Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

vineri, 30 martie 2012

În bărci

N-am să spun că azi mi-am simțit capul cât o baniță. L-am simțit altfel.
În primul rând mă bucur că l-am simțit.
Uneori am avut impresia, chiar mi-am propus să merg drept, drept ca o statuie, nicio mișcare făcută, cât de mică, să nu le amestece mai tare.
Dar gândurile îmi alunecau când în dreapta, când în stânga.
Capul, asemeni, unui vapor de croazieră, mare, imens, cu multe etaje, sute de oameni în el. Roind de colo-colo, unii fiind angajații companiei, muncind ca furnicile în umbra felinarelor. Alții ciudați, bolnavi, îngâmfați la etajul lor exclusivist, alții furând pe ascuns sărutări, unii fără grijă în contrast cu cei copleșiți de gânduri.
M-am bucurat că n-am purtat pe umeri Titanicul.
Nu, nu s-a scufundat. Nici bărcile.
Doar așa, în bătaia valurilor. De mers, merg drept, doar capul mă trage în toate direcțiile. 
Așa simt.
Mă duc, dar unde mă duc, nu știu.

16 comentarii:

  1. Ai pornit pe un drum despre care ai decis ca-i bun, gata, nu te mai gândesti daca-i bine sau rau, unde ajungi, când, cum, mergi pe el drept, ca-i bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ai dreptate, trebuie sa ma potolesc putin, ca doar nu fac prajitura, sa o tin la cuptor 25 min si sa fie gata.

      Ștergere
    2. Drmu-i lung, eu am cedat dupa 11 ani... Tu nu ai decât câteva luni.

      Ștergere
    3. Nu am rabdare. Asi vrea ca lucrurile sa se intample mai repede, am facut pasi spre o schimbare care m-ar aduce la un punct sanatos de pornire...mi-e capul plic cu ganduri...de dor de copiii...of!
      Numai atat :)
      aici unitatea cea mai mica de masura este saptamana.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Curentul rece sau cald?
      Ei, mai degraba ma simt in deriva.

      Ștergere
    2. ai nevoie de repere. ar trebui sa stii ca nu te va salva nimeni.

      Ștergere
    3. Asta stiu cel mai bine! :))
      Cristal!
      Ei, sunt bine, ma mai clatin din cand in cand, dar sunt in parametrii normali de functionare. Mai alunec cand si cand spre limita minima, dar nu des.

      Ștergere
  3. baga-te repede la timona; busola si compasul si se rezolva...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt, sunt acolo, doar Timpul care trece prea incet in directia dorita ma cam incurca.

      Ștergere
  4. Doar doream sa remarc ca mi se pare, (bazat asa, recunosc, destul de vag, pe temele abordate pe blog), ca tu treci MULT mai rapid si mai eficient decat mine prin procesul intial de adaptare la viata intr-o cultura si tara straina, (UK in cazul tau, Norvegia al meu), si sunt aproape sigur ca asta tine mai mult de faptul ca tu personal individual ai mai mult ca sigur calitati superioare de adaptabilitate, (care in general se spune ca tin atat de IQ, cat si de o personalitate echilibrata, sanatoasa), decat de faptul ca cultura UK e poate mai inteligibila pt cineva din Romania decat cultura scandinava, si/sau norvegiana in particular. Plus ca se pare ca esti activ motivata de a te adapta cat mai rapid, si o faci si la nivel asa cvasi-profesional serios, nu cum am facut eu, in dorul lelii si la intamplare, total amatoristic, fara prea mare chef si considerand ca oricum, sunt sanse, sa am tot timpul din lume pt asa ceva, si preferand chiar sa ma preocup de alte lucruri de interes mai personal, ba chiar fugind, de fapt, in fond, caracteristic mie, de orice iz de posibila raspundere personala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un pic sunt surprinsa si eu de mine, ca in afara de sistemul lor nu prea m-au suparat multe, adica uneori chir uit unde sunt. Privesc din afara toata Anglia, sunt focusata pe scopul meu si cam atat. Spre deosebire de tine, eu am motivatie puternica si e legata de copiii, iar altceva nu prea mai exista.
      Sa fiu sincera, am avut si eu vreo doua momente cand m-am gandit la un coniac sau doua, trei, apoi mi-am amintit de tine. Eu care nu am baut nimic de anul trecut si nici atunci nu-mi amintesc cand am baut ceva ultima oara, n-am sa incep acum. :))
      Exista un oarecare echilibru (pentru ca am si cate o zi de cad in groapa) dar este lucrat/ajutat zilnic cu ceva. Plus ca intre noi exista o diferenta de 10 ani, iar istoria de viata este atat de diferita.
      Sigur, nici n-am sa neg ca sunt buna, desteapta si descurcareata rau :))(autopersiflare)

      Ștergere
  5. Eu as zice altceva. Sper sa nu supar.
    Ai plecat pentru ca nu erai multumita. Nemultumirea nu era de natura materiala, dar tu asa ai considerat. De aceea ai simtit nevoia de a face o schimbare in viata ta, insa schimbarea nu a fost chiar cea de care avea nevoie sufletul tau. Nu e o alegere rea sau gresita, ci doar ca schimbarea nu a venit acolo unde doreai cu adevarat. Capul judeca si hotaraste, de aceea se poate sa simti ca se mai clatina din cand in cand. Incearca sa vezi ce schimbari doresti sa faci in interiorul tau. Probabil ca inca mai ai chestii la care trebuie sa renunti si chestii pe care trebuie sa le lasi sa traiasca. Dar capul ar putea sa se opuna unor anumite renuntari, iar daca nu renunti la acele lucruri nu lasi loc la altceva ce ar dori sa se manifeste.
    Se poate sa gresesc, caci eu fac doar presupuneri. Tu esti cea care stie cel mai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma poate supara nimeni care nu m-a privit niciodata in ochi. Cel mult ma poate enerva.

      Calatoria mea spirituala nu a inceput aici si nici nu coincide cu momentul Anglia.
      Nu sunt o aventuriera, sunt prea plina/incarcata de responsabilitati. Orice miscare fac, afecteaza alti doi oameni din viata mea.
      Cum am mai spus, daca ar fi sa ma definesc cu un cuvant, acela ar fi ”mama”, deci...durerea mea cea mai mare este ca sunt despartita de copiii mei.
      Capul ma doare pentru ca as vera sa fac sex azi si sa nasc maine, intelegi?
      Ori o noua viata nu se construieste chiar asa usor, simplu si repede. Aici sunt singurica de tot, sunt femeie si ma zbat cum stiu eu, mai bine, mai rau...imagineaza-ti ce inseamna sa iei viata de la capat, nu in alta tara, numai in Romania...cu viata ta in doua valize.
      Dar stiu ca vine si vremea sa numar bobocii, dar asa sunt eu, activa, rapida, nerabdatoare sa iau totul pe sus.
      Nemultumirea pentru mine este o mare calitate, ea te impinge inainte.
      Am luat-o de cateva ori de la zero in munca mea, acum si viata e de la zero si munca de la zero...si nimeni in spate sa ma prinda daca voi cadea.
      Nu iau decizii pripite, deci inainte sa plec am analizat foarte bine, am pus in balanta inclusiv renuntarile, asa ca nu e cazul sa privesc inapoi.

      Cand privesti pe cineva pe blog, e ca si cum privesti prin usa crapata, omul gol pe care il zaresti trecand intr-o fractiune de secunda, poate sa fi iesit de la dus, poate s-a dezbracat sa se admire in oglinda, poate se priveste sa vada daca e sanatos, poate isi face un tratament, poate se pregateste sa mearga la culcare sau sa faca dragoste, poate...
      Eu la blog impart oamenii in categorii: imi plac, nu-mi plac si nu-i vizitez-timpul e foarte pretios!, ii admir, imi taie respiratia (caci si din astia sunt vreo doi).
      Mai ametesc eu dar, cum am zis, merg drept.
      Si sigur, orice decidem ne afecteaza interiorul, dar eu sunt pe calea mea spirituala, plecata in directia asta de la sfarsitul anului 2009, anul 2010 fiind de referinta. Dar asta tine deja de intimitatea mea, iar usa asta e inchisa. :)

      Ștergere
  6. Am stat în cumpănă, nu ştiam dacă este sau nu nimerit să comentez.
    Ceea ce ai făcut a cerut mult curaj. Am luat-o şi eu de două ori de la capăt, dar numai profesional. Ştiu, situaţiile nu se pot compara, dar îndrăznesc să-ţi spun ce am făcut eu. Am încercat să îmi împart problemele într-o ordine ierarhică, aş putea spune. Mi-am pus întrebarea care din dorinţele mele sunt cele mai importante şi mi-am propus să le am pe ele în vedere în primul rând.
    Eu am mai făcut greşeli, ştiam că viaţa e ea destul de complicată şi fără să vreau mi-am mai complicat-o şi eu pierzând din vedere care este scopul meu principal.

    Nu ştiu ce să-ţi spun mai mult. Îţi trimit un gând bun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai de ce sa nu comentezi? Cand nu vreau comentarii postez cu comentariile inchise. dar asta e rar. Probabil d eziua mea fac asta.
      Nici Mircea nu stiu de ce incepe cu ”sper sa nu te supar” ca eu scriu toate porcariile ce imi trec prin minte la el pe blog, iar el nu se supara...eu cum m-as supara atunci? :)

      Cred ca asta e partea mai dificila, sa ramai focusat pe obiectiv, fara sa ramai perturbat de celelalte dorinte. Iar eu am numai doua dorinte, atatea cati copii am. :)
      Gandul bun prinde bine oricand, multumesc!

      Ștergere