Lucruri simple

Am văzut azi un băiat de 17 ani fixând nişte role în picioarele unei fete. Mai apoi o învaţa şi mersul pe role. Amândoi mă lasă să trec de ei, fata este jenată din cauza încercărilor stângace.

Îmi place să-i privesc şi mă bucur că locuiesc într-un oraş mai mic, iar tinerii îşi pot lasa lucrurile pe treptele unui magazin, fără nicio grijă.

Hai, nu suntem toţi marcaţi de valorile lui Iri şi ale Monicăi. Sau mai rău, ale mahalagioaicei şi Pepe.

Copilu' m-a întrebat dacă aş avea ceva împotrivă să treacă la catolici. Şi-atunci ştiu că îi place o fată...

Mă întreb dacă aş strânge de pe jos mizeria lăsată de alţii. Teoretic da, practic nu cred, depinde de mizerie. Într-o zi, în faţa blocului meu, erau aruncate nişte ambalaje de la dulciuri şi un flacon de bere ,murdar. M-am gândit că mi-e scârbă să pun mâna ple flacon, pubela e la două scări de bloc depărtare, iar eu sunt după o zi de muncă, obosită şi flămândă. Am trecut pe lângă ele şi le-am lăsat în seama tipei cu curăţenia. Dar dacă era un flacon curat, pubela aproape...m-aş fi aplecat. Dar sigur n-aş fi aruncat pe jos nimic. Şi nici bere la flacon nu beau. Ambalajele de la dulciuri le îndes în buzunare/geantă.

Fără cuvinte 12- Tort

Din categoria 'viaţa bate filmul', de ziua ta să primeşti un tort-sărpraiz! Aş putea să vă povestesc cum s-a descurcat această doamnă cu tortul respectiv, desigur, după ce a ieşit din şoc (ceea ce s-a întâmplat repede, fiind medic). Iar surpriza a fost făcută de şeful acelui loc, fără de ştire. 

Zic zău că şi noi mai greu ne-am îndemnat să-l mâncăm.

Ceva vreme doamna a tot fost întrebată ce-a primit de ziua ei...

Recomandări: Vania, Carmen, Secret, Irina, Dan Vaideanu, Drstoica,Mosu, Gabriela Savitsky, Costin , Caius, Rareş, Earthwalker, Digodana.

Meseria de român

Mănuşa aruncată de moşu, leapşa provenind de la madelin şi etc.

"Unde “încep” şi unde se “termină” românii?
Ce e de bine si ce e de rău?
Să vorbim de bine, ca să ne incurajăm?
Să vorbim de rău, ca să ne mobilizăm?"

A face comparaţie între români şi alte naţii nu ne foloseşte numai pentru a constata diferenţele.

Românul e balcanic. Nu va fi niciodată ca un japonez (acel japonez care făcea baie atunci când europeanu' era pudic, cu păduchi şi credea că fereastra deschisă e un pericol pentru sănătate, acel japonez pentru care onoarea este de mii de ani un principiu al existenţei, mai repede acceptau moartea decât dezonoarea, acel japonez pentru care moartea înseamnă o transcedere, acel japonez pentru care civilizaţia e mai veche decât creştinismul etc) .

Diferenţele au origine în cultură. Cultura tării, cultura politică, cultura grupului mai mic. 

Sistemul de valori necultivat în educaţia generaţiilor, iată că face acum să poarte amprenta lui Dinu Păturică.

Cum sunt românii?

Obedienţi. Comozi. Învăţaţi să strige după ajutor pentru că nu mai ştiu să se ajute singuri. Sunt influenţabili şi mereu în aşteptare. Sunt boemi. Sunt deosebiţi ca indivizi, dar suferă de regresie în grupul larg. Sunt mai eficienţi ca individualitate.

Sunt învăţaţi să fie supuşi, sunt invăţaţi să eludeze, sunt invăţaţi să caute scurtătura scurtăturii. În schimb, asta ne arată cât de ingenioşi pot fi.

Cel mai mare defect? 

Invidia. Nu ştiu să se bucure pentru ceilalţi, aproape că nu mai ştiu să se bucure. Până şi părinţii ajung să fie invidioşi pe copii. Şefii pe subalterni, vecinii între ei, neştiinţa pe ştiinţă, necunoaşterea pe cunoaştere.

Sunt foarte buni executanţi.

Sunt iertători pentru că uită repede. Nu sunt ranchiunoşi, pe termen lung.

Nu au modele adevărate pentru că îşi fac singuri modelele, dintre cei ce nu sunt la mare distanţă de majoritate.

Iar unii sunt din cale afară de deştepţi. Din comoditate sau alt motiv, ei stau în umbră.

Românii stau, mai degrabă, mândri în 'apărare'.

A fi pozitiv nu înseamnă neapărat a repeta în gând 'fii pozitiv', ci înseamnă să ai capacitatea de a identifica acele calităţi care să nu te doboare, ci, dimpotrivă, să te motiveze să mergi mai departe, capacitatea de a fi autocritic şi analitic în sensul de a schimba direcţia cu una bună.

Bunătatea unui popor se observă atunci când această capacitate este supusă la stres şi  nu uită de valorile care îl animă.

Într-o propoziţie, românul nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte.

(N-am vrut să fac asta dar ştiu că atunci când ceva nu-mi place este pentru că eu am o problemă. Şi cum de câteva ori am simţit cât de greu e să fii român în România, mi-e greu să rămân suficient de româncă)

Azi, m-am mai gândit.

În urmă cu 14 ani, pe la ora 16 şi 20 minute, fix, se năştea un băieţel. Mama lui avea pregătit pentru el un nume, să zicem Vlad. Însă, discutând cu alte mame din aceeaşi secţie, a aflat că ar fi fost al 3-lea sau al 4-lea Vlad din acea tură. Mama voia un băieţel cu nume diferit.

Astfel, în acel moment important în care i s-a zic că are un băiat, mama a decis pe loc să-i schimbe numele. Scuzată fiind de procesul dureros prin care trecea a spus un alt nume: Vlad-imir.

Mama lui nu va şti niciodată cât de tare a afectat viaţa copilului această schimbare, de mare inspiraţie, trecerea de la Vlad la Vladimir.

Câtă influenţă a avut faptul că mama lui, uitând noul nume, timp de aproximativ 3 zile, l-a numit în fel şi chip, cel mai des spunându-i Vali, iar fiecare moment de adresare a fost marcat de un puternic efort de concentrare asupra numelui.

Această mamă anul trecut a fost cam bolnavă astfel încât, într-un moment rămas necunoscut ,a rătăcit pe la notar sau serviciul de paşapoarte sau cine ştie unde, certificatul de naştere al copilului.

A observat acest lucru săptămâna trecută, când pregătea glorioasă dosarul pentru cartea de identitate.

Din aceste cauze copilul a trecut prin momente de stres disimulat, mai apoi declarat :

- Mi-am făcut probleme, dacă nu am certificat de naştere eu nu exist!

Sigur, mama a făcut un alt certificat de naştere, gata într-o oră, după 2 zile de răscolit casa şi de neacceptare a stării de situaţie :), că a ajuns-o roza (scle-).

Nu ştiu în ce măsură a avut efect bâlbâiala de după naşterea copilului, privind numele, dar el este diferit!

Când avea câteva luni privea cu încântare hainele colorate învârtindu-se în maşina de spălat. Fapt de care  am profitat uneori.

Acum îl întreb unde e băieţelul meu, iar el îmi răspunde cu vocea lui cea nouă, groasă, că nu mai e, s-a dus...

Copiii spun lucrurilor pe nume...(6)

Cred că mulţi ne-am confruntat cu situaţia în care cineva din apropiere, poate coleg de birou, miroasea a transpiraţie, ori îşi trăgea "nasul", ori îşi "sugea" dinţii ori...

Se crează în noi un conflict interior puternic, nici nu suportăm situaţia nici nu ştim cum să-i punem capăt.

Demult, aveam o colegă cu miros de transpiraţie, din acela înţepător. Deşi transmiteam diverse semnale pe care le înţeleg, de regulă, cei neimplicaţi dar nu şi "adresantul", cum ar fi fereastra foarte des deschisă, aluzii prin discuţii referitoare la mirosuri, discuţii despre deodorante eficiente în caz de transpiraţie, despre boli şi tratamente care au ca efect secundar transiraţia urât mirositoare...degeaba. Cel vizat nu se prinde şi pace.

După o "şedinţă" cu colegele am decis că au fost epuizate toate aluziile directe şi indirecte şi trebuie luat taurul de coarne, problema pusă pe tapet.

Cum pentru aşa ceva trebuie un om puternic, am fost desemnată. Iar eu nu mă pricep la abordarea prin învăluire, drept pentru care am spus-o direct. Blând dar direct.

Fata a plâns, s-a supărat, m-a boscorodit cât a putut, dar s-a terminat cu mirosul. Nu, nu mirosea a parfum, dar nu mai mirosea nici a transpiraţie.

Ieri mi-am condus fiul la antrenament şi am rămas să schimb două vorbe cu antrenorul. Copiii se schimbau şi vorbeau între ei. După un timp, cum stăteau ei grămadă uitându-se la un telefon, am auzit:

-Nu te supăra Mihai, dar aşa de tare îţi miroase gura...mai spala-te şi tu...ce naiba!

Scurt! Fără strategii, fără reclamaţii pe la spate, direct la obiect.

Fără cuvinte 11- o bucăţică din Muzeul Satului

"Muzici bune din filme la fel de bune"

Leapşa preluată de la Carmen

1. The dear hunter, un film grozav!
2. The pianist.
3. Carmen-Bizet cu Julia Migenes si Placido Domingo.
4. Mermaids-când aud asta îmi vine să sar din scaun (Jummy Soul).
5. High Society- sunt extrem! de subiectiva LOUIS ARMSTRONG
6. Blown Away - sunt extrem! de subiectiva U2
7. Arizona Dream- In the death car-Goran Bregovic
8. Singin' in the rain
9. In the heat of the night
10. Ally McBeal

Către: Dan, Mosu, Vania, Caius, Dana, Gabriela Savitski, Drstoica, Se-cret, Teo Negură, Cora, Costel, Irina C.