Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

miercuri, 14 decembrie 2011

. și de la capăt

Cât adevăr există în ” o iau de la capăt!” când nimeni nu-ți șterge istoria personală din creier?
Oricâtă disponibilitate pentru a te schimba ai, ceea ce ești prin propria devenire, rămâne.
Nu pot sa-mi scriu istoria personală decât o singură dată, ”de la capăt” scriu doar un capitol.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Aproape ca acasă

Suntem șase naționalitați și 8 persoane.
Lângă mine o unguroaică de lângă Balaton. Se bucură, zice că se înțelege mai bine cu maghiarii din Ardeal decât cu ungurii ei. Îi zic că sunt româncă.
Dar vorbesc ungurește, insistă ea. Adevărat, dar sunt româncă.
Ea o dă înainte, adică sunt cetățean român de naționalitate maghiară. Nu, român verde.
Totuși, ea se înțelege bine cu maghiarii din Ardeal, deci ne înțelegem bine.

Azi o altă unguroaică mi-a zis că locuiesc într-un loc frumos, deosebit și că suferă că 'acest pământ le-a fost luat acum 90 de ani'.
Mâine am să-i zic și ei că sunt româncă. :)

Când murim avem nevoie de 2 metri de pământ. Dacă alegem incinerarea, nici atât.
Rușii nu se înțeleg cu estonienii...îmi doresc să lucrez singură. Mie mi se rupe cine stă în fața mea.
Vreau să treacă timpul mai repede, atât. Vreau să fiu bine.


joi, 8 decembrie 2011

Gandurile zilei

Aștept să cobor în stație, privesc în lungul trenului.
Trenul este plin, este liniște, dacă ar fi o muscă s-ar auzi.
Sunt toți îmbrăcați în negru. Nimeni nu vorbește. Nimeni!
Inima mi se strânge, simt picuri de sânge căzând direct în stomac, mă întreb unde am venit.
Când privesc pe fereastră e frumos, când privesc în tren, e urât. Doar trupuri găurite prin care trece vântul.
Oare oamenii aștia cum se cunosc cu alți oameni, cum ajung să se căsătorească? Prin internet?

Imaginea asta mi-a amintit de Dan V și de blogul meu.
În general...m-am abandonat, încerc să țin presiunea sub capac pentru că am norocul chior de a mă impiedica de trei ori până imi iese o dată.

Sper să fiți bine.

Pe mine moșul m-a sărit, pe voi? :)