Am întâlnit pe un blog exprimarea " am făcut bine ca să nu mă simt vinovat". Mi-a rămas în minte şi îmi luminează în cap ca un filament de bec, pe ducă.
Mă întreb dacă facerea de bine este un gest raţional sau este un gest 'inconştient' pornit din centrul fiinţei noastre.
Mă raportez la mine şi mă întreb dacă am fost pe deplin conştientă de gesturile pe care le-am făcut cândva, dacă le-am trecut printr-un filtru, dacă am analizat şi am cântărit făcând în gând tot felu' de liste imaginare, pro şi contra.
Mă întreb dacă am cunoştinţă de vreun rău făcut cu bună ştiinţă, voit, direcţionat, raţionat.
Ca să fiu cinstită cu mine însămi, mă privesc drept în ochi şi răspund: 'da, am făcut rău, în mod conştient, cu vorbe. Uneori am spus vorbe care, cu siguranţă, au durut. Şi culmea, nu mi-a păsat!
Am avut şi eu momentele mele de rătăcire, dar şi limba mi-e despicată niţel.
În ciuda a tot, de multe ori am avut condiţii propice pentru a face bine, iar ce mi-a venit să fac şi am făcut, a fost de la sine, am crezut că aşa trebuie să fac, că aşa este normal şi ăsta este mersul firesc. Nu am stat să mă întreb dacă să acţionez sau nu, dacă îmi acoperă gestul ăla vreun interes de-al meu sau nu. Am făcut-o din inerţie. Şi am crezut cu adevărat că aşa face toată lumea. Acum ştiu că nu e adevărat.
Ideea este de a face bine dezinteresat, dintr-un impuls dictat de un mecanism intern, care nu ţine cont de aspecte exerioare cu sursa în mediul înconjurător.
Pentru a face bine, trebuie să devenim umili, smeriţi până în podeaua fiinţei, să înţelegem că suntem o întâmplare pe acest Pământ şi absolut nimic nu ne este dat pentru a stăpâni. În plus, nu suntem invincibili, nu suntem scutiţi de necazuri sau boli, suntem vremelnici.
Trebuie să poţi înţelege ce simte un flămând, ce simte un însetat...şi să (te) dăruieşti.
Pentru ce să faci bine din vinovăţie?
Trebuie să compensezi un rău făcut?
Dăruieşti pentru că simţi vinovăţie pentru norocul tău?
Să faci un bine, înseamnă să fii un om pur şi simplu bun. Adică mult mai mult bun, decât rău.
Căci nimeni nu e perfect!
Bătrânii noştri nu cunoşteau legile rezonanţei, dar spuneau acelaşi lucru, 'bine faci, bine găseşti'.
Trăim vremuri ciudate...mi-a scris cineva: ' am perioadă grea'. Aşa e, tu şi toată planeta.
Şi dacă lumea asta mare e alcătuită din noi, atunci de la cine trebuie să înceapă bunătatea?
Şi dacă nu ne vine la îndemână, nu mai suntem atât de curaţi, atunci să reinventăm roata, să învăţăm să facem bine.
Sau măcar să nu facem rău!
Cum faceţi voi bine şi ce resort cu simţăminte vă impulsionează pentru asta?
Părerea mea e că ai multă dreptate. Faci un bine pur şi simplu că aşa simţi în acel moment, pentru că ai sentimentul ăla. Nu este vorba de vreo obligaţie, ci doar pentru că aşa-ţi dictează sufletul pe moment.
RăspundețiȘtergerePe de altă parte, cred că e bine să deschizi şi ochii, să priveşti cui îi faci binele, pentru că există un sâmbure de adevăr şi în zicala aia, care spune că "nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită"... Unii s-ar putea să nu merite un bine, chiar dacă este dezinteresat. S-ar putea să nu înţeleagă tocmai acest lucru, că nu li se cere nimic în schimb.
A face bine tine de structura fiecaruia. Eu obisnuiesc sa fac bine dezinteresat ceea ce recunosc ca este o mare greseala. In general facerea de bine este... Am facut bine catorva persoane si drept rasplata mi-au dat in cap cand mi-era lumea mai draga. Mi-am propus ca pe viitor sa fiu mai selectiv, nu stiu insa daca o sa reusesc.
RăspundețiȘtergereda... ai mare dreptate in ceea ce ai scris si mi se pare ceva absolut normal daca poti face un bine sa il faci ca nu ti se intoarce binele facut sau ti se intoarce sau pur si simplu ti se baga cutitul in spate fata si altele :))) nu asta conteaza conteaza cum te simti tu ca persoana la ceea ce ai facut bine sau rau chiar ...dar sa contietizezi si ce lipseste in general este asumarea faptelor ...mai ales la cele rele... asta nu se practica ...si a face bine sau a face rau exista la noi in mare parte si ce exista in romania ? aceea intrebare vesnica oare de ce face bine sigur vrea ceva :)este o filozofie intreaga discutabila ... puterea de perceptie a fiecaruia ca poate ce este bine ptr mine este rau altcuiva sau viceversa ...ideea este ca tu cum simti...asa sa faci mereu ... si nu e vb de egoism.. ci pur si simplu sa te ghideze ratiunea ta de a face ceva ...si fara sa iti pese daca faci un bine ce se v-a intampla dupa ...eu am patit printre altele ca m-a oprit o tipa pe strada mi-a dat niste flori si mi-a zis ca imi multumeste ca am fost de treaba cu ea habar nu aveam cine este ...apoi vag ,mi-am adus aminte nu stiam nici macar cum o cheama si nici nu mi-a pasat am zambit si am zis ok am facut pe cineva sa fie ok.. si atat...si nu sunt un om cu aura deasupra capului nu ... pot ca oricine altcineva sa fac rau... ideea este ca eu ce obtin ca fac rau ... NIMIC...ca sunt frustrata sau ca nu am ale mele cu ce este de vina vecinul pana la urma sa ii dau in cap :))))in fine ... e mult de povestit asa ca mai bine pasnici daca este cazul ramanem neutrii si ii mai bine :)|)|))si zicea cineva ca selecteaza ... da este bine sa selectezi .. sa iti alegi oamenii din jurul tau asta este ft bine ... sa scoti ce este buruiana din viata ta ... aia da .. cu asta sunt de acord este pierdere de timp ca sa stai sa analizezi persoanele care din start nu merita ...
RăspundețiȘtergerein concluzie fiti cum doriti :))) si o sa fie bine mereu asa :))))
:-? Pai eu fac bine, adica ii ascult pe ceilalti, le dau sfaturi si consider ca fac un bine, ajut pe cineva, dar nu stiu daca fac binele asta fara sa-mi dau seama, de cele mai multe ori imi zic: "poate si eu o sa am nevoie de... , asa ca de ce sa nu ajut daca pot." intelegi tu:)
RăspundețiȘtergere:D:)
da, bunatatea trebuie sa vina din interior, din sange, natural si nu dintr-o judecata rigida si rece…
RăspundețiȘtergeresi totusi… "am făcut bine ca să nu mă simt vinovat" e omenesc; nu poti face bine la tot pasul; sunt atatea situatii in care avem oportunitatea sa facem bine incat suntem suprasaturati de „cereri” pe care le refuzam elegant inchizand ochii sau intorcand capul sau gandurile...
dar sunt si cazuri in care ne simtim vinovati ca n-am facut nimic; nu stiu cum alege ratiunea cazurile astea dar ele exista....
as puncta insa altceva; putini oameni sunt atat de altruisti incat sa faca bine cand asupra lor se abate raul pana la sufocare; trebuie sa fii construit pentru asa ceva; oamenii obisnuiti simt nevoia de a face bine dar o fac cu mare greutate...
interesanta e cealalta fateta; a face bine eee... la indemana si as zice la lumina; dar a face rau e un lucru mult mai complex si greu de descifrat; chiar tu spui „da, am făcut rău, în mod conştient, cu vorbe”; da, cred ca cel mai adesea facem rau cu vorbe, cu un gest, dar si cu tacerile, cu gandurile nerostite, cu actiunile noastre aparent normale...
sunt „rauri” niciodata aflate la lumina....
Max Peter,
RăspundețiȘtergereei bine, am exemplu si pentru 'facerea de bine-i putere de mama'. Dar stii ceva? mie nu-mi pare rau. Si nici n-am facut-o ca sa-mi fie recunoscatoare (ca e vorba despre o ea). E lectia ei de viata nu a mea, iar jobul pe care i l-am pus pe tava i-a schimbat viata si perspectiva. Dar si asta, tot ea trebuie sa le recunoasca, macar in sinea ei.
Ca am strans la piept un sarpe? Da, e adevarat!
Lectia mea care a fost? Mi-am incalcat regulile la principii. Deci...am fost divina :)
Cristi,
RăspundețiȘtergereapreciez ca si o calitate deosebita, corectitudinea.
Sa poti sa fii bun, dar sa selectezi ca nu merita efortul...e incorect.
Asa ca n-o sa te tina mult. :)
Stii ce aud cel mai des in ultimul timp? "E atat de bine in preajma ta!, Imi place sa stau de vorba cu tine...etc, nu scriu mai multe, dar astea sunt cele mai 'nevinovate', pot sa-ti zic totusi ca am primit multe multumiri. Si pentru ce? Ca am dat un telefon, ca am ascultat, ca am sfatuit (la cerere)...cum sa te retii sa n-o faci, pentru ca starea de dupa e infinit mai buna decat bucuria ce ai adus-o cuiva.
Ana,
RăspundețiȘtergeresi ce sentiment extraordinar ai avut cu tipa aia, nu? Nici nu-ti amintesti bine ce ai facut, dar pentru ea a fost cu greutate, a fost ceva ce ai facut cand avea ea cea mai mare nevoie.
Acum 3 ani cand schimbasem serviciul, si eram la pamant fizic si psihic, nu mai stiam nici cine sunt nici ce sunt nici cum sunt, m-am intalnit in parc cu o tipa si mi-a zis " Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, tie iti datorez toata viata mea, daca nu ma ajutai sa ajung pe sectia X (lucram la spital pe-atunci)nu il cunosteam pe sotul meu (care era doctor in sectia aia) si nu stateam in parc cu fetita mea si cu el, cum stau acum". Iti zic sincer ca am intrebat-o cum a fost cu ea pe vremuri si abia din relatarea ei mi-am amintit (era problema cu angajarea asistentelor). Si ca astea mai sunt...dar abia cand le auzi in forma asta iti dai seama ca trec unii prin viata noastra si ne schimba viata, iar ei nu stiu. Mie, la randul meu, mi s-a intamplat. Si am regretul ca nici nu m-am mai intalnit cu persoana ca sa pot sa spun un 'multumesc'.
No, acel momment, acea stare a constientizarii binelui facut, nu ti-l/ti-o ia nimeni.
La urma, trebuie sa traim impacati cu noi insine.
Si, sigur, mai sunt vreo doi-trei adunati in viata asta, care din 'vaca, vaca-proasta, vaca, vaca...'- vorba lui Mo, nu ma scot. :)))
Dar de asta chiar nu-mi pasa.
Mosu,
RăspundețiȘtergeremi-este groaza de "am făcut bine ca să nu mă simt vinovat" ...pentru ca am facut rau. E ca si cum bati copilulu zilnic si-apoi te duci la biserica sa ceri iertare. Poate anula cainta (sa presupunem ca de aceea merge la biserica)violenta repetata?
Sigur ca nu ma gandesc la situatia de a merge pe strada cu scopul principal de a identifica omul in nevoie, ocazia de a fi buna mereu. :)
Ma refer la acea situatie cand omul sta in fata ta, e in nevoie, iar tu stii (de multe ori numai tu stii asta, dintre tine si el)ca ai parghiile pentru a-l ajuta. Si alegi sa o faci.
"putini oameni sunt atat de altruisti incat sa faca bine cand asupra lor se abate raul pana la sufocare; trebuie sa fii construit pentru asa ceva;" No, asta-i!
Unde este omul ala care in timul razboiului isi risca viata pentru salvarea altuia. Eu cred ca mai rau decat starea de razboi, nu exista. Si mai cred ca tocmai aceste gesturi de bunatate ne intorc spre noi, spre valoarea noastra, spre calitatea materialului din care suntem construiti si nu lasa raul sa ne inghita.
O fi raul mai complex, banuiesc ca pentru natura efectelor sale, insa e mult mai usor de facut.
Pentru a face rau, n-ai nevoie de sentiment, doar de vorbe sau fapte de care te poti detasa.
Pe cand binele te implica emotional, iti trebuie iubire in tine, compasiune si daruire.
Daca gura nu ma doare pentru o vorba rea, astea nu le pot face fara sa le simt.
Cand am facut rau cu vorba, ma pierdusem pe mine...;)
Gandurile nerostite...tacerile...sunt raul pe care il revarsam asupra noastra, in primul rand.
CLM,
RăspundețiȘtergerete-am sarit, asa-i la ore mici din noapte..
pai tu exact asa faci, faci bine ca sa ti se intoarca, nu pentru un beneficiu tintit, vizat, urmarit.
Vazusem un documentar despre cum anume starile noastre afecteaza mediul...campul energetic si magnetic din jururl inimii este mult mai mare decat al creierului. Ce lansam in eter, aceia se va intoarce. :) Da' e lunga tare povestea asta din documentar, cu ADN, cu fotoni, cu ganduri pozitive si ganduri negative etc...
Nu fac bine sa ma simt bine, dar ma simt bine dupa ce fac un bine :D .
RăspundețiȘtergeredupa umila mea parere, daca esti canalizat pozitiv, nici nu-ti dai seama ca faci un bine...cel putin asa mi se intampla de multe ori, cu toate ca atunci cand am fost la ananghie, si nu mai aveam nimic, nu mai aveam nici oameni care sa ma intrebe macar daca sunt bine...Acele momente poate trezi in tine anumite stari, mai putin pozitive...dar, daca acorzi subiectul cu perspectiva de viitor, si nu traiesti legat de trecut, te ridici pur si simplu in picioare, te scuturi si mergi mai departe, constient fiind, ca de-ai reusit odata, o poti face si a doua oara, si a treia daca va fi nevoie...
Orice amintire a actiunilor de "binefacere", acum nu-mi trezesc nici un fel de sentimente..nu ma fac mai bun sau rau..in fata vietii sunt tot eu..un simplu EU..
Am incercat sa invat cate ceva din fiecare experienta frumoasa sau nefasta...poate candva, voi capata ceva intelepciune, dar pana atunci mai este cale lunga, si incerc sa mi-o fac frumoasa :D asa cum ve-o doresc si voua :D
Am scris cânva un text despre asta. Nu dau link-ul. Iata-l:
RăspundețiȘtergerePutin despre omenie
Sa fii serviabil, amabil, altruist, sǎ faci bine cuiva, o fi o calitate sau un defect ? Au dreptate cei care spun ca eşti chiar pervers ? Acum câteva saptamâni vorbeam despre ospitalitate. Felul în care se manifesta o calitate este diferit la fiecare dintre noi. Şi mǎ întrebam pânǎ unde eşti "normal", de unde începi sa fii "foarte" şi când eşti "prea" ? Bineînteles ca facând un bine cuiva, îi fac lui o mare bucurie dar îl fac şi pentru ca îmi place mie, ca vreau eu, dacǎ n-aş vrea, bineînteles ca nu l-as face. Şi atunci nu cumva îl fac mai mult pentru placerea mea decât pentru binele lui ? Nu cumva îl fac pentru a-mi satisface ego-ul ? Ca sa mi se multumeasca şi sa-mi fie recunoscatori altii? Pentru ca de fapt mǎ simt (si) eu bine când fac un bine.
Daca as fi indiferent, rau sau zgârcit, nici nu m-aş uita la el. Nimeni şi nimic nu mǎ obliga. Decât “omenia”. Dar asta este ceva mai greu de înteles uneori. Ati observat ca dacǎ cineva e al dracului, chestia asta nu mira prea tare? “Asa e el, las-l în pace”, “Ai nimerit peste un tâmpit, dar nu-i ilegal sa fii tâmpit”, “De ce dacǎ o faci tu, trebuie neaparat s-o faca şi el” etc., sunt unele replici frecvente în astfel de situatii. Dar ia fa un bine! Cu cât este mai consistent (nu neaparat material), unii încep sa-si puna întrebari: “da’ de ce sa-i multumesc, doar e normal ce-a facut”, “nici macar nu mi-a fost de folos”, “urmareste el ceva”, “îsi face reclama”, “o face pe galantul, dar când nu-l vede nimeni îsi manânca de sub unghii”, “al dracu’, putea sa faca mai mult!” sunt alte replici la fel de frecvente.
da, in opinia mea binele e ceva cu care te nasti, dupa mine oamenii nu se pot naste rai, pot doar dobandi raul.
RăspundețiȘtergerecum fac bine? fac dupa impuls. daca simt ca e corect simt o lumina calda si protectoare, daca e gresit... ma strange stomacul si parca aud un ras malefic. oamenii au binele si raul in sange, cel putin cei obisnuiti, bineinteles ca suntem constienti de actiunile pe care le facem si lucrurile care rezulta din ele doar ca unii pur si simplu decid sa isi ignore constiinta.
o zi buna :)!
pt ca lumea e cu susul in jos, facerea de bine e considerata o prostie. de fapt, e o lege clara, pe care s-a cladit omenirea. de ce crezi ca am ajuns astfel de zile? pt ca incalcam astfel de legi
RăspundețiȘtergerehttp://www.nytimes.com/2011/10/04/science/04angier.html?src=me&ref=general
RăspundețiȘtergere(si unele din comentarii sunt interesante)
Dan-Om bun,
RăspundețiȘtergerepai nu ti-am zis eu ca esti asa inca de la inceputurile mele pe aici? :)
Stii, cred ca esti prea sever cu tine. Nu stiu cum simti in interior, dar in afara nu se simte exarcebarea ego-ului tau :) Si nici nu poti simti in interior fara sa-ti 'crape' in exterior.
Si cred eu asa, ca tu faci un bine nu pentru a primi vesnica recunostinta...dar totusi, vrei sa se tina minte.
Am scris si eu odata despre asta, ca exista o mare ingaduinta pentru pesoanele dificile, cand apare un 'nebun' din asta, toti fac balet in jurul lui. Probabil reprezinta 'ocaua' cu care ne masuram normalitatea nostra, prin antiteza carevasazica.
Si, cel ce face bine, ma gandesc eu, e 'mancat' de ceilalti din sentimentul basic, invidie.
Nu iti capul din multime cu o fapta buna, pentru ca ii faci pe ceilalti sa-si constientizeze neputintele.
Crisa,
RăspundețiȘtergerecred ca se intampla asa: se naste gandul, trece prin centrul ratiunii, apoi urmeaza actiunea.
In situatii de risc centrul ratiunii este scos din schema. Si de aceea ajungem sa facem rau 'fara sa vrem', respectiv gandul, apoi actiunea.
Un om care nu e rau de felul lui, va fi afectat de propria actiune negativa...
Bine ai venit!
Raul,
RăspundețiȘtergereinclin sa-ti dau dreptate.
Vreau sa stiu, de ce/cum de pe tine asta nu te opreste?
Adica, ce mecanism exista in cei care, indiferent de cat de 'prosti' par ei pentru grupul social, continua sa faca bine?
R Aspirant,
RăspundețiȘtergerezic simplu: nimeni nu poate fi ajutat daca nu vrea.
Iar viata ce sa fie altceva decat o continua lupta pentru mentinerea echilibrului.
Si stii ceva? Cand cineva ma convinge de contrariul , o face nu numai pentru ca el este puternic, ci si pentru ca eu am fost suficient de slaba. :))
Poti sa pui si linkuri, cu conditia sa scrii si parerea ta.
Ca sa stii si tu, sunt satula de teorii pana in cer, am citit destule...blogul si discutiile cu oamenii sunt pentru a afla cum si ce fac ei, cum gandesc si pentru a imi cristaliza si eu gandurile mele.
Asta ma fascineaza! Teoria si practica celor pe care sper sa-i cunosc, bloggerii.
ganguritu,
RăspundețiȘtergere'dupa umila mea parere, daca esti canalizat pozitiv, nici nu-ti dai seama ca faci un bine.' no, asta zic si eu!
Si in plus, omul rau devine si mai rau in urma 'facerilor de bine'. In schimb, omul cu adevarat bun nu se va inrai.
Dar ce sa fie un moment greu din viata decat si un moment de adevar...cam atunci vezi cine iti este prietenul adevarat.
In mod paradoxal, nu va fi cel cu care ai stat la terase, ci poate unul cu care n-ai impartit o bere niciodata.
eu am o vorba...daca nu poti face bine macar nu face rau...
RăspundețiȘtergerecred ca este foarte important sa nu faci rau...nu mai important decat sa faci bine dar in mod sigur mult mai greu...
este atat de usor sa ranesti,sa-l duci pe altul intr-o directie gresita si inca alte o mie de lucruri deloc bune...
lipsa raului nu aduce neaparat binele dar creeaza premisele lui...
eu nu aleg sa fac bine pentru ca trebuie...fac ce pot eu cand depinde de mine sau apelez la altii care pot face mai mult bine dect pot face eu...
asa mi se pare firesc...dar in mod sigur cu voie sau fara am facut si rau...poate chiar in incercarea de a face bine...
Pandhora,
RăspundețiȘtergereihi, e si varianta asta, a face rau din dorinta de a face bine (am intalnit ideea asta la link-ul lui Aspirant...
In rest, cam la fel :):'Şi dacă nu ne vine la îndemână, nu mai suntem atât de curaţi, atunci să reinventăm roata, să învăţăm să facem bine.
Sau măcar să nu facem rău! '
pentru ca ceva trebuie sa deosebeasca oamenii de animale
RăspundețiȘtergerepai, si cei care tot fac rau...sunt si ei oameni.
RăspundețiȘtergereParerea mea este ca este etic sa faci fapte bune, daca iti aduci aminte din cand in cand de conceptul asta SI daca ti se si iveste ocazia asa pe tava drept in fata, insa ca este probabil nesanatos daca o faci, cautand-o "cu lumanarea", sau sa le acorzi importanta/valoare prea mare in cadrul stilului tau general de viata, din motivul ca doresti sa o emulezi pe Mama Tereza (deoarece NU sunt sanse realiste sa te fi nascut tocmai TU cu capacitatile si destinul celei a doua Mama Tereza autentice din lumea asta).
RăspundețiȘtergereMai detaliat, re. valoarea faptelor bune facute de tine: NU cred ca e bine sa acorzi acestei activitati o valoare legata de simtul de tine, de cine esti tu, adica sa te definesti in sensul "eu sunt un om sau genul de om care face fapte bune" (spre deosebire de altii care nu sunt asa ca mine...adica, deoarece atunci cand te definesti ca individual automat trebuie sa-ti spui cumva prin ce te deosebesti TU de altii, care nu sunt "tu", NU cred ca acest criteriu de a face fapte bune trebuie sa fie unul din cele principal definitorii de "tine"/"mine"/"sine", etc.)
RăspundețiȘtergereTotodata, desi mi se pare tardiv la varsta ta sa iti pui inca intrebari de stilul "cine sunt eu si cum as vrea sa fiu eu", deoarece cred ca ai depasit varsta adolescentei cand te definesti pe tine, este probabil totodata normal sa iti pui inca intrebari despre asta din cand in cand de-a lungul vietii, cand te afli in momente de tranzitie de la o etapa la alta, presupun, in cazul tau de la cea de adult tanar la adult matur, mai ales daca intampini, ca majoritatea oamenilor din zona culturala iudeo-crestina mai stresanta a sf. sec. XX- inc. sec. XXI, dificultati in cadrul acestei tranzitii. Adica am impresia in vremurile astea mai acut moderne de dupa probabil cca 1968 in Europa/Americi/Australia se asista la niste prelungiri ale etapei adolescentei cat si a etapei adultului tanar fara rezolutii foarte satisfacatoare pt. tine/mine/sine la intrebarile/sarcinile care trebuie rezolvate la aceste etape, mai ales in ceea ce priveste sarcinile necesare ale rolului tau in societate si de a reusi sa stabilesti relatii autentice intime cu altii astfel incat sa fii pregatit in mod matur sa iti reproduci specia, asta din urma de fapt fiind sarcina de baza cat si scopul existentei tale pe pamant ca Homo Sapiens sapiens.
P.S. Probabil ca nici inainte de 1968 nu existau solutii pe deplin satisfacatoare sau se mai creau intrebari anxiogene de-a lungul vremii, drept dovada aparitia si dezvoltarea disciplinii numita filozofie, insa, in mod realist, lumea, (mai ales aia mai vulnerabili care isi tot pun intrebari dincolo de varsta "permisa"), nici nu apuca sa traiasca atat de mult, plus ca era ff ocupata cu supravietuitul macar, in mod ideal, 14 ani dupa ce isi nasteau ultimul copil, si nu aveau atata timp de "sine/tine/mine".
RăspundețiȘtergeresa faci ce este etic, care este moral, care sunt inscrise in normele si regulile societatii, e ca si cum faci acel bine pe care il considera societatea a fi un bine. Nu e optiunea ta in stabilirea a ce e bine si ce nu este bine.
RăspundețiȘtergereNormalitatea inseamna echilibru, inseamna mentinerea in echilibru a aspectelor importante din viata: sanatate/munca/relatii sociale/viata interioara, spirituala. Cand unul din aspecte este pe prea mult plus, alt aspect acumuleaza minusuri, adica exista un dezechilibru.
Macar Maria Tereza si-a canalizat plusul in folosul altora, cum, prea bine, putea sa faca fapte reprobabile.
Nu cred ca asa s-a nascut ea, cu 'capacitatea' de a fi Maria Tereza.
Apoi, dupa 40-50 de ani, sistemul de valori se schimba; nu mai sunt atat de centrata pe realizarile care conduc la independenta, cariera, realizare profesionala, cum incep sa ma preocup de viata interioara, de propria dezvoltare interioara, respectul de sine cu intrebari de genul 'valorez ceva?', 'cum ma simt fata de mine, stiu/pot sa ma conectez la ceva mai mare decat mine?'. In plus, ma preocupa fericirea, iertarea...
Eu, realmente imi simt varsta corect, gradul de maturizare este in concordantacu varsta, iar eu nu ma intreb ca o adolescenta daca sunt frumoasa/suficient de frumoasa, daca ma accepta grupul, daca sa-mi pun tenisii rosii sau fusta galbena cu bustiera...
Filosofia nu este decat capacitatea de a te intreba si a-ti raspunde prin alte intrebari, iar asta nu se termina niciodata, nu exista termen limita si target.
In realitate, daca nu ti-e foame si nu ti-e frig se creaza premisele pentru intrebari. Dar nu acele intrebari care te raporteaza la ceilalti (cum e in adolescenta), ci acele intrebari 'interioare'.
Cand fixezi un scop, odata atins, premisele se sting, deci totul moare in acel punct. Si nasti alt scop.
Ori, nu e vorba de atingerea vreunui scop caracteristic unei varste, ci a transformarii tale interioare prin parcuregerea nivelelor de dezvoltare.
La urma, exista psihologia varstelor care iti zice clar ca nu te opresti la adolescenta.
Adica, tu cum spui? Bun, sunt matura , am 41 de ani...deci sa nu ma mai intreb nimic, ca nu am ce sa ma intreb...si, gata? raman blocata? Ce sa fac in timpul in care nu ma intreb?
:)
Din cate am citit eu, in general la peste 40 de ani (in zilele noastre poate mai mult catre si peste 50) oamenii incep sa isi faca bilanturi, re. ce si daca au au generat/produs ceva vs. daca au stagnat, pregatindu-se de faza urmatoare a batranetii, unde isi vor face sumele "finale", si devin, daca nu sunt inca dementi, fie satisfacuti/multumiti, fie plini de amaraciune si regrete. Bineinteles ca exagerez un pic, folosesc termeni mai grosieri, etc., dar in mare mie nu mie se mai pare potrivit sa te intrebi cine ESTI tu la 40 de ani, ci mai curand CE AI FACUT/FACI/ai de gand sa FACI tu (util pt. tine si societate, presupun).
RăspundețiȘtergereEu sunt de parere ca mama Tereza s-a si nascut cu capacitatea de a deveni mama Tereza si si-a si actualizat aceasta capacitate in mod exemplar. NU cred ca "in oricare, chiar oricare, din noi ar putea exista o mama Tereza", si NU cred ca mama Tereza ar fi putut deveni o criminala daca ar fi avut alt mediu politic-geografic-istoric/alt fel de parinti, etc., ci poate cel mult si-ar fi gasit un alt mod de a-si actualiza capacitatea innascuta.
RăspundețiȘtergereDaca maica Tereza s-ar fi nascut in alte conditii, daca ar fi avut alta viata, daca ar fi avut copii, atunci n-ar mai fi fost Maica Tereza.
ȘtergereIn cazul in care cineva i-ar fi violat fata in fata ei, in cazul in care cineva i-ar fi omorat copiii in fata ei, cred ca n-ar fi pregetat sa foloseasca violenta pentru a-i salva pe cei pe care-i iubeste.
E o presupunere care nu poate fi verificata, dar nici combatuta.
R Aspirant,
RăspundețiȘtergerein ziua de azi cred ca trebuie actualizate mai multe continuturi si activate alte intrebari.
Societatea sufera de regresie.
Eu categoric nu am calitate de Maria Tereza, dar nu stiu daca pentru ca 'nu pot' sau doar pentru ca am facut alte alegeri.
Sper sa nu faca cinevav atac de cord citind parerea mea. :)
RăspundețiȘtergereEu zic ca in ambele variante iti atingi un scop egoist.
In varianta in care faci un bine pentru ca asa simti, deoarece nu poti sa simti compasiune pentru cineva daca n-ai trecut printr-o situatie asemanatoare. Iar daca ai trecut printr-o situatie asemanatoare, compasiunea fata de cel in suferinta este, de fapt, o compasiune pentru tine insuti, caci raportezi ceea ce simte respectivul la ceea ce simti tu.
In varianta vinovatiei, intervine sentimentul de vinovatie, care inseamna o frica. O frica legata de viitorul tau, in sensul ca "daca nu faci bine, nu vei gasi bine". Sau vrei sa-ti cumperi un loc in Rai si faci pur si simplu o investitie.
In prima varianta ai ceva de castigat, caci, atunci cand faci binele, te eliberrezi de ceea ce e negativ in tine, de amintirile dureroase etc. Facerea de bine, in varianta aceasta, e purificatoare pentru tine insuti.
In varianta a doua nu obtii nimic.