Azi, m-am mai gândit.

În urmă cu 14 ani, pe la ora 16 şi 20 minute, fix, se năştea un băieţel. Mama lui avea pregătit pentru el un nume, să zicem Vlad. Însă, discutând cu alte mame din aceeaşi secţie, a aflat că ar fi fost al 3-lea sau al 4-lea Vlad din acea tură. Mama voia un băieţel cu nume diferit.

Astfel, în acel moment important în care i s-a zic că are un băiat, mama a decis pe loc să-i schimbe numele. Scuzată fiind de procesul dureros prin care trecea a spus un alt nume: Vlad-imir.

Mama lui nu va şti niciodată cât de tare a afectat viaţa copilului această schimbare, de mare inspiraţie, trecerea de la Vlad la Vladimir.

Câtă influenţă a avut faptul că mama lui, uitând noul nume, timp de aproximativ 3 zile, l-a numit în fel şi chip, cel mai des spunându-i Vali, iar fiecare moment de adresare a fost marcat de un puternic efort de concentrare asupra numelui.

Această mamă anul trecut a fost cam bolnavă astfel încât, într-un moment rămas necunoscut ,a rătăcit pe la notar sau serviciul de paşapoarte sau cine ştie unde, certificatul de naştere al copilului.

A observat acest lucru săptămâna trecută, când pregătea glorioasă dosarul pentru cartea de identitate.

Din aceste cauze copilul a trecut prin momente de stres disimulat, mai apoi declarat :

- Mi-am făcut probleme, dacă nu am certificat de naştere eu nu exist!

Sigur, mama a făcut un alt certificat de naştere, gata într-o oră, după 2 zile de răscolit casa şi de neacceptare a stării de situaţie :), că a ajuns-o roza (scle-).

Nu ştiu în ce măsură a avut efect bâlbâiala de după naşterea copilului, privind numele, dar el este diferit!

Când avea câteva luni privea cu încântare hainele colorate învârtindu-se în maşina de spălat. Fapt de care  am profitat uneori.

Acum îl întreb unde e băieţelul meu, iar el îmi răspunde cu vocea lui cea nouă, groasă, că nu mai e, s-a dus...