Eu cred că n-aş putea să aleg trei cărţi. Nu pentru că nu citesc sau pentru că nu am favorite, dar n-aş căra după mine trei cărţi citite deja... :D Depinde de ce am la îndemână atunci... De regulă, mai tot timpul umblu cu un harddisk portabil după mine, pe care am un "lot" cam de câteva sute de volume (e-Books), cred...
Eu cand am plecat din Romania nu mi-am luat cu mine carti din cele pe care le-am citit, ci carti NOI, si inca necunoscute, pe care aveam de gand sa le citesc, desi autorii imi erau cunoscuti din alte carti scrise de ei pe care le citisem mai de mult. Toate aceste carti sunt politiste, si sunt de urmatorii autori: Arnaldur Indridason (Islanda), Qiu Xiaolong (China), Henning Mankell (Suedia). Pot sa anunt ca nu le-am citit nici pana acum desi a trecut un an, deoarece numai de citit carti nu am avut chef in anul asta. Abia de curand, chiar acum vreo saptamana, mi-a revenit pofta de citit si, mai ales, de vazut filme, si sunt tare fericit din cauza asta ! Cred ca depinde si ce varsta ai, ca una e sa pleci in copilarie si adolescenta cand citesti cele mai multe carti din viata ta, alta e cand pleci mai tarziu, cand ai cel mult nevoie de un fel de carte companion sau fetish.
am mai spus ca nu prea imi place sa ma uit inapoi, doar inainte; cam asa si cu cartile, in mod normal prefer ceva nou decat revenirea asupra unei carti deja citite; daca insa ar fi sa ma izolez intr-o alta lume as lua cu mine carti care sa-mi zgandare mintea, ale unor autori care sunt in stare sa-si construiasca propriile lumi si sa te faca si pe tine sa-ti construiesti una, nu neaparat un roman anume ci o tolba de ganduri... as lua in primul rand nichita stanescu (ordinea cuvintelor - poezie sau amintiri din prezent - proza, de exemplu) as lua de asemenea mircea eliade - de exemplu integrala prozei fantastice si ca sa fie trei as lua biblia, nu fiindca sunt un credincios fervent ci pentru ca iti inteapa creierul
pandhora, :) trei carti din trei perioada diferite care poarta o amprenta. Probabil trei carti la care ti-ai produs o 'curba' in sens pozitiv. Trei carti din care te 'hranesti. Trei carti de sustinere.
Max Peter, :) eu am nevoie de trei carti pe care sa le pot reciti. Dar am retinut ideea cu ebooks. Am asa ceva si tot adun carti electronice, deci am salvare pentru tristetea de a nu avea cartile in fata ochilor. Totusi, mi-e dificil sa citesc pe ecran...prefer sa simt cartea in mana.
Totusi, spune-mi trei titluri..care or fi ele, la intamplare, dar ceva ce ti-a placut. Imi place sa gasesc similitudini.
Desi tot eu am scris pe undeva mai devreme, sub un alt subiect, cred ca de pe blogul asta, sau in orice caz pe unul cu fundal asemanator, (ca sunt mai multe !), ca este posibil util, cand esti momentan regresat in tranzitie, sa iti amintesti de carti sau filme care te-au sustinut moral la vremea corespunzatoare mai timpurie a vietii tale, CHIAR atunci cand am scris asta am VRUT, zau ca am VRUT sa atrag serios atentia ca NU este nevoie, ba chiar ca nu e poate nici recomandabil, sa RECITESTI sau sa REVEZI in timp real cartea/filmul respectiv, ci doar sa-ti amintesti si sa te gandesti la ele, asa cum te-au sustinut moral atunci la vremea respectiva la stadiul ALA mai timpuriu al vietii tale...dar mi-am zis atunci sa nu complic discutia si n-am mai scris-o, si uite ca acum ma simt obligat sa o zic !
R Aspirant, inteleg ce spui tu, numai ca totul tine de puterea gandului respectiv, a amintirii respective. Nu stiu daca momentul este doar o evocare sau mai degraba o regasire prin detasare a sursei de pozitiv. Mi se pare mult mai puternica starea retrairii in timpi reali. Mai ales daca esti singur.
Mosu, multumesc. E interesant, daca privesc comentariile, invariabil 'baietii' s-au referit la lecturi necunoscute, viitoare, au pledat pentru Nou, iar fetele, fara comentarii au enumerat carti care le-au marcat, preferand recitirea lor. :)
De ce nu este recomandabil, mai ales la CARTI, (deoarece la filme e vorba de niste chestii de boost afectiv mai primitiv gen drog cu actiune mai rapida, insa si mai trecatoare), sa recitesti cartea respectiva ?
Cartea recitita la o alta varsta va fi, de cele mai multe ori, interpretata ALTFEL, posibil si resimtita altfel, datorita experientei tale reale, (bazate neurologic pe memorie), castigate intre timp de atunci. Tu nu ai nevoie, cand esti regresat in tranzitie, de rezolutii bazate pe experientele de mai devreme cand erai mai imatur, de dinaintea si din momentul imaturitatii anterioare, ci de experientele REALE (nu alea bazate pe lecturi) de DUPA aia pana atunci PLUS de boost-ul afectiv de SUPORT emotional.
Boost-ul de suport afectiv ti-l poti obtine f. usor si eficient doar prin memoria despre cum te-ai simtit bine atunci mai devreme legata inextricabil de acea carte, care la randul ei este legata de nevoile alea mai timpurii pe care le aveai atunci, si doar in mica parte de "invatatura" cognitiva obtinuta/extrasa de tine din textul cartii respective atunci.
Daca incerci sa tragi NOI "invataminte" dintr-o carte RECITITA si reinterpretata la varsta mai matura, este si asta posibil, insa, din punct de vedere PRACTIC ffffff greu de obtinut in cazul majoritatii cartilor de fictiune din literatura universala, din care, in mod realist, ffffff putine ofera informatii utile noi, chiar daca poate vei reusi tu, cu creierul tau mai matur sa le extragi mai eficient sau in mai mare cantitate, la o a doua reintepretare.
Exista un risc SEMNIFICATIV ca acea carte recitita a doua oara sa NU iti ofere rezolutia de care ai real nevoie in clipa aia, si, din cauza asta, sa NU iti mai fie utila nici ca suport afectiv emotional, din cauza dezamagirii si oboselii, (nu uita ca esti intr-o stare vulnerabila regresata oricum), si sa dai in final vina chiar pe cartea care saraca nu are nici o vina deoarece nu te-ai priceput tu sa o folosesti in mod util.
Dupa parerea mea, chiar exista carti, desi putine, care MERITA sa fie recitite la diferite varste, ca atunci chiar ca poate extragi, cum am zis, niste info cognitive utile, plus chiar si afecte noi placute, insa acest lucru NU trebuie facut ca "reteta" cand esti regresat/vulnerabil/obosit, ca nu va merge, si e pacat de carte si e, mai ales, pacat si de TIMPUL TAU.
P.S. Cand am zis de fetish mai sus de tot era vorba si de obiect (de suport) de tranzitie, adica daca chiar vrei sa tii FIZIC cartea aia in mana, repet, fara sa o recitesti, ca sa poti sa-ti ingadui reveria despre momentul afectiv de mai devreme cand te-a facut sa te simti mai bine. Asa e OK sa te cari cu 1-3 carti dupa tine, daca CHIAR simti nevoia asta de obiect de tranzitie si cartile sunt unul din fetish-urile tale personale. Pt. altii poate fi, la fel de bine, si o batista sau o poza sau o jucarie.
Dar, dupa parerea mea sincera, recititul NU te va AJUTA, in majoritatea cazurilor, ba, cum am spus mai sus, poate fi si contraproductiv, deoarece nu il vei face optim de competent, deci va fi inutil.
P.P.S. Cititul implica TIMP REAL. Timp din VIATA ta pe care vrei sa il folosesti cat mai eficient ca sa inveti ceva NOU si sa te adaptezi la ceva NOU. Ca doar te afli pe drumul vietii TALE, si doar vrei sa o parcurgi in mod cat mai placut TIE si mai eficient TIE ca sa iti indeplinesti nevoile pentru care ai plecat in mod cat mai complet, ca altfel degeaba ai depus efortul. (Daca esti refugiat sau exilat semi-involuntar sau involuntar de razboi sau politic, altfel se pune problema, dar nu cred ca e cazul in compania prezenta.)
Dupa parerea mea nu este util/productiv sa te balacesti in reverii afective VECHI timp prea indelungat oricat de placut senzorial central ar fi, ci sa ramai DESCHIS(a), cand esti mai ales intr-un mediu NOU, (in care vrei sa devii cat mai repede si eficient posibil optim functional, nu ?, cf. varstei si capacitatii tale REALE, nu injumatatite din cauza de stres de tranzitie), deci deschis la experientele senzoriale si cognitive NOI reale mereu UTILE, (chiar daca nu esti in stare sa le receptezi decat partial sau trunchiat tot din cauza de stres/regres).
Este desigur OK sa faci PAUZE cat simti tu nevoia de dese si de lungi din imersiunea fortata la NOU, ca doar nu esti in boot camp training pt. Marines, doar om esti si tu, dar, incearca macar sa te gandesti la amintirile tale care iti fac placere si te relaxeaza cu unelte cognitive NOI, (poate macar intr-o limba noua, poate chiar sa recitesti D-na Bovary in alta limba, daca chiar vrei s-o recitesti), chiar daca nu te pricepi sa le folosesti prea bine, chiar daca iti vine sa le arunci cat colo si sa recitesti intotdeauna recitibila D-na Bovary pe limba preferata tie in care ai citit-o prima oara sau cand ti-a placut cel mai mult. (Zau, eu mai mult DIN RESPECT fata de D-na Bovary + Flaubert, nici macar nu as fi incercat sa recitesc aceasta carte cat am fost in halul de stresat cat am fost eu acum vreo 6 luni, ca imi era teama ca o s-o azvarl cat colo desi NU MERITA sa-i fi facut asa ceva, si riscam sa arunc baby cu bathwater cu tot in mod total idiot reactiv !)
O sa mai zic ceva care poate ca nu va fi aplicabil decat pt. Scandinavia: mie aici mi s-a acordat prea MULT timp LIBER de reverie, si NU E BINE sa ai asa mult timp liber la dispozitie in perioada asta de tranzitie. Ar fi fost MULT mai bine pt. mine sa fi fost nevoit sa muncesc 10-12 ore/zi fara sa am timp sa ma gandesc la tampenii, si, din punctul asta de vedere, chiar i-am invidiat intr-o vreme intr-o oarecare masura pe emigrantii romani din SUA sau Germania, care se vaita ca se spetesc de munca la serviciu, (desi, recunosc, pe termen lung nu ii mai invidiez, din motive mai ales de chestii util sociale la varste mai inaintate, gen servicii de sanatate si pensie !)
pana apuc sa iti scriu in lta parte poate uit aa ca eu fiind omul momentului doar stii acum :)) am amurg acasa ...cauta ......:) pup... depinde multe cine ce isi i-a cu el cand pleac undeva depinde mai ales de perioda...eu mi-am luat una din cartile mele de suflet...cioran...cealata care e cartea sufletului meu in schimb am lasat-o acasa... in epoca asta nu cari dupa tine multe...am vazut cineva mai sus zicea un laptop..si atat...acolo am tot ce imi trebuie...eu sunt genul mai practic de felul meu dar totusi mi-am luat carti cu mine cand am plecat..:)) am lasat si la aeroport doua :))) ......
R Aspirant, ooo, cred ca cel mai mult mi-a placut cand am recitit 'Cel mai iubit dintre pamanteni'. Recitind-o la varste diferite, de fiecare data am surprins un aspect pe care nu il observasem in ocazia anterioara, pot spune cu mana pe inima ca m-a imbogatit de fiecare data.
Nush, eu vad recitirea asta ca un scurt-circuit, ca o bucla, care sa te scoata putin din cotidianul recent instalat, ca o gura de oxigen. Iar pentru asta as alege o carte care ma amuza, spre exemplu ' Aventurile bravului soldat Svejk' sau Plesu cu 'La portile orientului' etc
Eu chiar cred ca am o personalitate bine diferentiata asa ca nu cred sa mai pic in vreo regresie mult indepartata de ceea ce sunt deja. Accept mai degraba teoria ta cu fetishul.
In plus, vad viata mult mai simplist, iar daca ceva m-a salvat pana acum a fost 'uitarea' ca forma de stand by a mintii. Iar mai apoi niic nu a mai contat ce a fost inainte. Dar sunt curioasa...acum nu ma vad atat de vulnerabila emotional. Am constuita si o platosa cu nesimtire (lucrul manual din ultimii 3 ani), voi avea si o carte in mana cu care sa adorm seara...iar timp liber nu voi avea. Mersi pentru postari! O sa mai rumeg putin...
Aniko, m-am luat cu Maestrul si Margareta, gata. Da'si eu iau un laptop, dar...vezi tu, noi fetele vrem si o carte pana la 3 la noi. :)) O fi doar falsa impresie ca nu ne rupem de tot de locul asta.
Nici eu nu ma asteptam sa ma stresez chiar in halul asta, mai ales ca mai calatorisem, mai citisem, mai vizitasem Scandinavia (ce-i drept, nu Norvegia), dar efectiv am avut socul cultural de adaptare al vietii mele, si cred ca a fost din 2 motive:
* primul si cel mai principal, probabil, a fost ca nu stapaneam limba chiar atat de bine cum o stiusem pe cea a tarilor in care fusesem mai inainte; * al doilea a fost ca eu nu mai lucrasem niciodata in Scandinavia, fusesem doar ca turist, si ce am gasit aici precis ca nu seamana cu nimic, dar cu absolut nimic din ce am stiut, citit, aflat, auzit, putut inchipui...poate e pt. ca eu nu sunt fan al cartilor SF si nici Star Trek, si chiar cred, uitandu-ma in urma, ca numai astea doua m-ar fi putut pregati cat de cat pt. ce am gasit aici ! Cred ca pana si in Japonia m-as fi adaptat mai usor deoarece citisem cartea pertinenta la asta scrisa de Amelie Nothomb !
Drept care, efectiv m-am simtit total incompetent atat personal cat si profesional, prins cu lectia total neinvatata, si efectiv ca in primele zile la gradinita, abandonat acolo de mama si luat in ras, mai apoi, in fata celorlalti copii de educatoare pt. ca bazaiam speriat si nefericit, plus ca la scoala primara, cu dificultati majore de a intelege cum se face impartirea numerelor mari si cum se scrie o compunere (ambele situatii de dificultati de adaptare in mediul "profesional" si incompetenta scolara fiind pertinente pt. cazul meu personal) !
Pe scurt si cat mai plastic: in primele 3 luni am fost aici inca luna turistica de miere, deci nu mi-a pasat chiar asa de mult, insa intre luna a 3-a si a 6-a am oscilat efectiv emotional intre varstele de 4 si 8 ani la serviciu si max. 10-12 ani off serviciu, pe social, apoi, incet incet pe la luna a 9-a am ajuns in sfarsit la varsta de 12 ani la serviciu, si cam la 16 ani in afara serviciului, pe social !
Apoi in ultimele 3 luni, intre luna 9 si 12, mi-am permis o pauza de relaxare, plus ca la serviciul meu te descurci de minune cu varsta de 12 ani, (si cognitiv si emotional), iar off serviciu este chiar exciting sa-ti vina sa te indragostesti din nou ca la 16 !
Dar STIU ca NU trebuie sa ma las pe tanjeala si mi-am propus ca in urmatoarele 6 luni sa ajung macar la varsta emotionala de 22 de ani, la care, drept sa spun, eram deja oprit de mai multa vreme oricum, in Romania (in special pe personal, ca la serviciu ajunsesem totusi cu chiu cu vai la varsta de functionalitate reala maxima de creier de 26-28 de ani, dupa 28 incepand declinul datorita aterosclerozei care la barbati, neprotejati estrogenic, avanseaza mai repede/mai grav oricum).
De aia, desi ganditul la cartile copilariei mele, in principal Jules Verne, si Jack London, mie mi-au fost f. de folos ca suport la serviciu ca sa trec mai usor pe langa varsta de 12 ani competenta, si acum ma mai distrez din cand in cand off serviciu-16 ani gandindu-ma la Stendhal si Maupassant, cu salutari in trecere catre fratii Mann, si victorienii englezi, este cazul sa ma apuc de amintitul lecturilor mai complicate de pe la 17-19 de ani pe viitoarele 3 luni, in principal probabil Tolstoy si Checkhov, ca NU e de glumit !
(Svejk/Hasek e super-misto dar l-am citit pe la 14 sau 15 ani, deci nu-mi mai e de folos ganditul la el ! Cred ca va fi total OK ba chiar placut sa il recitesc, daca voi putea vreodata, in lb. norvegiana, dar DUPA ce ies la pensie, nu acum si nu prea curand.
"Cel mai iubit dintre pamanteni" l-am citit si nu m-a afectat sau impresionat absolut de loc, deoarece eram deja prea mare ca sa ma mai impresioneze sau chiar intereseze in mod special cartile de interes strict local romanesc si inca, dupa parerea mea, relevante mai ales doar pt. perspectiva relativ ingusta a unui anumit grup social relativ restrans de acolo din anii 75-80, grup de altfel fara prea mare dovada de intelegere mai profunda pentru societatea mai larga romana sau vremurile istorice respective descrise in carte, adica, parca, anii 45-65. Dar poate ca am citit cartea in perioada cand ma lasasem deja de citit fictiune, si de aia mi s-a parut total banala si nememorabila. "Morometii" mi s-a parut mult mai misto, de interes social mai larg, chiar poate regional-balcanic as zice, dar fara nici o pertinenta/rezonanta afectiva speciala pt. mine personal, deci mie personal imi este total inutila.)
Zodrac, ma gandeam la carti vechi si din considerentul ca esti solicitat acolo, iar o lectura in plus, poate sa te solicite suplimentar. cred ca o sa merg ca la nunta americanilor, cu "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut" si o jartica albastra :)
ma bucur ca iti place mie imi place la nebunie BUlgakov si tot ce inseamna literatura rusa am o slabiciune :)....da cred ca asta este sa nu avem impresia ca ne-m rupt de acel loc...Culmea a fost ca de fiecare dat mi-am promis ..gata nu cumpar carti ..ghici ce o fost primul lucru care l-am cumparat aici ?:))))))tot nu am reista sper totusi ca nu fac si aici biblioteca :)))vreau sa ma mai mut o tura :)))))
Aniko, e foarte serioasa optiunea cu carti electronice.Si foarte practica. Doar de n-ar trebui sa ma chiorasc in ecran. Si cum sa nu stai cu o carte in mana inainte de culcare? Nu adormi bine cu ea pe piept? :)
@Sophie: Nu cred ca merita sa te cari cu seria Shopaholic dupa tine. Daca faci cumva sevraj chiar pe drum, sa stii ca se gaseste in majoritatea garilor si aeropoartelor din lume. La autogari insa nu m-am interesat.
@Cleo: anunt cu bucurie ca si eu am reinceput sa citesc o carte seara in pat dupa o pauza de 1 an de zile si imi pare bine ca mi-a revenit aceasta dorinta si capacitate, insa nu pot inca sa citesc ce ma intereseaza mai mult pe mine, si anume fictiune politista, asa ca am inceput cu ceva mai usor, un fel de critica antropologica de nivel de lectura de popularizare pentru publicul larg a anumitor curente profesionale din SUA scrisa de o autoare al carui nume m-a intrigat si din cauza caruia chiar am si ales cartea respectiva, Paris. Este o carte atat de banala care nu aduce absolut nici un fel de informatie noua fata de ce s-a mai publicat in ziare in ultimii 5 ani, incat pe mine chiar ma ajuta sa adorm linistit si perfect satisfacut acum in fiecare seara, chiar daca nu o pun pe pieptul meu ci o pun cam unde ar trebui sa fie perna de alaturi, insa nu e, deoarece eu dorm acum pe doua perne, care sunt de nivel puisor, de fapt ! Nu cred ca am adormit vreodata cu vreo carte pe piept. Chiar cred ca daca mi s-ar fi intamplat asta din greseala, ar fi existat riscul sa visez vreun cosmar in care aveam impresia ca ma sufoca ceva pe piept. Eu nu suport sa am in jurul meu cand dorm decat patura mea personala, (ABSOLUT de neimpartit cu nimeni NICIODATA, chiar daca se intampla sa ramana cineva peste noapte acolo), ca altfel fac claustrofobie. Sunt de asemenea total impotriva dormitului cuiva cu capul pe mana mea sau mai ales pieptul meu. Nu am dormit niciodata cu jucarii/animale de plus nici cand eram mic ! Mie imi place sa ma invelesc total pana peste cap cu paturica mea si ADIO ! Nu ma mai intereseaza ce e in jur, si cine o fi, daca o fi, sa faca bine si sa stea cat mai departe de mine !
Eu m-am tot codit sa comentez la articolul acesta...pentru ca nu concep sa ma duc doar cu trei carti... clar mi-as lua un Kindle si as incarca pe el toate cartile pe care le am in biblioteca si nu numai.. Totusi, daca ar fi sa plec pentru multi ani, as lua cu mine carticica de rugaciuni pe care am primit-o cadou de la Eliza, profesoara mea intr-ale picturii si cele doua volume de poezii ale Sorei. Doar trei ai spus :(
"Fiul risipitor" - Radu Tudoran " Panza de paianjen" - Cella Serghi " Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" Camil Petrescu Am ales cu greu cateva, recunosc... dar ai cerut doar trei.
drcraciun, :)) am si eu o chestie asemanatoare, dar cu gatul...sa nu ma stranga nimic, sa nu am nimic pe gat (bluze), ca simt ca ma sufoc. De asta port mult decolteu.
Eu nu inteleg, cum iti doresti pe cineva, dar care sa te lase in pace? Sa stea separat sub paturica...adica, sa fie acolo in caz ca vrei sa intinzi mana.
lunapatrata, fiul risipitor-o carte pe care am retinut-o. Uitasem de cella serghi, imi placea... cu ultima si intaia noapte nu ma impac, nu-mi plac gelozia si barbatul nesigur.
Pai eu consider ca fiecare om are anumite drepturi fundamentale de pauze de lucru, cf. legislatiilor in vigoare de protectia muncii din orice tara modern civilizata, in care sa poata sa fie lasat sa se odihneasca cum ii place, odihna care include si pauze individuale separate de pauzele petrecute in cuplu, daca e insurat sau traieste in concubinaj cu cineva, cand e treaz, dar si orele de somn vital necesare mentinerii starii de SANATATE generala, care este, prin definitie, constituita din: capacitatea de a MUNCI + capacitatea de a IUBI.
Eu doresc sa imi mentin aceste capacitati cat mai deplin functionale timp cat mai indelungat, astfel, incat sa le pot si exercita atunci cand ma simt obligat sau nevoit de a le exercita in timpul orelor cand sunt treaz.
Pauzele de lucru referitor la mentinerea sanatatii mele cat mai indelungate, pe care consider ca este etic sa incerc sa o mentin astfel incat sa-mi pot multumi creatorii (parintii si, eventual si pe cei originali, D-zeu si mama Natura, deoarece eu, in general sunt un "people pleaser" din fire), atat din timpul zilei, cand sunt treaz, cat si, mai ales, in timpul noptii, cand trebuie sa dorm cat mai linistit, sunt, dupa parerea mea, foarte importante, dupa cum ne zice si zicala romaneasca "pauzele lungi si dese, cheia marilor succese" !
Iar, cand o fi sa ma inham eu la efortul pe termen lung de a mentine o casatorie legala pe o durata de cel putin 17 ani, ideal 29 de ani, mai ales daca va include si alti oameni de care trebuie sa fiu eu raspunzator, (din care primul exemplar este deja programat, cf. planurilor mele strategice pe termen mediu, sa apara la 3 ani dupa casatoria programata pt. 2015), eu am de gand serios, alaturi de contractele prenuptiale curent existente, sa negociez un contract de protectia muncii cat mai serios posibil, care, printre alte drepturi si obligatii contractuale negociabile, trebuie sa includa si pauzele individuale rezervate ca drepturi recunoscute pentru semnatarii contractului, si pauzele petrecute in cuplu fara copil, si sedintele regulate destinate discutarii anumitor probleme de cuplu si a unor eventuale amendamente noi si codicile posibile care mai pot aparea in decursul acelei aliante, separat de sedintele necesare pentru discutarea drepturilor si obligatiilor copilului, etc., uite, exact cum i-am povestit unui alt blogger in acest comentariu: http://andreeaiuliatoma.blogspot.com/2011/10/epuizare.html
:)) In cate persoane se intrunesc acele calitati care sa-ti permita implinirea acestor planuri? Cand unul vrea pauza, celalat ramane cu copilul si toate cele... daca vrea si partenerul pauza in acelasi timp? Era un banc pe care mi-l amintesc aproximativ...o tipa povesteste cum iubitul ei este frumos si sexi, iubitul ei gateste, iubitul ei face cumparaturi, iubitul ei face curatenie, iubitul ei ingrijeste copiii...si ea se intelege foarte bine cu toti 5.
Pai tocmai de aia mi-am lasat timp potrivit pentru maturizare proprie astfel incat sa fiu cat mai eficient cand o sa incep sa-l caut pe viitorul meu sot, dupa criterii cat mai specifice, PLUS de aia sunt importante, ba chiar FF importante, dupa parerea mea, negocierile serioase necesare semnarii unui contract prenuptial. Nu am zis ca numai eu imi doresc drept de pauze, amadoi vom avea drepturi de pauze individuale, cat si de pauze petrecute in cuplu. Eu privesc casatoria in acest moment ca un efort educativ reciproc si cvasi-profesional colaborativ sub o alianta dupa principii si valori/virtuti comun impartasite. Desigur ca e f. important si genotipul individului si, in functie de cultura, pot fi, am impresia, insa nu sunt inca destul de sigur despre asta, si trebuie sa ma mai gandesc, importante si nivelul educational si profesia de baza. Nu am ajuns inca la faza de cunoastere si competenta necesare stabilirii listei de criterii. Desigur anumite criterii vor fi obligatorii, iar altele poate doar preferabile, la care se poate renunta la o adica. Varsta, in cazul meu personal, va fi un criteriu important, alaturi de genotip. Fenotipul e important pt. faza de triaj initial, etc. E o chestie mai complicata de aia nu m-am inhamat inca la ea deoarece nu e pertinent urgenta, plus sunt lenes din fire si, de obicei, tind sa las lucrurile pe ultima clipa, deci prevad ca abia spre sfarsitul lui 2014 o sa ma apuc de acest subiect in mod mai serios, plus ca pana atunci mai avanseaza si stiinta si tehnologia, si poate ca o sa am la dispozitie niste unelte sau metode care imi vor face cautarea mai usoara. Eu raman in continuare, din acest punct de vedere, candid, insa nu neaparat naiv, optimist, plus ca am remarcat, in general, ca trend, daca chiar am fost in trecut cu adevarat motivat sa obtin ceva, l-am obtinut pana la urma, chiar daca dupa aia mi-am zis si eu, ca toata lumea, mai bine nu imi doream sa obtin lucrul asta, deci deja pot sa anticipez si sa corectez pentru anumite erori previzibile.
pentru mine totul e simplu, bazat pe sentimente si bun simt. apoi, oamenii se schimba in permanenta, nu mereu in ceva mai bun. e greu sa cuprinzi in contractul prenuptial tot ce este sau ar putea sa apara pe parcurs. nerespectarea contractului duce la scindarea cuplului, ruperea relatiei...tot acolo ajungi si fara actul care s-ar putea sa produca niste tensiuni artificiale care vor dauna relatiei viitoare. parerea mea e ca daca nu esti Trump sau Gates...n-ai ce sa imparti. ce sa scrii altceva in contract decat despre bani (daca ii ai)? sa scrii ca trebuie sa ma iubesti 8 ore pe zi, sa faci sex cu mine cand am eu timpul meu pentru cuplu, sa nu ma deranjezi cand am eu timpul meu personal? sa speli vasele luni si miercuri, iar eu joi si vineri?
Mie nu mi se pare de loc simplu cand te uiti la outcome realist de peste 50 % divort la heterosexuali si probabil (desi nu a fost inca masurat clar) peste 75 % la homosexuali, in ultimul sfert de secol in regiunile culturale majoritar iudeo-crestine. Normal ca sunt si eu ingrijorat, alaturi de Benedict al XVI-lea ! Scindarea de cuplu automata nu este neaparat o solutie de apucat doar pt. ca se intampla instante de nerespectare ocazionala de contract, care pot fi adresate in sedintele planificate, si eventual mediate, si asta trebuie clarificat cat mai clar in textul acelui contract.
Dupa parerea mea, scindare automata si fara nici un drept de apel sau discutie necesara, nu poate surveni decat in cazuri de violenta fizica directa, (chiar si o singura instanta), violenta/abuz psihologic repetitiv, cu semne de cronicizare, si, in plus, din punctul meu de vedere, (desi acesta poate fi dezbatut referitor la provizia "in sickness and in health"), si daca survine abuz/dependenta de substante ilicite si alcool la unul din parteneri, pentru motivul practic simplu ca drumurile principale neurologice care pot fi folosite in mod util pentru sedinte de rezolutie/mediere vor fi automat ocupate la nivel de bottleneck aproape de nedescalcit fara interventie masiva la nivel de chemat in ajutor Garda Nationala de catre traficul motivatiei prioritare de a procura substanta respectiva.
Iar despre partea economica, daca ti se pare ca legislatia tarii respective unde locuiesti nu adreseaza in mod exhaustiv situatia ta personala, mai ales in legatura cu teren/case pe care unii pot fi sau deveni proprietari, si in legatura cu contributia economica concreta anticipata adusa de fiecare din parteneri la economia de cuplu, (care poate fi masurata ff clar, si chiar este masurata la nivel de tabele "logaritmice", adica chiar f. detaliate actuariale curent existente in mai toate tarile civilizate ale lumii), cred ca e util si contractul prenuptial clasic economic.
Si zau daca nu zic asta TOCMAI ca sa subliniez, nu ce cretin de obsedat de facut liste sau criterii juridice as fi eu, (desi probabil ca asa chiar sunt, anxios-compulsiv exagerat in acest moment al vietii mele), ci cat de SERIOASA mi se pare mie personal institutia casatoriei cat si cat de real dificila mi se pare sustinerea si promovarea ei in aceste timpuri particulare, mai ales ca aici, in Scandinavia, nu mai e deloc la moda in ultimii 30 de ani, si in acest moment cuplurile care traiesc in concubinaj sunt deja mai multe decat cele casatorite si trendul continua in acelasi sens.
P.S. Si NU e pt. ca scandinavii contemporani sunt in general atei, ci e probabil pur si simplu din motive economice, adica efectiv pt. ff multi nu mai merita sa fii casatorit(a).
Am citit recent ca in Mexic, (Mexic- tara predominant CATOLICA !), se dezbate in Parlament legislatie re. interzicerea divortului in primii 2 ani de casatorie, pt. ca, probabil, deja functionarii de stat nu mai prididesc acolo cu facerea si desfacerea casatoriilor !
Si de ce sustin eu casatoria, si inca nu orice casatorie, dar casatoria cat mai stabil-matur-sanatos-indelungat posibila, tinand cont EXACT de particularitatile vremurilor noastre ? Sa stii ca pentru copii in primul rand (indiferent de studiile contradictorii care nu reusesc sa demonstreze prea clar daca e asa sau nu, sau nu sunt prea motivate sa demonstreze f clar, deoarece, in general nimeni in lume nu prea are bani sa cheltuie pe studii cat mai largi si cat mai competent-serioase despre bunastarea generala a copiilor deoarece ei nu produc nimic inca).
In Scandinavia se acorda o grija deosebita fata de copii de catre STAT, insa, dupa parerea mea, aici statul are deja o influenta covarsitoare, si ar trebui invatati si parintii sa aiba grija mai buna de copii, plus ca aici nu reprezinta nici un avantaj economic deosebit imediat, ci doar pe termen lung poate, sa fii casatorit. Totusi, datorita posibilitatii existentei concubinajului legal cu anumite drepturi si obligatii, din care unele se refera si la bunastrarea copiilor, aici doar max. 14 % din copii traiesc in familii monoparentale, (desi maj. nu traiesc cu ambii lor parinti biologici), spre deosebire de SUA unde cam 1/3, poate chiar mai multi in anumite zone, cresc asa. Nu mai tin minte statisticile din Romania, dar stiu ca procentul e in crestere continua si acolo.
Si indiferent de studii, chiar si indiferent de biologie, parerea mea sincera intuitiva este ca unui copil ii e mai bine daca are 2 parinti decat daca are doar unul atunci cand creste, zau, chiar indiferent de faptul ca doar unul e biologic al lui si nu amandoi, si chiar, poate, indiferent de sexul parintilor, si zic asta, fara NICI o intentie de a face propaganda politica, ci o zic pt. ca asa simt eu SINCER, intuitiv, desi nu am studii concrete sa demonstrez asa ceva.
:) repede ai trecut tu la scindare de drept in cazul unei dependente la partener...poti sti cum vei re-actiona intr-un asemenea caz? Ori poate chiar tu sa dobandesti o dependenta...si-atunci, practica ne arata ca ne ocupam de 'vindecarea' celuilalt si mai apare si codependenta. Mno, cam dificila pare scindarea de drept in cazul cronicizarii unui comportament violent, prin repetitie. Nu-i usor sa 'iesi' din asta si sa mai si ramai intreg la cap si suflet.
In alta ordine de idei, eu chiar cred ca ne arogam o prea mare importanta. Nu de mult timp realizez ca viata trebuie traita cu ceva mai mare relaxare. Degeaba te chinui si planuiesti facand multiple presupuneri asupra unei necunoscute , care este, iata, cealalta persoana. Nu vei ajunge niciodata sa ingramadesti pe cineva in matricea de viata facuta de tine. Aprob pozitiv un contract prenuptial pentru bunurile materiale. Punct.
Pai eu pot sa-ti zic un lucru cert, exista zone unde numai un parinte nu poate suplini absenta/neimplicarea/indiferenta celuilalt parinte. Oricata iubire si bunavointa ai avea. Nu-i poti oferi o cunoastere exhaustiva oricat te vei stradui si tu si partenerul tau. Va veti confrunta mereu cu asta si trebuie sa accepti realitatea, sa-i oferi copilului tau cat poti de mult, dar, totodata, sa ii spui ca mai exista o bucatica pe care trebuie s-o ia singur de la lume, pentru ca tu/parinte nu o ai. Ceea ce nu te face mai rau. Nici un cuplu nu e perfect. Nu exista pefectiune! Si am sa va spun asta pana o sa ma aruncati de pe blogosfera. :))
Pai eu, addict din fire, plus roman nascut 1980, deci sucker ideal pt. fenomenul de dependenta-codependenta, tocmai asta incerc sa invat mai bine cum sa o fac in urmatorii ani programati pana in 2015: sa incerc sa disting si sa separ intre educatia reciproca necesara autentica si matura efectuata in mod competent si cat mai etic si profesional posibil intre partenerii pe termen lung, si educatia INCOMPETENTA si ineficienta de tip patologic stagnant si cu caracteristici sado-masochiste, (posibil inevitabile oricum, mai ales in scandinavia, unde inclinatia catre sado-masochism general e usor deasupra mediei generale a Europei, desi exista incercari de corectie si educare sociala activa pentru asa ceva, mai ales in ultimii 60 de ani, desi in ultimii 20 se cam evita AA si Al-Anon-ul care mie mi se par destul de eficace, insa este o tendinta politica explicabila), care apare intr-o relatie de dependenta-codependenta.
Una mai recenta si superficiala destul de simpla si usor de imaginat este faptul ca Scandinavia a fost reeducata crestin cu forta, in mod destul de violent, si efectuata si intr-un moment in care populatia acestei regiuni nu era inca pregatita in mod optim pentru a primi aceasta reeducare. Exista probabil si alte explicatii poate mai profunde legate de inconstientul colectiv, (care e mai mult un construct teoretic posibil si, efectiv, NU STIU cat de probabil decat unul cert), dar si de constientul colectiv mai recent si totodata mai accesibil al populatiei specific majoritare al acestei regiuni, legate toate, posibil, si de anumite expresii fenotipice specifice ale genotipului local majoritar regional, in conditiile locale specifice geografice ale acestei regiuni, ceva mai ostile din punct de vedere al reliefului si climei, cu dificultati practice de a obtine prea usor de mancare, in afara de conditiile istorice mai sus mentionate, si alte posibile traume istorice, de exemplu, mai recent decat crestinarea cu forta, 1/2 populatie a murit de ciuma destul de rapid, etc.)
P.S. Pentru bibliografie suplimentara teoretica de baza, printre altele, si "Guns, Germs, and Steel", de Jared Diamond, carte dupa care a fost facut si un film documentar gratis accesibil in mai multe parti pe YouTube. Definitia conceptelor de fenotip, genotip, inconstient colectiv si constient colectiv se gaseste mai clara pe wikipedia in lb. engleza.
Clarificare: Nu am remarcat tendinte in CRESTERE de sado-masochism in Scandinavia, ci doar am remarcat ca asa la nivel regional mie personal mi se pare, (fara observatie prea amanuntita, deci posibil o perceptie distorsionata si de proprii meui ochi imaturi + mai stresat proiectivi decat de obicei), deci mi se pare ca tendintele de tip sado-masochist sunt mai ridicate decat media generala Europeana. Insa sunt adresate in mod corespunzator prin educatia publicului larg prin diverse metode, si pot sa confirm ca in Scandinavia calitatea actului educational al publicului larg este deosebit de ridicata, si ca la ea participa si intreaga presa si mass-medie, intr-un efort colectiv destul de concertat, care nu este totusi, bineinteles, central organizat si coordonat, desigur, caci nu este o regiune de tip totalitar si presa e libera, insa toata mass-media functioneaza chiar in mod altruist voluntar dupa niste criterii de etica jurnalistica chiar foarte inalte, de un nivel precis inexistent in alte parti din lume.
O alta observatie de incongruenta care poate sustine afirmatia mea de mai sus cum ca nivelul sado-masochismului este oarecum mai mare aici, (desi, repet, este tratat si adresat in mod cat se poate de etic si de profesionist, si NU exista absolut nici un risc de agravare, si situatia este stabila si adecvat adresata-controlata, chiar si neintentional, reactia functionala sociala generala fiind de tip in general sanatos), este faptul ca nu stiu cum se face ca tocmai tulburarile de alimentatie sunt unul din domeniile mai neglijate ca expertiza si cercetare si eduicatie generala de public, ceea ce pe mine ma face sa cred ca este un domeniu core destul de fierbinte pe care in general te feresti/il eviti deoarece ti-e frica sa nu te frigi. Nu stiu daca ce scriu eu aici e chiar asa, si e doar o chestie mult mai inocenta si chiar mult mai PROBABILA de simpla incompetenta a mass-mediei educative de public larg, deoarece nici o mass-media nu e perfecta, si daca ti se pare ca devine, atunci te afli intr-un sistem totalitar.
Un P.S. de just in case: daca nu intelegeti ce am scris eu despre Scandinavia mai sus, lasati-o balta, e vorba ca sunt eu mai ciudat si folosesc un limbaj de tip mai tehnic intr-un mod probabil in care el nu este folosit foarte des, si inca si discutand despre un domeniu, cum ar fi societatea generala sau mass-media, etc., intr-un fel probabil si mai rar intalnit, si inca nici macar nu sunt sigur ca este etic sau potrivit sau posibil util cuiva, ca eu sa folosesc acest limbaj in acest fel. Deci, cel mai util pt. un cititor posibil nedumerit ar fi sa evalueze aceste ultime comentarii ale mele direct drept "garbage", ceea ce este posbil chiar sa si fie, si sa le dea DISREGARD total. (De ce folosesc eu acest limbaj in acest mod in limba romana, in care eu nu l-am folosit de rfapt niciodata cand eram in Romania...este un fel de joaca de relaxare, si mai este si faptul ca incerc si eu sa-mi iau ramas de la limba romana, de care eu chiar vreau sa ma despart, desi stiu ca va fi un proces de durata.)
mno, sa stii ca pe mine primul gand m-a dus la radacinile lor vikinge, eu pe asta as fi dat 'vina' in primul rand:razboinic, dur , expansionist, hatarat sa cucereasca rapid si violent. ca tot ziceai de fenotip, genotip si inconstient colectiv...iar pe religie ca si cauza as fi mizat cel mai putin.
..cred ca numai un laptop mi-ar fi de-ajuns....
RăspundețiȘtergereof, no! :)
RăspundețiȘtergerespune maxim 3 titluri, te rog. sunt curioasa.
Doamna Bovary
RăspundețiȘtergereLa rascruce da vanturi
Amurg:d
mi-e greu spre imposibil sa aleg doar 3...
RăspundețiȘtergeretotusi..voi alege 3 carti care au schimbat ceva in mine in epoci diferite din viata mea...
- Jurnalul Annei Frank
- Feix si Otilia (il iubesc pe Calinescu)
- Luni de fiere
Eu cred că n-aş putea să aleg trei cărţi. Nu pentru că nu citesc sau pentru că nu am favorite, dar n-aş căra după mine trei cărţi citite deja... :D
RăspundețiȘtergereDepinde de ce am la îndemână atunci... De regulă, mai tot timpul umblu cu un harddisk portabil după mine, pe care am un "lot" cam de câteva sute de volume (e-Books), cred...
morometii, oricare a lui Cioran si proza lui eminescu.
RăspundețiȘtergereEu cand am plecat din Romania nu mi-am luat cu mine carti din cele pe care le-am citit, ci carti NOI, si inca necunoscute, pe care aveam de gand sa le citesc, desi autorii imi erau cunoscuti din alte carti scrise de ei pe care le citisem mai de mult.
RăspundețiȘtergereToate aceste carti sunt politiste, si sunt de urmatorii autori: Arnaldur Indridason (Islanda), Qiu Xiaolong (China), Henning Mankell (Suedia). Pot sa anunt ca nu le-am citit nici pana acum desi a trecut un an, deoarece numai de citit carti nu am avut chef in anul asta. Abia de curand, chiar acum vreo saptamana, mi-a revenit pofta de citit si, mai ales, de vazut filme, si sunt tare fericit din cauza asta !
Cred ca depinde si ce varsta ai, ca una e sa pleci in copilarie si adolescenta cand citesti cele mai multe carti din viata ta, alta e cand pleci mai tarziu, cand ai cel mult nevoie de un fel de carte companion sau fetish.
am mai spus ca nu prea imi place sa ma uit inapoi, doar inainte; cam asa si cu cartile, in mod normal prefer ceva nou decat revenirea asupra unei carti deja citite; daca insa ar fi sa ma izolez intr-o alta lume as lua cu mine carti care sa-mi zgandare mintea, ale unor autori care sunt in stare sa-si construiasca propriile lumi si sa te faca si pe tine sa-ti construiesti una, nu neaparat un roman anume ci o tolba de ganduri...
RăspundețiȘtergereas lua in primul rand nichita stanescu (ordinea cuvintelor - poezie sau amintiri din prezent - proza, de exemplu)
as lua de asemenea mircea eliade - de exemplu integrala prozei fantastice
si ca sa fie trei as lua biblia, nu fiindca sunt un credincios fervent ci pentru ca iti inteapa creierul
Maria S,
RăspundețiȘtergereuite, de asta imi plac femeile, inteleg din prima ce vrea cealalta femeie ;))
Multumesc!
Amurg-pe asta nu o cunosc.
pandhora,
RăspundețiȘtergere:) trei carti din trei perioada diferite care poarta o amprenta. Probabil trei carti la care ti-ai produs o 'curba' in sens pozitiv. Trei carti din care te 'hranesti.
Trei carti de sustinere.
Max Peter,
RăspundețiȘtergere:) eu am nevoie de trei carti pe care sa le pot reciti.
Dar am retinut ideea cu ebooks. Am asa ceva si tot adun carti electronice, deci am salvare pentru tristetea de a nu avea cartile in fata ochilor. Totusi, mi-e dificil sa citesc pe ecran...prefer sa simt cartea in mana.
Totusi, spune-mi trei titluri..care or fi ele, la intamplare, dar ceva ce ti-a placut.
Imi place sa gasesc similitudini.
Cora,
RăspundețiȘtergere:) imi place esenta românului redata in Morometii. Am mai pomenit si alta data ca sunt fan Morometii.
Desi tot eu am scris pe undeva mai devreme, sub un alt subiect, cred ca de pe blogul asta, sau in orice caz pe unul cu fundal asemanator, (ca sunt mai multe !), ca este posibil util, cand esti momentan regresat in tranzitie, sa iti amintesti de carti sau filme care te-au sustinut moral la vremea corespunzatoare mai timpurie a vietii tale, CHIAR atunci cand am scris asta am VRUT, zau ca am VRUT sa atrag serios atentia ca NU este nevoie, ba chiar ca nu e poate nici recomandabil, sa RECITESTI sau sa REVEZI in timp real cartea/filmul respectiv, ci doar sa-ti amintesti si sa te gandesti la ele, asa cum te-au sustinut moral atunci la vremea respectiva la stadiul ALA mai timpuriu al vietii tale...dar mi-am zis atunci sa nu complic discutia si n-am mai scris-o, si uite ca acum ma simt obligat sa o zic !
RăspundețiȘtergere(va urma)
R Aspirant,
RăspundețiȘtergereinteleg ce spui tu, numai ca totul tine de puterea gandului respectiv, a amintirii respective.
Nu stiu daca momentul este doar o evocare sau mai degraba o regasire prin detasare a sursei de pozitiv. Mi se pare mult mai puternica starea retrairii in timpi reali. Mai ales daca esti singur.
Mosu,
RăspundețiȘtergeremultumesc.
E interesant, daca privesc comentariile, invariabil 'baietii' s-au referit la lecturi necunoscute, viitoare, au pledat pentru Nou, iar fetele, fara comentarii au enumerat carti care le-au marcat, preferand recitirea lor.
:)
(urmare)
RăspundețiȘtergereDe ce nu este recomandabil, mai ales la CARTI, (deoarece la filme e vorba de niste chestii de boost afectiv mai primitiv gen drog cu actiune mai rapida, insa si mai trecatoare), sa recitesti cartea respectiva ?
Cartea recitita la o alta varsta va fi, de cele mai multe ori, interpretata ALTFEL, posibil si resimtita altfel, datorita experientei tale reale, (bazate neurologic pe memorie), castigate intre timp de atunci. Tu nu ai nevoie, cand esti regresat in tranzitie, de rezolutii bazate pe experientele de mai devreme cand erai mai imatur, de dinaintea si din momentul imaturitatii anterioare, ci de experientele REALE (nu alea bazate pe lecturi) de DUPA aia pana atunci PLUS de boost-ul afectiv de SUPORT emotional.
Boost-ul de suport afectiv ti-l poti obtine f. usor si eficient doar prin memoria despre cum te-ai simtit bine atunci mai devreme legata inextricabil de acea carte, care la randul ei este legata de nevoile alea mai timpurii pe care le aveai atunci, si doar in mica parte de "invatatura" cognitiva obtinuta/extrasa de tine din textul cartii respective atunci.
Daca incerci sa tragi NOI "invataminte" dintr-o carte RECITITA si reinterpretata la varsta mai matura, este si asta posibil, insa, din punct de vedere PRACTIC ffffff greu de obtinut in cazul majoritatii cartilor de fictiune din literatura universala, din care, in mod realist, ffffff putine ofera informatii utile noi, chiar daca poate vei reusi tu, cu creierul tau mai matur sa le extragi mai eficient sau in mai mare cantitate, la o a doua reintepretare.
Exista un risc SEMNIFICATIV ca acea carte recitita a doua oara sa NU iti ofere rezolutia de care ai real nevoie in clipa aia, si, din cauza asta, sa NU iti mai fie utila nici ca suport afectiv emotional, din cauza dezamagirii si oboselii, (nu uita ca esti intr-o stare vulnerabila regresata oricum), si sa dai in final vina chiar pe cartea care saraca nu are nici o vina deoarece nu te-ai priceput tu sa o folosesti in mod util.
Dupa parerea mea, chiar exista carti, desi putine, care MERITA sa fie recitite la diferite varste, ca atunci chiar ca poate extragi, cum am zis, niste info cognitive utile, plus chiar si afecte noi placute, insa acest lucru NU trebuie facut ca "reteta" cand esti regresat/vulnerabil/obosit, ca nu va merge, si e pacat de carte si e, mai ales, pacat si de TIMPUL TAU.
P.S. Cand am zis de fetish mai sus de tot era vorba si de obiect (de suport) de tranzitie, adica daca chiar vrei sa tii FIZIC cartea aia in mana, repet, fara sa o recitesti, ca sa poti sa-ti ingadui reveria despre momentul afectiv de mai devreme cand te-a facut sa te simti mai bine. Asa e OK sa te cari cu 1-3 carti dupa tine, daca CHIAR simti nevoia asta de obiect de tranzitie si cartile sunt unul din fetish-urile tale personale. Pt. altii poate fi, la fel de bine, si o batista sau o poza sau o jucarie.
RăspundețiȘtergereDar, dupa parerea mea sincera, recititul NU te va AJUTA, in majoritatea cazurilor, ba, cum am spus mai sus, poate fi si contraproductiv, deoarece nu il vei face optim de competent, deci va fi inutil.
P.P.S. Cititul implica TIMP REAL. Timp din VIATA ta pe care vrei sa il folosesti cat mai eficient ca sa inveti ceva NOU si sa te adaptezi la ceva NOU. Ca doar te afli pe drumul vietii TALE, si doar vrei sa o parcurgi in mod cat mai placut TIE si mai eficient TIE ca sa iti indeplinesti nevoile pentru care ai plecat in mod cat mai complet, ca altfel degeaba ai depus efortul. (Daca esti refugiat sau exilat semi-involuntar sau involuntar de razboi sau politic, altfel se pune problema, dar nu cred ca e cazul in compania prezenta.)
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea nu este util/productiv sa te balacesti in reverii afective VECHI timp prea indelungat oricat de placut senzorial central ar fi, ci sa ramai DESCHIS(a), cand esti mai ales intr-un mediu NOU, (in care vrei sa devii cat mai repede si eficient posibil optim functional, nu ?, cf. varstei si capacitatii tale REALE, nu injumatatite din cauza de stres de tranzitie), deci deschis la experientele senzoriale si cognitive NOI reale mereu UTILE, (chiar daca nu esti in stare sa le receptezi decat partial sau trunchiat tot din cauza de stres/regres).
Este desigur OK sa faci PAUZE cat simti tu nevoia de dese si de lungi din imersiunea fortata la NOU, ca doar nu esti in boot camp training pt. Marines, doar om esti si tu, dar, incearca macar sa te gandesti la amintirile tale care iti fac placere si te relaxeaza cu unelte cognitive NOI, (poate macar intr-o limba noua, poate chiar sa recitesti D-na Bovary in alta limba, daca chiar vrei s-o recitesti), chiar daca nu te pricepi sa le folosesti prea bine, chiar daca iti vine sa le arunci cat colo si sa recitesti intotdeauna recitibila D-na Bovary pe limba preferata tie in care ai citit-o prima oara sau cand ti-a placut cel mai mult. (Zau, eu mai mult DIN RESPECT fata de D-na Bovary + Flaubert, nici macar nu as fi incercat sa recitesc aceasta carte cat am fost in halul de stresat cat am fost eu acum vreo 6 luni, ca imi era teama ca o s-o azvarl cat colo desi NU MERITA sa-i fi facut asa ceva, si riscam sa arunc baby cu bathwater cu tot in mod total idiot reactiv !)
O sa mai zic ceva care poate ca nu va fi aplicabil decat pt. Scandinavia: mie aici mi s-a acordat prea MULT timp LIBER de reverie, si NU E BINE sa ai asa mult timp liber la dispozitie in perioada asta de tranzitie. Ar fi fost MULT mai bine pt. mine sa fi fost nevoit sa muncesc 10-12 ore/zi fara sa am timp sa ma gandesc la tampenii, si, din punctul asta de vedere, chiar i-am invidiat intr-o vreme intr-o oarecare masura pe emigrantii romani din SUA sau Germania, care se vaita ca se spetesc de munca la serviciu, (desi, recunosc, pe termen lung nu ii mai invidiez, din motive mai ales de chestii util sociale la varste mai inaintate, gen servicii de sanatate si pensie !)
pana apuc sa iti scriu in lta parte poate uit aa ca eu fiind omul momentului doar stii acum :)) am amurg acasa ...cauta ......:) pup...
RăspundețiȘtergeredepinde multe cine ce isi i-a cu el cand pleac undeva depinde mai ales de perioda...eu mi-am luat una din cartile mele de suflet...cioran...cealata care e cartea sufletului meu in schimb am lasat-o acasa...
in epoca asta nu cari dupa tine multe...am vazut cineva mai sus zicea un laptop..si atat...acolo am tot ce imi trebuie...eu sunt genul mai practic de felul meu dar totusi mi-am luat carti cu mine cand am plecat..:)) am lasat si la aeroport doua :))) ......
R Aspirant,
RăspundețiȘtergereooo, cred ca cel mai mult mi-a placut cand am recitit 'Cel mai iubit dintre pamanteni'. Recitind-o la varste diferite, de fiecare data am surprins un aspect pe care nu il observasem in ocazia anterioara, pot spune cu mana pe inima ca m-a imbogatit de fiecare data.
Nush, eu vad recitirea asta ca un scurt-circuit, ca o bucla, care sa te scoata putin din cotidianul recent instalat, ca o gura de oxigen.
Iar pentru asta as alege o carte care ma amuza, spre exemplu ' Aventurile bravului soldat Svejk' sau Plesu cu 'La portile orientului' etc
Eu chiar cred ca am o personalitate bine diferentiata asa ca nu cred sa mai pic in vreo regresie mult indepartata de ceea ce sunt deja.
Accept mai degraba teoria ta cu fetishul.
In plus, vad viata mult mai simplist, iar daca ceva m-a salvat pana acum a fost 'uitarea' ca forma de stand by a mintii. Iar mai apoi niic nu a mai contat ce a fost inainte.
Dar sunt curioasa...acum nu ma vad atat de vulnerabila emotional. Am constuita si o platosa cu nesimtire (lucrul manual din ultimii 3 ani), voi avea si o carte in mana cu care sa adorm seara...iar timp liber nu voi avea.
Mersi pentru postari!
O sa mai rumeg putin...
Aniko,
RăspundețiȘtergerem-am luat cu Maestrul si Margareta, gata.
Da'si eu iau un laptop, dar...vezi tu, noi fetele vrem si o carte pana la 3 la noi. :))
O fi doar falsa impresie ca nu ne rupem de tot de locul asta.
Nici eu nu ma asteptam sa ma stresez chiar in halul asta, mai ales ca mai calatorisem, mai citisem, mai vizitasem Scandinavia (ce-i drept, nu Norvegia), dar efectiv am avut socul cultural de adaptare al vietii mele, si cred ca a fost din 2 motive:
RăspundețiȘtergere* primul si cel mai principal, probabil, a fost ca nu stapaneam limba chiar atat de bine cum o stiusem pe cea a tarilor in care fusesem mai inainte;
* al doilea a fost ca eu nu mai lucrasem niciodata in Scandinavia, fusesem doar ca turist, si ce am gasit aici precis ca nu seamana cu nimic, dar cu absolut nimic din ce am stiut, citit, aflat, auzit, putut inchipui...poate e pt. ca eu nu sunt fan al cartilor SF si nici Star Trek, si chiar cred, uitandu-ma in urma, ca numai astea doua m-ar fi putut pregati cat de cat pt. ce am gasit aici ! Cred ca pana si in Japonia m-as fi adaptat mai usor deoarece citisem cartea pertinenta la asta scrisa de Amelie Nothomb !
Drept care, efectiv m-am simtit total incompetent atat personal cat si profesional, prins cu lectia total neinvatata, si efectiv ca in primele zile la gradinita, abandonat acolo de mama si luat in ras, mai apoi, in fata celorlalti copii de educatoare pt. ca bazaiam speriat si nefericit, plus ca la scoala primara, cu dificultati majore de a intelege cum se face impartirea numerelor mari si cum se scrie o compunere (ambele situatii de dificultati de adaptare in mediul "profesional" si incompetenta scolara fiind pertinente pt. cazul meu personal) !
Pe scurt si cat mai plastic: in primele 3 luni am fost aici inca luna turistica de miere, deci nu mi-a pasat chiar asa de mult, insa intre luna a 3-a si a 6-a am oscilat efectiv emotional intre varstele de 4 si 8 ani la serviciu si max. 10-12 ani off serviciu, pe social, apoi, incet incet pe la luna a 9-a am ajuns in sfarsit la varsta de 12 ani la serviciu, si cam la 16 ani in afara serviciului, pe social !
Apoi in ultimele 3 luni, intre luna 9 si 12, mi-am permis o pauza de relaxare, plus ca la serviciul meu te descurci de minune cu varsta de 12 ani, (si cognitiv si emotional), iar off serviciu este chiar exciting sa-ti vina sa te indragostesti din nou ca la 16 !
(va urma)
(urmare)
RăspundețiȘtergereDar STIU ca NU trebuie sa ma las pe tanjeala si mi-am propus ca in urmatoarele 6 luni sa ajung macar la varsta emotionala de 22 de ani, la care, drept sa spun, eram deja oprit de mai multa vreme oricum, in Romania (in special pe personal, ca la serviciu ajunsesem totusi cu chiu cu vai la varsta de functionalitate reala maxima de creier de 26-28 de ani, dupa 28 incepand declinul datorita aterosclerozei care la barbati, neprotejati estrogenic, avanseaza mai repede/mai grav oricum).
De aia, desi ganditul la cartile copilariei mele, in principal Jules Verne, si Jack London, mie mi-au fost f. de folos ca suport la serviciu ca sa trec mai usor pe langa varsta de 12 ani competenta, si acum ma mai distrez din cand in cand off serviciu-16 ani gandindu-ma la Stendhal si Maupassant, cu salutari in trecere catre fratii Mann, si victorienii englezi, este cazul sa ma apuc de amintitul lecturilor mai complicate de pe la 17-19 de ani pe viitoarele 3 luni, in principal probabil Tolstoy si Checkhov, ca NU e de glumit !
(Svejk/Hasek e super-misto dar l-am citit pe la 14 sau 15 ani, deci nu-mi mai e de folos ganditul la el ! Cred ca va fi total OK ba chiar placut sa il recitesc, daca voi putea vreodata, in lb. norvegiana, dar DUPA ce ies la pensie, nu acum si nu prea curand.
"Cel mai iubit dintre pamanteni" l-am citit si nu m-a afectat sau impresionat absolut de loc, deoarece eram deja prea mare ca sa ma mai impresioneze sau chiar intereseze in mod special cartile de interes strict local romanesc si inca, dupa parerea mea, relevante mai ales doar pt. perspectiva relativ ingusta a unui anumit grup social relativ restrans de acolo din anii 75-80, grup de altfel fara prea mare dovada de intelegere mai profunda pentru societatea mai larga romana sau vremurile istorice respective descrise in carte, adica, parca, anii 45-65. Dar poate ca am citit cartea in perioada cand ma lasasem deja de citit fictiune, si de aia mi s-a parut total banala si nememorabila. "Morometii" mi s-a parut mult mai misto, de interes social mai larg, chiar poate regional-balcanic as zice, dar fara nici o pertinenta/rezonanta afectiva speciala pt. mine personal, deci mie personal imi este total inutila.)
Hmmm... categoric as lua cu mine carti pe care nu le-am mai citit.
RăspundețiȘtergereRudolf, deci in viitorul apropiat ti-ai propus sa te maturizezi. Eu abia astept! (gluma) :))
RăspundețiȘtergereZodrac,
RăspundețiȘtergerema gandeam la carti vechi si din considerentul ca esti solicitat acolo, iar o lectura in plus, poate sa te solicite suplimentar.
cred ca o sa merg ca la nunta americanilor, cu "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut" si o jartica albastra :)
ma bucur ca iti place mie imi place la nebunie BUlgakov si tot ce inseamna literatura rusa am o slabiciune :)....da cred ca asta este sa nu avem impresia ca ne-m rupt de acel loc...Culmea a fost ca de fiecare dat mi-am promis ..gata nu cumpar carti ..ghici ce o fost primul lucru care l-am cumparat aici ?:))))))tot nu am reista sper totusi ca nu fac si aici biblioteca :)))vreau sa ma mai mut o tura :)))))
RăspundețiȘtergereBiblia, versiunea Anania, Taras Bulba de Gogol şi Don Quijote de Cervantes, că-i mai groasă...
RăspundețiȘtergereAniko,
RăspundețiȘtergeree foarte serioasa optiunea cu carti electronice.Si foarte practica. Doar de n-ar trebui sa ma chiorasc in ecran.
Si cum sa nu stai cu o carte in mana inainte de culcare? Nu adormi bine cu ea pe piept? :)
Vania,
RăspundețiȘtergere...retin. Vedem la sfarsit ce bag in valiza. Una din cele trei cu siguranta.
pe aripile vantului
RăspundețiȘtergereceva de arthur conan doyle
Seria Shopaholic- Sophie Kinsella
@Sophie: Nu cred ca merita sa te cari cu seria Shopaholic dupa tine. Daca faci cumva sevraj chiar pe drum, sa stii ca se gaseste in majoritatea garilor si aeropoartelor din lume. La autogari insa nu m-am interesat.
RăspundețiȘtergere@Cleo: anunt cu bucurie ca si eu am reinceput sa citesc o carte seara in pat dupa o pauza de 1 an de zile si imi pare bine ca mi-a revenit aceasta dorinta si capacitate, insa nu pot inca sa citesc ce ma intereseaza mai mult pe mine, si anume fictiune politista, asa ca am inceput cu ceva mai usor, un fel de critica antropologica de nivel de lectura de popularizare pentru publicul larg a anumitor curente profesionale din SUA scrisa de o autoare al carui nume m-a intrigat si din cauza caruia chiar am si ales cartea respectiva, Paris. Este o carte atat de banala care nu aduce absolut nici un fel de informatie noua fata de ce s-a mai publicat in ziare in ultimii 5 ani, incat pe mine chiar ma ajuta sa adorm linistit si perfect satisfacut acum in fiecare seara, chiar daca nu o pun pe pieptul meu ci o pun cam unde ar trebui sa fie perna de alaturi, insa nu e, deoarece eu dorm acum pe doua perne, care sunt de nivel puisor, de fapt ! Nu cred ca am adormit vreodata cu vreo carte pe piept. Chiar cred ca daca mi s-ar fi intamplat asta din greseala, ar fi existat riscul sa visez vreun cosmar in care aveam impresia ca ma sufoca ceva pe piept. Eu nu suport sa am in jurul meu cand dorm decat patura mea personala, (ABSOLUT de neimpartit cu nimeni NICIODATA, chiar daca se intampla sa ramana cineva peste noapte acolo), ca altfel fac claustrofobie. Sunt de asemenea total impotriva dormitului cuiva cu capul pe mana mea sau mai ales pieptul meu. Nu am dormit niciodata cu jucarii/animale de plus nici cand eram mic ! Mie imi place sa ma invelesc total pana peste cap cu paturica mea si ADIO ! Nu ma mai intereseaza ce e in jur, si cine o fi, daca o fi, sa faca bine si sa stea cat mai departe de mine !
RăspundețiȘtergereEu m-am tot codit sa comentez la articolul acesta...pentru ca nu concep sa ma duc doar cu trei carti... clar mi-as lua un Kindle si as incarca pe el toate cartile pe care le am in biblioteca si nu numai..
RăspundețiȘtergereTotusi, daca ar fi sa plec pentru multi ani, as lua cu mine carticica de rugaciuni pe care am primit-o cadou de la Eliza, profesoara mea intr-ale picturii si cele doua volume de poezii ale Sorei.
Doar trei ai spus :(
"Fiul risipitor" - Radu Tudoran
RăspundețiȘtergere" Panza de paianjen" - Cella Serghi
" Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" Camil Petrescu
Am ales cu greu cateva, recunosc... dar ai cerut doar trei.
sophie,
RăspundețiȘtergere...pe aripile vantului...hmmm, in ziua de azi nu mai gasesti niciun Rett. Ce mi-a mai putut placeaaa!
drcraciun,
RăspundețiȘtergere:)) am si eu o chestie asemanatoare, dar cu gatul...sa nu ma stranga nimic, sa nu am nimic pe gat (bluze), ca simt ca ma sufoc. De asta port mult decolteu.
Eu nu inteleg, cum iti doresti pe cineva, dar care sa te lase in pace? Sa stea separat sub paturica...adica, sa fie acolo in caz ca vrei sa intinzi mana.
lunapatrata,
RăspundețiȘtergerefiul risipitor-o carte pe care am retinut-o.
Uitasem de cella serghi, imi placea...
cu ultima si intaia noapte nu ma impac, nu-mi plac gelozia si barbatul nesigur.
Digodana,
RăspundețiȘtergerepentru si pentru suflet.
Nu e asa ca e greu sa alegi doar 3?
Pai eu consider ca fiecare om are anumite drepturi fundamentale de pauze de lucru, cf. legislatiilor in vigoare de protectia muncii din orice tara modern civilizata, in care sa poata sa fie lasat sa se odihneasca cum ii place, odihna care include si pauze individuale separate de pauzele petrecute in cuplu, daca e insurat sau traieste in concubinaj cu cineva, cand e treaz, dar si orele de somn vital necesare mentinerii starii de SANATATE generala, care este, prin definitie, constituita din: capacitatea de a MUNCI + capacitatea de a IUBI.
RăspundețiȘtergereEu doresc sa imi mentin aceste capacitati cat mai deplin functionale timp cat mai indelungat, astfel, incat sa le pot si exercita atunci cand ma simt obligat sau nevoit de a le exercita in timpul orelor cand sunt treaz.
Pauzele de lucru referitor la mentinerea sanatatii mele cat mai indelungate, pe care consider ca este etic sa incerc sa o mentin astfel incat sa-mi pot multumi creatorii (parintii si, eventual si pe cei originali, D-zeu si mama Natura, deoarece eu, in general sunt un "people pleaser" din fire), atat din timpul zilei, cand sunt treaz, cat si, mai ales, in timpul noptii, cand trebuie sa dorm cat mai linistit, sunt, dupa parerea mea, foarte importante, dupa cum ne zice si zicala romaneasca "pauzele lungi si dese, cheia marilor succese" !
Iar, cand o fi sa ma inham eu la efortul pe termen lung de a mentine o casatorie legala pe o durata de cel putin 17 ani, ideal 29 de ani, mai ales daca va include si alti oameni de care trebuie sa fiu eu raspunzator, (din care primul exemplar este deja programat, cf. planurilor mele strategice pe termen mediu, sa apara la 3 ani dupa casatoria programata pt. 2015), eu am de gand serios, alaturi de contractele prenuptiale curent existente, sa negociez un contract de protectia muncii cat mai serios posibil, care, printre alte drepturi si obligatii contractuale negociabile, trebuie sa includa si pauzele individuale rezervate ca drepturi recunoscute pentru semnatarii contractului, si pauzele petrecute in cuplu fara copil, si sedintele regulate destinate discutarii anumitor probleme de cuplu si a unor eventuale amendamente noi si codicile posibile care mai pot aparea in decursul acelei aliante, separat de sedintele necesare pentru discutarea drepturilor si obligatiilor copilului, etc., uite, exact cum i-am povestit unui alt blogger in acest comentariu: http://andreeaiuliatoma.blogspot.com/2011/10/epuizare.html
:)) In cate persoane se intrunesc acele calitati care sa-ti permita implinirea acestor planuri?
RăspundețiȘtergereCand unul vrea pauza, celalat ramane cu copilul si toate cele... daca vrea si partenerul pauza in acelasi timp?
Era un banc pe care mi-l amintesc aproximativ...o tipa povesteste cum iubitul ei este frumos si sexi, iubitul ei gateste, iubitul ei face cumparaturi, iubitul ei face curatenie, iubitul ei ingrijeste copiii...si ea se intelege foarte bine cu toti 5.
Pai tocmai de aia mi-am lasat timp potrivit pentru maturizare proprie astfel incat sa fiu cat mai eficient cand o sa incep sa-l caut pe viitorul meu sot, dupa criterii cat mai specifice, PLUS de aia sunt importante, ba chiar FF importante, dupa parerea mea, negocierile serioase necesare semnarii unui contract prenuptial. Nu am zis ca numai eu imi doresc drept de pauze, amadoi vom avea drepturi de pauze individuale, cat si de pauze petrecute in cuplu. Eu privesc casatoria in acest moment ca un efort educativ reciproc si cvasi-profesional colaborativ sub o alianta dupa principii si valori/virtuti comun impartasite. Desigur ca e f. important si genotipul individului si, in functie de cultura, pot fi, am impresia, insa nu sunt inca destul de sigur despre asta, si trebuie sa ma mai gandesc, importante si nivelul educational si profesia de baza. Nu am ajuns inca la faza de cunoastere si competenta necesare stabilirii listei de criterii. Desigur anumite criterii vor fi obligatorii, iar altele poate doar preferabile, la care se poate renunta la o adica. Varsta, in cazul meu personal, va fi un criteriu important, alaturi de genotip. Fenotipul e important pt. faza de triaj initial, etc. E o chestie mai complicata de aia nu m-am inhamat inca la ea deoarece nu e pertinent urgenta, plus sunt lenes din fire si, de obicei, tind sa las lucrurile pe ultima clipa, deci prevad ca abia spre sfarsitul lui 2014 o sa ma apuc de acest subiect in mod mai serios, plus ca pana atunci mai avanseaza si stiinta si tehnologia, si poate ca o sa am la dispozitie niste unelte sau metode care imi vor face cautarea mai usoara. Eu raman in continuare, din acest punct de vedere, candid, insa nu neaparat naiv, optimist, plus ca am remarcat, in general, ca trend, daca chiar am fost in trecut cu adevarat motivat sa obtin ceva, l-am obtinut pana la urma, chiar daca dupa aia mi-am zis si eu, ca toata lumea, mai bine nu imi doream sa obtin lucrul asta, deci deja pot sa anticipez si sa corectez pentru anumite erori previzibile.
RăspundețiȘtergerepentru mine totul e simplu, bazat pe sentimente si bun simt.
RăspundețiȘtergereapoi, oamenii se schimba in permanenta, nu mereu in ceva mai bun.
e greu sa cuprinzi in contractul prenuptial tot ce este sau ar putea sa apara pe parcurs.
nerespectarea contractului duce la scindarea cuplului, ruperea relatiei...tot acolo ajungi si fara actul care s-ar putea sa produca niste tensiuni artificiale care vor dauna relatiei viitoare.
parerea mea e ca daca nu esti Trump sau Gates...n-ai ce sa imparti. ce sa scrii altceva in contract decat despre bani (daca ii ai)? sa scrii ca trebuie sa ma iubesti 8 ore pe zi, sa faci sex cu mine cand am eu timpul meu pentru cuplu, sa nu ma deranjezi cand am eu timpul meu personal? sa speli vasele luni si miercuri, iar eu joi si vineri?
Mie nu mi se pare de loc simplu cand te uiti la outcome realist de peste 50 % divort la heterosexuali si probabil (desi nu a fost inca masurat clar) peste 75 % la homosexuali, in ultimul sfert de secol in regiunile culturale majoritar iudeo-crestine. Normal ca sunt si eu ingrijorat, alaturi de Benedict al XVI-lea !
RăspundețiȘtergereScindarea de cuplu automata nu este neaparat o solutie de apucat doar pt. ca se intampla instante de nerespectare ocazionala de contract, care pot fi adresate in sedintele planificate, si eventual mediate, si asta trebuie clarificat cat mai clar in textul acelui contract.
Dupa parerea mea, scindare automata si fara nici un drept de apel sau discutie necesara, nu poate surveni decat in cazuri de violenta fizica directa, (chiar si o singura instanta), violenta/abuz psihologic repetitiv, cu semne de cronicizare, si, in plus, din punctul meu de vedere, (desi acesta poate fi dezbatut referitor la provizia "in sickness and in health"), si daca survine abuz/dependenta de substante ilicite si alcool la unul din parteneri, pentru motivul practic simplu ca drumurile principale neurologice care pot fi folosite in mod util pentru sedinte de rezolutie/mediere vor fi automat ocupate la nivel de bottleneck aproape de nedescalcit fara interventie masiva la nivel de chemat in ajutor Garda Nationala de catre traficul motivatiei prioritare de a procura substanta respectiva.
Iar despre partea economica, daca ti se pare ca legislatia tarii respective unde locuiesti nu adreseaza in mod exhaustiv situatia ta personala, mai ales in legatura cu teren/case pe care unii pot fi sau deveni proprietari, si in legatura cu contributia economica concreta anticipata adusa de fiecare din parteneri la economia de cuplu, (care poate fi masurata ff clar, si chiar este masurata la nivel de tabele "logaritmice", adica chiar f. detaliate actuariale curent existente in mai toate tarile civilizate ale lumii), cred ca e util si contractul prenuptial clasic economic.
RăspundețiȘtergereSi zau daca nu zic asta TOCMAI ca sa subliniez, nu ce cretin de obsedat de facut liste sau criterii juridice as fi eu, (desi probabil ca asa chiar sunt, anxios-compulsiv exagerat in acest moment al vietii mele), ci cat de SERIOASA mi se pare mie personal institutia casatoriei cat si cat de real dificila mi se pare sustinerea si promovarea ei in aceste timpuri particulare, mai ales ca aici, in Scandinavia, nu mai e deloc la moda in ultimii 30 de ani, si in acest moment cuplurile care traiesc in concubinaj sunt deja mai multe decat cele casatorite si trendul continua in acelasi sens.
P.S. Si NU e pt. ca scandinavii contemporani sunt in general atei, ci e probabil pur si simplu din motive economice, adica efectiv pt. ff multi nu mai merita sa fii casatorit(a).
RăspundețiȘtergereAm citit recent ca in Mexic, (Mexic- tara predominant CATOLICA !), se dezbate in Parlament legislatie re. interzicerea divortului in primii 2 ani de casatorie, pt. ca, probabil, deja functionarii de stat nu mai prididesc acolo cu facerea si desfacerea casatoriilor !
Si de ce sustin eu casatoria, si inca nu orice casatorie, dar casatoria cat mai stabil-matur-sanatos-indelungat posibila, tinand cont EXACT de particularitatile vremurilor noastre ? Sa stii ca pentru copii in primul rand (indiferent de studiile contradictorii care nu reusesc sa demonstreze prea clar daca e asa sau nu, sau nu sunt prea motivate sa demonstreze f clar, deoarece, in general nimeni in lume nu prea are bani sa cheltuie pe studii cat mai largi si cat mai competent-serioase despre bunastarea generala a copiilor deoarece ei nu produc nimic inca).
In Scandinavia se acorda o grija deosebita fata de copii de catre STAT, insa, dupa parerea mea, aici statul are deja o influenta covarsitoare, si ar trebui invatati si parintii sa aiba grija mai buna de copii, plus ca aici nu reprezinta nici un avantaj economic deosebit imediat, ci doar pe termen lung poate, sa fii casatorit. Totusi, datorita posibilitatii existentei concubinajului legal cu anumite drepturi si obligatii, din care unele se refera si la bunastrarea copiilor, aici doar max. 14 % din copii traiesc in familii monoparentale, (desi maj. nu traiesc cu ambii lor parinti biologici),
spre deosebire de SUA unde cam 1/3, poate chiar mai multi in anumite zone, cresc asa.
Nu mai tin minte statisticile din Romania, dar stiu ca procentul e in crestere continua si acolo.
Si indiferent de studii, chiar si indiferent de biologie, parerea mea sincera intuitiva este ca unui copil ii e mai bine daca are 2 parinti decat daca are doar unul atunci cand creste, zau, chiar indiferent de faptul ca doar unul e biologic al lui si nu amandoi, si chiar, poate, indiferent de sexul parintilor, si zic asta, fara NICI o intentie de a face propaganda politica, ci o zic pt. ca asa simt eu SINCER, intuitiv, desi nu am studii concrete sa demonstrez asa ceva.
:) repede ai trecut tu la scindare de drept in cazul unei dependente la partener...poti sti cum vei re-actiona intr-un asemenea caz? Ori poate chiar tu sa dobandesti o dependenta...si-atunci, practica ne arata ca ne ocupam de 'vindecarea' celuilalt si mai apare si codependenta. Mno, cam dificila pare scindarea de drept in cazul cronicizarii unui comportament violent, prin repetitie. Nu-i usor sa 'iesi' din asta si sa mai si ramai intreg la cap si suflet.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, eu chiar cred ca ne arogam o prea mare importanta. Nu de mult timp realizez ca viata trebuie traita cu ceva mai mare relaxare. Degeaba te chinui si planuiesti facand multiple presupuneri asupra unei necunoscute , care este, iata, cealalta persoana. Nu vei ajunge niciodata sa ingramadesti pe cineva in matricea de viata facuta de tine.
Aprob pozitiv un contract prenuptial pentru bunurile materiale. Punct.
Pai eu pot sa-ti zic un lucru cert, exista zone unde numai un parinte nu poate suplini absenta/neimplicarea/indiferenta celuilalt parinte. Oricata iubire si bunavointa ai avea.
Nu-i poti oferi o cunoastere exhaustiva oricat te vei stradui si tu si partenerul tau. Va veti confrunta mereu cu asta si trebuie sa accepti realitatea, sa-i oferi copilului tau cat poti de mult, dar, totodata, sa ii spui ca mai exista o bucatica pe care trebuie s-o ia singur de la lume, pentru ca tu/parinte nu o ai. Ceea ce nu te face mai rau. Nici un cuplu nu e perfect. Nu exista pefectiune! Si am sa va spun asta pana o sa ma aruncati de pe blogosfera. :))
Pai eu, addict din fire, plus roman nascut 1980, deci sucker ideal pt. fenomenul de dependenta-codependenta, tocmai asta incerc sa invat mai bine cum sa o fac in urmatorii ani programati pana in 2015: sa incerc sa disting si sa separ intre educatia reciproca necesara autentica si matura efectuata in mod competent si cat mai etic si profesional posibil intre partenerii pe termen lung, si educatia INCOMPETENTA si ineficienta de tip patologic stagnant si cu caracteristici sado-masochiste, (posibil inevitabile oricum, mai ales in scandinavia, unde inclinatia catre sado-masochism general e usor deasupra mediei generale a Europei, desi exista incercari de corectie si educare sociala activa pentru asa ceva, mai ales in ultimii 60 de ani, desi in ultimii 20 se cam evita AA si Al-Anon-ul care mie mi se par destul de eficace, insa este o tendinta politica explicabila), care apare intr-o relatie de dependenta-codependenta.
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergerece ma fac eu cu tine?
Sunt curioasa, ce explicatii s-au gasit pentru tendintele in crestere spre sado-maso?
Una mai recenta si superficiala destul de simpla si usor de imaginat este faptul ca Scandinavia a fost reeducata crestin cu forta, in mod destul de violent, si efectuata si intr-un moment in care populatia acestei regiuni nu era inca pregatita in mod optim pentru a primi aceasta reeducare. Exista probabil si alte explicatii poate mai profunde legate de inconstientul colectiv, (care e mai mult un construct teoretic posibil si, efectiv, NU STIU cat de probabil decat unul cert), dar si de constientul colectiv mai recent si totodata mai accesibil al populatiei specific majoritare al acestei regiuni, legate toate, posibil, si de anumite expresii fenotipice specifice ale genotipului local majoritar regional, in conditiile locale specifice geografice ale acestei regiuni, ceva mai ostile din punct de vedere al reliefului si climei, cu dificultati practice de a obtine prea usor de mancare, in afara de conditiile istorice mai sus mentionate, si alte posibile traume istorice, de exemplu, mai recent decat crestinarea cu forta, 1/2 populatie a murit de ciuma destul de rapid, etc.)
RăspundețiȘtergereP.S. Pentru bibliografie suplimentara teoretica de baza, printre altele, si "Guns, Germs, and Steel", de Jared Diamond, carte dupa care a fost facut si un film documentar gratis accesibil in mai multe parti pe YouTube. Definitia conceptelor de fenotip, genotip, inconstient colectiv si constient colectiv se gaseste mai clara pe wikipedia in lb. engleza.
RăspundețiȘtergereClarificare: Nu am remarcat tendinte in CRESTERE de sado-masochism in Scandinavia, ci doar am remarcat ca asa la nivel regional mie personal mi se pare, (fara observatie prea amanuntita, deci posibil o perceptie distorsionata si de proprii meui ochi imaturi + mai stresat proiectivi decat de obicei), deci mi se pare ca tendintele de tip sado-masochist sunt mai ridicate decat media generala Europeana. Insa sunt adresate in mod corespunzator prin educatia publicului larg prin diverse metode, si pot sa confirm ca in Scandinavia calitatea actului educational al publicului larg este deosebit de ridicata, si ca la ea participa si intreaga presa si mass-medie, intr-un efort colectiv destul de concertat, care nu este totusi, bineinteles, central organizat si coordonat, desigur, caci nu este o regiune de tip totalitar si presa e libera, insa toata mass-media functioneaza chiar in mod altruist voluntar dupa niste criterii de etica jurnalistica chiar foarte inalte, de un nivel precis inexistent in alte parti din lume.
RăspundețiȘtergereO alta observatie de incongruenta care poate sustine afirmatia mea de mai sus cum ca nivelul sado-masochismului este oarecum mai mare aici, (desi, repet, este tratat si adresat in mod cat se poate de etic si de profesionist, si NU exista absolut nici un risc de agravare, si situatia este stabila si adecvat adresata-controlata, chiar si neintentional, reactia functionala sociala generala fiind de tip in general sanatos), este faptul ca nu stiu cum se face ca tocmai tulburarile de alimentatie sunt unul din domeniile mai neglijate ca expertiza si cercetare si eduicatie generala de public, ceea ce pe mine ma face sa cred ca este un domeniu core destul de fierbinte pe care in general te feresti/il eviti deoarece ti-e frica sa nu te frigi. Nu stiu daca ce scriu eu aici e chiar asa, si e doar o chestie mult mai inocenta si chiar mult mai PROBABILA de simpla incompetenta a mass-mediei educative de public larg, deoarece nici o mass-media nu e perfecta, si daca ti se pare ca devine, atunci te afli intr-un sistem totalitar.
Un P.S. de just in case: daca nu intelegeti ce am scris eu despre Scandinavia mai sus, lasati-o balta, e vorba ca sunt eu mai ciudat si folosesc un limbaj de tip mai tehnic intr-un mod probabil in care el nu este folosit foarte des, si inca si discutand despre un domeniu, cum ar fi societatea generala sau mass-media, etc., intr-un fel probabil si mai rar intalnit, si inca nici macar nu sunt sigur ca este etic sau potrivit sau posibil util cuiva, ca eu sa folosesc acest limbaj in acest fel. Deci, cel mai util pt. un cititor posibil nedumerit ar fi sa evalueze aceste ultime comentarii ale mele direct drept "garbage", ceea ce este posbil chiar sa si fie, si sa le dea DISREGARD total. (De ce folosesc eu acest limbaj in acest mod in limba romana, in care eu nu l-am folosit de rfapt niciodata cand eram in Romania...este un fel de joaca de relaxare, si mai este si faptul ca incerc si eu sa-mi iau ramas de la limba romana, de care eu chiar vreau sa ma despart, desi stiu ca va fi un proces de durata.)
RăspundețiȘtergerevoiam sa zic "ramas bun de la limba romana"...LOL ! L-am "mancat"/omis tocmai pe cuvantul "bun" !
RăspundețiȘtergeremno, sa stii ca pe mine primul gand m-a dus la radacinile lor vikinge, eu pe asta as fi dat 'vina' in primul rand:razboinic, dur , expansionist, hatarat sa cucereasca rapid si violent.
RăspundețiȘtergereca tot ziceai de fenotip, genotip si inconstient colectiv...iar pe religie ca si cauza as fi mizat cel mai putin.