Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 13 februarie 2022

Eating Disorders

 Discutam la serviciu despre ce s-o fi intamplat de-alungul timpului si cum de civilizatia ne-a stricat atat de tare incat tinerii din ziua de azi devin foarte usor anorexici sau bulimici sau EUPdci (Emotionally Unstable Personality Disorder un fel de Tulburarea de personalitate borderline). Adica, cum de au atat timp liber sa fie preocupati numai de astea? 

Si ne aminteam noi cum ca in copilaria noastra, anorexic se numea unul care n-avea ce manca. Si cand aveai ce manca nici prin cap nu-ti trecea sa elimini imediat ce ai mancat. Si nu deveneai impulsiv ca nu aveai energie. Sau daca totusi aveai si te crizai, venea repede spre tine o scatoalca care te aducea super rapid la linia din care nu aveai voie sa iesi.

E drept ca atunci cand nu am avut mancare, nu am avut nici droguri, nici tehnologia care sa ne izoleze si nici scoala in care cei care au ii injura, jignesc sau ii bat pe cei care nu au. Dar eram cei mai multi imbracati la fel, saracacios. Lucru care ne ajuta sa nu fim invidiosi. Invidia aparea cand avea una blugi noi, se agrava daca erau pe-deasupra "originali", sau aveai penar chinezesc. De telefoane ce sa mai zic, stateai in casa daca sperai sa primesti un apel.

Stima de sine, aflam tarziu ce inseamna aia, prea tarziu ca sa te mai intrebi  o ai sau nu o ai, si daca nu o ai cum sa mai aduci asupra ta inca o nenorocire care sa iti adanceasca si mai tare nefericirea.

Citeam carti ca n-aveam reviste de moda sau cosmopolitane sa ne arata cum trebuie sa aratam si alergam la cea mai buna prietena sa povestim cum ne-a tinut un baiat de mana si cum ni s-a parut ca ne-a privit in ochi. 

Discutia a pornit de la o pacienta cu tulburare afectiva bipolare care ia medicamente precum romanul sparge seminte si care ameninta ca se sinucide pentru ca nu avea rabdare sa astepte 2 ore pana cand farmacia ii trimitea un medicament. Pentru ca totul trebuie sa se intample acum si imediat, pentru ca ea trebuie sa mearga la fumat si nu are timp sa astepte. Pentru ca ea isi cunoaste drepturile si drepturile omului.


luni, 10 ianuarie 2022

Demonii din noi

 Am o constantă surpriză când văd că pacienții nu sunt deranjați, mirați, surprinși, sau afectați când asistă la ieșirile ori situațiile de criză ale altor pacienți. Au pentru persoana în criză o acceptare nelimitată și o tratează ca pe o normalitate. Și atunci au două reacții, trec pe lângă ca și cum nimic deosebit nu se întâmplă sau intervin în situație. Atunci când intervin în situație, poziția mea se ingreunează pentru că nu numai am de gestionat o criză dar și o potențială a doua criză. Deseori când al doilea pacient intervine, ori încearcă să calmeze primul pacient ori se aliază cu el în criză amplificând cu problemele personale. 

Când recuperarea începe, conștientizarea situației se redirecționează și se amplifică în persoana care face progres, are acum se îndepărtează și înțelege că este o criză la care nu mai rezonează. Revelația se manifestă și înțelege că locul lui/ei nu mai este acolo și că merge, în acest moment, pe sârmă.

Și partea asta e întotdeauna una mișto! Dar mamă, ce călătorie până aici!