Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 19 februarie 2012

Gandul zilei

Ce animal ciudat este omul!
Cu chipul întunecat ca noaptea atunci când este trist/supărat/serios, luminos ca un soare atunci când zâmbește.
L-am zărit și nu mai încetez să mă minunez.
Nici un alt animal nu este capabil de asta.

12 comentarii:

  1. Am citit pe wikipedia ca fetele oamenilor fiind oarecum asimetrice exista tendinta noastra cand ne intalnim cu un om si dorim sa ii evaluam figitiv strea de spirit, automat ne mutam privirea mai intai pe partea drepta a fetei lui. Cainii fac acelasi lucru cand se uita la oameni, se uita mai intai la partea drepta a fetei lor, desi nu fac acelasi lucru fata de alti caini sau fata de alte animale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt fan al scriitorului Jeffrey Moussaieff Masson, desi poate ca nu sunt de acord cu toate impresiile si opiniile lui cu caracter cultural si/sau politic. Dar a scris niste carti, care, desi nu le-am citit si cam imi dau seama despre ce e vorba, dansul fiind vegan si activand si in sens pro PETA, au totusi niste titluri f simpatice numite:

      * Dogs Never Lie About Love: Reflections on the Emotional World of Love

      * When Elephants Weep: the Emotional Life of Animals

      * The Nine Emotional Lives of Cats: a Journey into the Feline Heart

      * Altruistic Armadillos- Zen Like Zebras: a Menagerie of 100 Favorite Animals

      * The Pig Who Sang to the Moon: the Emotional World of Life Animals

      * The Emperor's Embrace: Reflections on Animal Families and Fatherhood

      Si de scris comptent si placut stiu ca scrie deoarece i-am citit 2 carti autobiografice. Cred ca mi-ar fi placut sa citesc aceste carti despre animale poate cand as fi avut cam intre 12-14 ani, insa le-a publicat abia dupa aia si eu deja renuntasem la dorinta de a avea si eu un catel, de jucat cu animale de plastic nu ma mai jucam, si renuntasem deja si la dorinta de a avea cateva animale de plastic mai exotice pe langa cele domestice cu care ma jucam cand eram mai mic, si devenisem totodata interesat si de alt fel de povesti.

      Ștergere
    2. Sorry, prima carte, si care e si cea mai populara a dansului, se cheama Dogs Never Lie About Love: Reflections on the Emotional World of Dogs.

      Si a mai scris chiar recent in 2010 inca una despre caini, The Dog Who Couldn't Stop Loving: How Dogs Have Captured Our Hearts for Thousands of Years

      Ștergere
    3. N-am întâlnit niciunde asta cu privirea în dreapta, care să fie explicația?

      Ștergere
  2. Poate omul nu zabeste tot timpul din cauza ca ar trebui sa-si puna in miscare prea multi muschi:).
    Imi plac oamenii zambitori,chiar daca zambetul le licareste doar in ochi:).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi plac zambetele formale.
      Dar, categoric un chob care zambeste e mai placut privirii.

      Ștergere
  3. Avem si multe legi idioate sa respectam!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe deasupra...
      unele ne întuneca, altele ne mai fac sa zambim?

      Ștergere
  4. Sentimentul este doar ceva specific uman. Faţa este oglinda sufletului, de cele mai multe ori.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o, dar si ce oglinda! Uneori poate sa nu reflecte chiar starea noastra reala de spirit. Imi amintesc ca eram intrebata de ce sunt suparata, iar eu eram doar foarte concentrata....dar tot intunecata eram, nu? :)

      Ștergere
  5. Poate ca frumusetea se afla si in ochii privitorului...
    Adica toti avem ambele aspecte in noi, dar cand privim pe ceilalti suntem influentati de propria stare. Daca sunt trist, voi vedea tristetea celuilalt, daca sunt vesel, voi observa doar veselia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uh, persoana care ”m-a inspirat” , iti zic sincer ca ma feream sa o privesc pt ca mai mereu era intunecat ca noaptea fara luna. Intr-o zi, mi-a zambit. Sincer! Am crezut ca am confundat persoana, atat de schimbata mi s-a parut. Nu am mai fost sigura ca e aceeasi persoana.
      Cat de tare ne schimba un zambet!

      Ștergere