În anul 2013 m-am despărțit de mai multe ori, așa că ”despărțirea” ar fi cuvântul meu ca să-mi definesc anul.
M-am despărțit de comandantul din mine, de bărbatul din mine, de neprieteni, de spații care nu-mi aparțineau, de prejudecăți, de oameni care nu înseamnă nimic în viața mea, de oameni care au insemnat mult și mulți ani în viața mea.
Uneori e bine să rămâi dezbracat de toate, îți mai amintești de cum arăți, poți să vezi cum ai re-devenit.
Apoi te bucuri de un păr lung, de cercei noi în urechi, de rochii pe care nu credeai că ai să le îmbraci, de oameni pe care nu credeai că ai să îi iubești, de lucrurile rele care te-au împins să faci alegeri mai bune, de decizia alora de a fi liberi, de plutitul în derivă, că am din nou internet, că despărțirile nu mai dor atăt de tare.
Mă mai ciocănesc căteva de-ce-uri, dar răspunsurile nu sunt în buzunarul meu.