Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Vorbind în gând

Oamenii sunt entităţi ciudate, în mersul lor prin lume fâlfâie spectaculos liste întregi despre: 'asta sunt/asta nu sunt, aşa pot/nu pot deloc, îmi place de tine/nu pot să te suport, ştiu despre ce vorbesc/nu ştiu despre ce vorbesc, dar continui să vorbesc' etc. Tot ce fâlfâie după noi sau cu noi odată, este ceea ce suntem într-un desăvârşit secret, uneori atât de secret încât numai noi nu avem cunoştinţă despre el.

Ştiu ce fac, nu mă gândesc foarte tare la ce urmează, pentru că mi se face frică. Îmi spun că e important să accept că ştiu să fiu singură între oameni (doar am exersat atât de mult şi de bine asta), în plus, rămân uimită de cât de pozitiv mă văd ceilalţi (într-un mod sincer, nesincer sau nesimţit): sunt singura care-şi face probleme pentru mine, în rest, nimeni.

Cum am o clipă liberă gândul îmi zboară la ce am de făcut, ce mai am de încheiat, refuzând să-mi pun anumite întrebări. 

Cei din cealaltă familie, cu o singură excepţie, vor 'să puncteze' anumite aspecte cu mine. Şi ca în bancul ăla cu radio Erevan, în care un ascultător întreabă dacă se poate face sex peste ocean, cu răspunsul edificator 'sigur că se poate, condiţia este să o aveţi atât de lungă'...deci :) îmi dau seama că trebuie să diminuez puterea acelora care, aflaţi la 260 km, reuşesc să învârtă cacaua în familia mea.  
Dacă nu ajutăm, de ce să nu încurcăm, nu? Încă un motiv care mă împinge spre mai departe.
Nici nu ne dăm seama când energia noastră se redirecţionează de la a construi viitorul la a rezista prezentului.

Mama mea...nu mă întreabă nimic. Ea doar face mesagerie distructivă.

Rog una dintre colege să pună înapoi ceva ce a luat dintr-un loc. Îmi spune că, probabil, 'colega' ei nu a pus obiectul la loc. Zâmbesc în gând, doar ştiu bine cui dau cheia acelui birou, şi-mi spun că nici după 2 ani nu-şi agrează partenera de lucru. Între colegii cu care lucrezi de ani de zile, spui oamenilor pe nume.

Însă mă bucur să constat, aşteptând la ghişeu la trezorerie, sănătatea casierei. Pe tejgheaua din geamul care ne desparte se află, pe partea ei, un calendar. Dintr-o privire observ încercuite anumite date din fiecare luna, 3-4 zile la rând, cu trei săptămâni nemarcate între ele. Îmi dau seama că nici însărcinată nu este. Mă întreb de ce ţine la vedere calendarul ăla, sau...doritorilor recompensă?  Cine vrea copil, numără, cine nu, nu.

De multe ori mi-am zis că Dumnezeu e mare şi ştie ce face. O femeie nu ştie cu adevărat ce înseamnă să ai un copil, până când nu îl are. Astfel, Dumnezeu protejează femeile care nu pot sau nu vor să facă urmaşi. Dacă ele ar şti cu adevărat ce scoate din tine un copil, ceva ce nici nu ştii că ai, nu ar putea supravieţui gândului.
Şi apreciez sincer femeile care nu vor copii şi refuză să-i facă. Probabil din teama de a nu fi mame bune. Şi le înţeleg şi percepţia prin ridiculizare a mamelor proaspete care se bucură pentru bebeul lor când acesta are un tranzit intestinal bun. Cum să înţelegi aşa ceva, când nu ţii în braţe o mogâldeaţă care are colici? Şi mai este şi ruptă din tine.

Civilizaţia este rezultatul gesturilor civilizate şi de bun simţ. Stând la rând, privesc cele două fete din faţa mea (sunt cam de vârsta lui Vladi, adică 14 ani), au în coş două pachete cu batiste de hârtie. Sunt îngrijite, îmbrăcate frumos, potrivit vărstei şi au nişte căciuliţe nostime în cap (noi suntem cu vremea pe minus chiar şi în timpul zilei). Înaintând în rând în faţa lor se află un coş abandonat de vreo gospodină, care, probabil, şi-a amintit că ar mai vrea ceva. Cum rândul înaintează, fetele nu ştiu ce să facă, în faţa lor se află coşul fără adresant iar în faţa coşului, golul format de înaintarea în rând. Se privesc, ocolesc coşul , care este acum în faţa mea, şi trec în faţă.
Gospodina la vreo 50 de ani apare de niciunde şi se răsteşte ca o apucată la bietele fete, certându-le că i-ar fi împins coşul în spate.
Fetele încremenesc, iar eu, bineînţeles, îi explic că se află într-o mare eroare, până ea a lipsit, pământul s-a învârtit.
Felele, cuminţi, mi-au mulţumit din priviri, dar mie mi-ar fi plăcut să o aud pe gospodină cerându-şi scuze. Îmi imaginez eu, că prin exemplu personal educăm generaţiile viitoare.
Dar, preferăm să rămânem nebuni.

În rest, tot acest noiembrie înseamnă Trecut. Iar nu pentru asta trebuie să ne facem griji.

22 de comentarii:

  1. Nu poti invata pe nimeni nimic. Poti doar sa-l ajuti sa gaseasca invatatura in forul lui interior. (Galileo Galilei)

    RăspundețiȘtergere
  2. ...corect, dar tot mi-ar fi placut sa aud ...as stii ca in interiorul nostru ceva se schimba, ceea ce inseamna ca exteriorul se schimba. Ma supara blocajul, in general.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cei mai mulţi abordează "tema" proastei educaţii a tinerilor... Uneori, chiar aşa este, din păcate.
    Dar uite că nimeni nu prea abordează mitocănia de care dau dovadă şi unii născuţi mai devreme...
    Oare la ce îţi dă şi la ce nu-ţi dă dreptul vârsta pe care o ai? Dar ca obligaţie?
    Uite o temă...

    RăspundețiȘtergere
  4. 1. mi se pare ca ai o perspectiva usor influentata-iritata de TV/mass-media on-line despre oameni care falfaie liste, lozinci in fata ta;
    2. majoritatii oamenilor adulti reali, chiar aia pe care-i cunosti de mult de la serviciu, nu le pasa de tine, fiecare e in mod realist preocupat de el personal + pui personal, eventual si cate o alta ruda de gr. 1, si asta poate mai mult daca e o situatie mai de criza; deci cine chiar falfaie lozinci in fata ta o face ori in interes/ca sarcina de serviciu, ori ca sa-si aeriseasca anxietati personale de moment, si de fapt nici nu comunica cu tine-tine in acel moment cu adevarat, desi comunica despre ei ca sunt anxiosi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Normal ca esti mai anxioasa din cauza ca este chiar realist sa presimti ca o sa fii eleva de 14 ani si tu din nou cand o sa te muti in alt mediu, plus nu o sa te mai poti baza pe familiaritatea suportului (mai bun sau mai rau, dar totusi cunoscut) al familiei mai largi, ca pana acum.

    Tot in mod destul de realist, femeia aia de la coada care dadea un prost exemplu fata de tanara generatie, nu se va afla printre noii tai profesori, (si sper ca nici ca directore de scoala, desi re. administratori poti oricand sa ai surprize cand esti intr-un serviciu nou), de la noul tau liceu din noul oras unde trebuie in curand sa-ti redovedesti competenta, (mai ales de functionare autonoma ca adult in devenire, nu neaparat capacitatea de a lua note bune la diverse materii), si fata de familia-gazda din acel oras nou.

    RăspundețiȘtergere
  6. P.S. Tot in mod realist, ai de partea ta urmatoarele avantaje distincte de a functiona destul de OK chiar in noua perioada de tranzitie de stat in gazda la inca necunoscuti si de mers la un nou liceu, intr-un oras nou:

    1. esti de sex feminin deci esti mai adaptabila, (asa in medie, ca desigur ca exista diferente individuale la competente si capacitati, dar te ajuta, in mod realist o mai buna cunoastere/competenta a creierului fata de limbaj- care e strans legat de procesul mereu necesar de invatare, prin diverse functii cognitive, ca de ex. memoria, dar si o capacitate executiva de planificare mai buna, etc.); barbatii, care o duc realist mai prost cu limbajul, se chinuie inca sa invete mai mult prin stimuli vizuali, cam ca bebelusii inainte sa fi invatat sa vorbeasca, care invata mai mult "vizual" din relatia lor cu mediul, din privitul la trasaturile mobile ale chipului mamei, etc.
    2. ai experienta si/sau intelegere de mama, deci si educativa, deci potential si autoeducativa mai buna decat cineva care nu are aceasta experienta; asta e posibil sa fie valabil si pt. barbatii cu experienta de tata, dar numai daca ocupa un post nou de leader-administrator, acolo in orasul nou, daca se duc ca simpli muncitori-executanti, o sa le fie destul de greu la inceput, o sa fie mai agresivi, sau deprimati o vreme, (trece, insa anunut, just in case, ca, in mare, lunile 6-9 post inceperea functionarii in noul mediu sunt cele mai grele, in cel mai bun caz plictisitoare=enervante);
    3. ai inteligenta (bazata pe vocabular si istorie de lecturi) deasupra mediei, si asta ajuta intotdeauna la diverse tranzitii si adaptari, cu conditia sa fii cat de cat sanatos, fara prea mare dispozitie preexistenta pt. anxietate/depresie;
    4. din scrierile de pe blog pari ca ai temperament de baza calm-tolerant, si asta ajuta la adaptarea personala, (dar nu stiu daca si la castigare de avantaje economice prea insemnate intr-o societate destul de competitiva).

    RăspundețiȘtergere
  7. inainte sa plece uituca madama putea sa le roage pe fete sa fie atente la cosul ei pana revine...dar asta ar fi insemnat bun-simt si respect peentru cei din jur...din pacate "aceste produse" nu se comercializeaza...
    acasa la ea probabil ca si copii din dotare sunt picatura leita mama lor...si daca nu...in mod sigur rosesc din cauza comportamentului ei...
    ne formam dar ne si deformam sub influenta familiei si a celor din jur...
    important este la ce anume te raportezi cand vine vorba de comportament si nu numai...

    RăspundețiȘtergere
  8. Un adult nu-si cere NICIODATA scuze unor copii. Ar fi înjositor si îsi pierd autoritatea...

    RăspundețiȘtergere
  9. Max Peter,
    responsabili in educarea tinerilor sunt adultii, fie ei parinti, invatatori, profesori, alte persoane cu autoritate. Punct.
    Ca unii adulti 'beneficiaza' de munca altor adulti, e drept si adevarat.
    Bunul simt, ca si nesimtirea, se cultiva.
    Iar de educatia adultilor sunt raspunzatori alti adulti.
    As zice ca tinerii nesimtiti din zilele noastre, sunt creatia noastra. Candva, undeva, s-a facut o fisura, si cand nu exista prea multe reguli, iar cele putine care exista nu se respecta, ei, tinerii, nu mai au unde si in ce limite sa se incadreze. Mai ales daca atunci, in prima copilarie, au avut alaturi o gospodina ca cea de mai sus. Si ea nu e nici pe departe cel mai rau adult.

    RăspundețiȘtergere
  10. dl Aspirant
    treaba e ca ma inerveaza la culme :D nesinceritatea. Dar la o cume mai mica asa...ca nu-mi bat capul cu prostii...listele...cred ca cei ce le falfaie o fac pentru ei, iar cand cineva argumenteaza prea mult un 'de ce nu fac ...una si alta..' o fac mai mult pentru ei, nici nu cred ca ma privesc pe mine in ochi cand imi spun, o fac ca sa se convinga pe ei insisi.
    Mare adevar ai grait, cel mai sincer esti tu cu tine insati, daca poti!As adauga si unul, maxim doi prieteni.
    Oricum, dupa un timp, dezvolti o capacitate colosala pentru a separa neghina.
    Incerc sa privesc viata cu relaxare, ca pe o aventura, sa nu-mi mai acord atata importanta si sa nu mai doresc prea multa siguranta. Inceputurile sunt grele intotdeauna, fara doar si poate. Mie mi-e greu pana fac primul pas. Am sa fiu focusata ca sa nu fac greseli. Cu timpul ma intorc la relaxare. Insa sper ca voi simti ceva satisfactii interioare.
    Multumesc pentru caracterizare, e amuzant cum faci tu descrierile si analiza pe persoana.
    Ideea e ca am parghii cu care sa contracarez depresiile si caderile, ma bazez pe ele, iar o mutare, chiar daca e de la zero, nu este cel mai greu lucru care mi s-a intamplat.
    io zic ca dupa inceput, va fi bine.

    RăspundețiȘtergere
  11. A!
    calm tolerant e pentru ca ma ajuta experienta si cunoasterea de sine. Toata viata am lucrat cu oameni. Multi.
    Stai relaxat, la fel de usor te mananc pe paine daca ma calci pe unghii. Da's mai degraba asertiva, asa ca...pot cu blandete sa ajung unde trebuie. :D

    RăspundețiȘtergere
  12. pandhora,
    pe mine m-a deranjat agresivitatea ei, a smuls cosul si s-a stroshit spre fete.
    Ea si-a lasat cosul la rand! Si a crezut ca lumea nu mai respira pana vine ea cu bulionul.
    Si parca o vedeam pe soacra-mea...pe care o iubesc sincer totasa :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Dan,
    caut intens ironia in ceea ce ai spus...exista, nu?

    RăspundețiȘtergere
  14. Am scris despre pretentia asta stupida a adultilor un text mai demult. Se vede ca nu l-ai citit. Chiar nu-i deloc evidenta ironia?

    RăspundețiȘtergere
  15. ai scris foarte serios si am fost derutata putin :))
    ..pai, nu l-am citit, mi-a scapat probabil, sau n-am ajuns la el pe cand mai citeam din urma, la tine pe blog.Da' as citi,

    RăspundețiȘtergere
  16. este foarte greu sa schimbi oamenii asa ca de multe ori e mai usor sa-i ignori

    RăspundețiȘtergere
  17. Copiii cum ii crestem, asa ii avem ! E mai usor sa cerem mereu de la altii sa faca educatie tinerilor iar noi sa nu ne implicam cu nimic ca nu e treaba noastra, nu sunt ai nostri! dar de cerut e simplu.... multi uita ca si ei au fost educati de altii mai in varsta..., s-au obisnuit acum doar sa ceara respect ca au ajuns la o varsta inaintata, ca si cand nu ar mai fi oameni, ci doar "zei" care pretind fara a misca un deget. Saracii copii !, daca noi nu ne purtam civilizat cu ei, oare ce ar putea sa invete din astfel de iesiri necontrolate ? :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Gandesti mult, si gandesti bine, profund. Mi-ar placea sa am timp sa te citesc mai des...

    RăspundețiȘtergere
  19. sophie,
    imi tot promit si jur ca nu ma mai bag, ca voi sta deoparte. Dar nu ma tine mult...
    Cand vad o nedreptate nu pot sta pasiva. Nu pot!

    RăspundețiȘtergere
  20. domnul cu inchirieri,
    probabil vor face la fel, altfel nu se explica cum avem mereu , mereu aceleasi probleme cu pretentii din ce in ce mai mari.

    RăspundețiȘtergere
  21. Arhetipal,
    nu stiu daca exagerez, din ce imi amintesc e prima oara cand mi se spune 'gandesti (prea) mult' si nu suna a repros. :)
    Daca vrei, pot sa scriu si mai rar. (glumesc)

    RăspundețiȘtergere