Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 22 noiembrie 2011

Reflecţii 'rutiere'

Pentru a ajunge la linişte, musai şi obligatoriu este să se producă în prealabil o mare ne-linişte.
Numai după aceea putem vorbi de liniştea dinaintea furtunii.

13 comentarii:

  1. pai cam asa; altfel nu ai termene de comparatie si crezi ca linistea e o chestie plictisitoare si banala ca o campie fara margini...

    RăspundețiȘtergere
  2. Alm,
    da, nu rade! :)) unde mai pui ca uneori astepti mult, mult prea mult pentru un moment de liniste.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mosu,
    promit sa nu ma plang, da' sa vina. Si nici n-am sa bagatelizez.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aoleu ce-aș mai vrea să mă plictisesc de atâta liniște! :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. În principiu (şi mai ales logic), cam ai dreptate. Că una fără alta nu se prea poate.

    RăspundețiȘtergere
  6. starile de neliniste noi ni le creem si si gravitate nelinistii:))) linistea la fel de noi depinde sa avem liniste sau nu :))) dar asa este daca nu exista si una si alta nu putem avea termen de comparatie :)cel mai bine este sa nu exageram cu nici una :))))

    RăspundețiȘtergere
  7. aaaaa si la furtuna ii simti pulsul :))))

    RăspundețiȘtergere
  8. Deci trebuie o neliniste ca sa fie în sfârsit liniste înaintea nelinistii..., aha, acum am înteles.

    RăspundețiȘtergere
  9. Max Peter,
    indubitabil ne aflam ori intr-o stare de neliniste ori intr-una de liniste. Sa treci de la liniste la ne-liniste, care ar fi mai degraba o stare de cautare, iti trebuie curaj. Sa renunti la confortul in care te afli, pentru noi provocari.

    RăspundețiȘtergere
  10. Zana buna rau,
    acum m-as multumi doar sa ajung la ea, fir-ar...:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Aniko,
    mno, cel mai greu este sa nu aluneci in extrema. Cel mai greu! Si nu stiu pe nimeni caruia sa-i reuseasca la perfectie asta. Pe nimeni! Sfarsim toti prin a mai avea si derapaje. Ca e o cale lunga intre a sti cum e bine si a face cum e bine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dan,
    exact! Nu degeaba 'te stii'.

    Ca io chiar asa m-am gandit, te apuci de scormonit/descoperit/constientizat/acceptat chestii la tine, vine momentul de liniste, al intelegerii, apoi vine 'actiunea', curajul de a trai periculos, apoi 'chemi' furtuna.
    Furtuna asta este rezultatul procesului prin care trecem.
    Ca asa suntem noi, oamenii, tineri si nelinistiti.

    RăspundețiȘtergere