge căzând direct în stomac, mă întreb unde am venit.
Când privesc pe fereastră e frumos, când privesc în tren, e urât. Doar trupuri găurite prin care trece vântul.
Oare oamenii aștia cum se cunosc cu alți oameni, cum ajung să se căsătorească? Prin internet?
Imaginea asta mi-a amintit de Dan V și de blogul meu.
În general...m-am abandonat, încerc să țin presiunea sub capac pentru că am norocul chior de a mă impiedica de trei ori până imi iese o dată.
Sper să fiți bine.
Pe mine moșul m-a sărit, pe voi? :)
Se vede asta în trenurile din România? Inseamna ca suntem ca occidentalii, visul nostru dintotdeauna!
RăspundețiȘtergereEu, din fericire, am numai amintiri placut-romantice legate de trenuri, probabil deoarece provin din ultimii ani ai razboiului rece, si anii de imediat dupa ce acesta s-a incheiat, stiut fiind ca acea perioada a fost destul de romantica in estul Europei, (desigur cu cateva decese inevitabile, majoritatea de tip friendly fire, dar oricum mai putine decat in decadele de dinainte ale acelui secol pe acolo).
RăspundețiȘtergereNu ezit sa recomand inca o data filmul Closely Watched Trains, regizat de dl. Jiri Menzel, (care a mai regizat si la fel de minunatul film Ciocarliile pe Sarma):
http://www.youtube.com/watch?v=PFFFOfxNG04
(apasati pe CC pt. subtitluri in lb. engleza)
trenurile.
RăspundețiȘtergereTrenul foamei, cum ii spuneam: Dorohoi-Iasi, acel tren cand vara, vineri seara urcau oameni sa calatoreasca si pe el, nemaiavand loc in, si bagand in istorie strigatura: SARMAAAA.
Tren Moldova-Bucuresti. Asta e amintire de iarna. Pe la Tecuci, cred, cand se schimba locomotiva la celalalt capat, incepea sa se faca frig. Rau de tot! (caldura nu ajungea de la locomotiva decat pt primele 2-3 vagoane). Luam toti bagaje, ciorbe, vin, slanine, si ne mutam in alt vagon, mai aproape de adorata locomotiva.
Dar ambele strangeau sufletele si prieteniile aproape - poate era si avantul varstei, tineretii, vinul, chiftelele de la mama, prajitura de la tanti.
Sageata albastra - peste cativa ani. Fite, mofturi, si aici nas :) La intors de la munte, ne intorceam cu acceleratul. Nu stiu de unde era capatul, dar de la Jepii mici la vale, mirosea groaznic wc-ul.
Tren strainez. ieftin :) oameni multi, tineri, batrani,simpli, cu pretentii, inghesuiti in weekend sa guste o gura de iarba verde/oras de provincie poate si o mare. Nu f. curat, dar macar nasul e dragut - si scoate un compostor in forma de stelutza sa ii taie fiica mii biletul ei intins. Da, si copiii mei vor avea amintiri placute din tren, cu tzopait, interactionat, jucat, alergat, limbi lipite de geam :)
Dan,
RăspundețiȘtergerenu, sigur ca nu e Romania. Si mi-a amintit de postarea ta.
Sper sa nu ajung sa-mi fie dor de manelele din trenurile romanesti si mirosul de WC.
Inca imi place cand privesc afara. Dar ce zic, abia imi fac startul, sper sa-mi si iasa. Pentru romani vad ca intrarea e pe la fereastra de la Wc :)). No, dar ce zic...nici cand privesc in urma nu-i mai grozav.
R Aspirant,
RăspundețiȘtergereeu nu prea am mai fost cu trenul, amintirile mele sunt din prima tinerete, cand stateam lipita de toti strainii ca sa ajung la mare. De asemenea puteam sa dorm in picioare, sau proptita de ceilalti mai bine zis. N-aveam cum sa cad ca nu era atata loc. :)
Filmul ramane pe lista, deocamdata sunt devastata de ceea ce am de facut, de ceea ce-mi iese diferit de ceea ce am vrut sa fac etc.
Arakelian,
RăspundețiȘtergerecea ma groaznica amintire o am cu unul care statea in fata mea si tot drumul si-a supt dintii. Brrrrrr sa-ti tragi mucii si sa-ti sugi dintii sunt cele mai ingrozitoare sunete pentru mine.
Romantisme nu am, dar am cateva amintiri nostime.
Trenul asta este unul foarte decent, curat, plin cu oameni prea soblri pentru gustul meu. Dar nu ma intreaba nimeni ce vreau. oricum, sunt abia la inceput si mi-s mai sensibila :D.
Nu am mai mers cu trenul de cativa ani. Sunt insa la curent cu informatiile, de catre fratele meu. Rromanica este intr-o stare jalnica la acest capitol.
RăspundețiȘtergereOamenii se transforma dupa peisaj. Au sufletele gaurite, au inimile murdare.
@ Costin: ce parere ai despre rata criminalitatii din diversele paradisuri peisagistice terestre ?
RăspundețiȘtergere@ Cleo: ce as putea sa iti zic eu tie in afara de ce mi-au zis si mie altii, (desi nu pot confirma ca acest indemn a avut vreo deosebita eficacitate in cazul meu, insa, cine stie, poate la tine o sa functioneze): take it easy.
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=9Xvn_Ku55cI&feature=fvst
Costin,
RăspundețiȘtergeredeci dintre doua rele eu il am pe cel mai mic? :)
R Aspirant,
RăspundețiȘtergeresa speram. Aplic tehnica: RELAX!
Suntem bine, am nimerit în alt tren...
RăspundețiȘtergereDa' pai nu sunt sigura daca eu am nimerit in trenul bun, ma tot uit pe harta daca trece prin statiile care trebuie...care imi trebuie, mai bine zis. :)
RăspundețiȘtergereDar...ne simtem cu ceva mai bine decat saptamana trecuta :D
o sa fie bine :) si aici ignoranta se preda la scoala si este in gene :)))))))si 70 la suta se cunosc pe net :) si sunt locuri speciale ptr asa cev si multe altele ....sunt alte procedee :))))))))))))mai bune sau mai putin bune :)))))
RăspundețiȘtergereM-ai făcut să-mi aduc aminte fără să vreau de anul în care am fost nevoit să fac naveta cu un amărât de personal. Nu eram obligat la asta, dar mă trăgea aţa mai mult spre casă.
RăspundețiȘtergereÎmbulzeală, mirosuri, feţe curioase, înjurături, amorţeală, un tranzistor care hârâia, o fătucă ce zâmbea ruşinată, un flăcău care fuma mereu pe culoar... chipuri diverse.