Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 11 mai 2014

Eu și cu mine, din nou...

 Sunt câțiva ani în care aștept ziua de 18 Mai cu criza pre-ziuameadenașteredinnoubulșit.
 Îmi propun, ca în fiecare an, să fac ceva extraordinar din ea. Nu reușesc decât extraordinarul banal.
44???
Acum doi ani jumate veneam in Anglia crezând că sunt gata conturată.
Colega mea îmi spune de proverbul de la ei, ”trăiește astfel încât să nu lași în urma ta o pagină albă!”.
Pfff...
Câți ani din viața mea n-am avut creion? Câți ani din viața mea n-am avut ascuțitoare? Când am avut de toate m-a presat timpul. De stres am scris, iar acum pare că doar am mâzgălit câte ceva. Am întârziat cu multe, cu altele m-am prea grăbit. 
În esență sunt o întârziată, am venit târziu până și în propria mea viață.
44?!
Mă uit la mine ca la un tabou în devenire, văd două pete și trei linii...nu pot să-mi dau seama ce va fi.
Dorm mai mult și vreau să mă trezesc la viața aia în care îmi făceam planuri și le urmam.
În anul de la 43 la 44, am divorțat (așa cum a fost și căsătoria mea, în liniște și fără să înțeleg nimic) și am iubit. Am trăit simplu, de pe o zi pe alta, iar Vladi se miră că mai am sentimentul că pierd vremea. Ar fi trebuit să mă obișnuiesc deja.
Mă trece sudoarea, ce să scriu, ce să scriu, ce să scriu? De ce nu îmi vine nimic în minte?

...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac...
Dr.Stoica, ceva motivațional pentru moa ?


P.S. mi-am luat deja o rochie, să fiu sigură!
P.S. știu că sunt depresivă, altceva? Mă plimb zilnic, mă bucur de lucruri mărunte, dar îmi trece ciudat de repede, mi-am vopsit părul, am dormit mult, merg la serviciu, îmi fac lucrările, ies în fiecare săptămână o zi, mănânc bine...nu înțeleg nimic.