Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 9 ianuarie 2011

Rătăcită

Lumea pare mai frumoasă de la depărtare decât de aproape.
Uneori ignoranţa te ajută să te apropii de oameni cu bucuria unui copil.
Rar, fără să ştii, sfârşeşti lumea prin nerostire chiar dacă privirea celuilalt imploră.
Cel puţin o dată înţelegi din priviri necuvintele şi opreşti rostirea cu degetul.
Cuvintele rostite te pot lăsa suspendat din viaţă pentru totdeauna.
De multe ori vrei doar să înţelegi chiar dacă ştii că lucrurile se întâmplă, pur şi simplu.
Câteodată vrei doar să-i fie dor cuiva de tine.
Alteori nu-ţi mai ajungi.
Amintirea ca o icoană e aceea în care ai privit de sus.

5 comentarii:

  1. Învăţ eu prea repede :))
    (ţi-a plăcut?)

    RăspundețiȘtergere
  2. Câteodată vrei să-i fie dor cuiva de tine. Dar dacă nu vrei ca acel cineva să fie cel care simte lipsa ta? Adică, dacă persoana nepotrivită s-a atașat de tine? Atunci... atunci ce? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi...câteodată când vrei să-i fie cuiva dor de tine cam presupune că tu ai deja un dor, iar "cuiva" există pe undeva, în sensul că e cunoscut. Nu e dorinţă aruncată spre gaura neagră.
    E în legea firii, cred, să se întâmple şi aşa cum spui tu...tu cu dor după el, iar un alt el cu dor după tine.
    Am avut timp să mi se întâmple de toate, dar am preferat întotdeauna un adevăr dureros spus în faţă. Cumva, nu ştiu de ce, doare mai puţin decât minciuna şi amăgirea.
    Dar, mă repet, este părerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai, pentru mine nu te repeti. abia am intrat pe aici :D
    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere