Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 25 martie 2012

Copiii

Când am născut-o pe Silvia, numele a fost ales după lungi dezbateri, bine documentate, cu lungi liste cu nume și discuții în contradictoriu cu soțul meu. Am căzut de acord, în schimb, de la început, că vom pune copiilor un singur prenume.
Inițial am propus eu numele de Silvia, iar el nu a fost de acord. Ulterior a văzut un film cu Anthony Quinn, iar personajul principal era Silvia. Și așa am ajuns la numele de Silvia. De regula, dacă bătălia este câștigată nu mă preocupă foarte tare să-mi arog dreptul de autor.

Cu Silvia a fost mai greu. De dimineață până spre seară am stat în dureri. La un moment dat am întrebat asistenta când am să nasc. Mi-a răspuns că atunci când simt că nu mai pot, că mor, atunci nasc. Și chiar așa a fost. Încă din spital i se spunea, privind-o, că e mama în miniatură.
Despre ea îmi este mai greu să vorbesc, pentru că...nu știu exact de ce. Pot să spun, parafrazând, că dacă copilul depășește părintele în calități, a fost un părinte bun. La cât de aeriană eram eu la vârsta de  18 ani și cât de înfiptă în realitate și cu picioarele pe pământ este ea...categoric m-a depășit în realizări.
Când a venit vremea să se ceară afară, n-aș fi vrut să o las. Cum venea întrebarea ei, priveam pe pereți luptându-mă să rămân cât mai rațională. Îmi ziceam în gând că și-a facut lecțiile, are note bune, n-am niciun motiv să-mi justific un refuz. Într-o zi m-a întrebat de ce naiba privesc pereții când se cere afară. I-am explicat că este un semn bun, pentru că altfel ași spune direct, NU.
Cu Silvia totul este o provocare, o întrecere de forțe. 

După ce și-a luat cumnățica un apartament în București, am fost în vizită la ea, Vladi mic, avea câteva luni, Silvia și soacra-mea. Am pornit dimineața în parc și n-am mai știut să ne întoarcem Cum se facea de-o caniculă deveneam tot mai agitată. Silvia, avea 4- 4 ani jumătate atunci, îmi  spunea ”Mama, pe aici trebuie.” Eu spuneam continuu ”taci Silvia, trebuie să mă concentrez”.
După ce ne-am învârtit o oră, soarele ne ardea, Vladi avea program de papa-nani și plângea, m-am dat bătută și am i-am dat șansa Silviei să vorbească. În 5 minute am fost acasă.
Și acum mă țin după ea prin București.

În schimb, când eram în vacanță în Croația, mergeam la un restaurant și cumpăram mâncare pentru prânz la pachet. Mergeam pe rând, până când ne-a venit rândul mie și lui Vladimir.
Am pornit în timp, povestind, mergând, povestind...și ne-am oprit pentru că ieșeam din stațiune.
După ce am tot întrebat de n-șpe ori, am ajuns înapoi după 3 ore, iar Silvia nu ne-a mai lăsat niciodată să plecăm după mâncare.

Pe Vladimir l-am născut foarte ușor, am intrat în sala de naștere la ora 4, după masă, mi s-a provocat nașterea, iar la 4 și 20 min, eram deja la a treia contracție și urlam după asistentă să vină că nasc. A venit foarte relaxată spunând să stau liniștită că voi naște seara doar, dar după verificare a început să se precipite că trebuie să merg pe masa de naștere. Ea a luat-o înainte, să pregătească masa, să sune doctorul, iar eu aveam senzația că pierd copilul printre picioare. M-am deplasat singurică în încăperea alăturată, mergând ca un călăreț care nu s-a mai dat jos de 3 zile de pe cal și țineam mâinile între picioare să prind copilul în caz de...
Până m-am lăsat pe spate pe masa de naștere, Vladimir a și apărut pe lume. Sigur, eram pregătită cu numele de Vlad, dar eram contrariată, pe secție mai erau alți 4-5 de Vlad. Așa că atunci când m-au întrebat numele copilului am zis Vlad..imir. Și-apoi am uitat ce-am zis.
Timp de două săptămâni i-am zis : Valentin, Victor și ...copile, băiatul mamei.
Și de atunci Vladimir mă tot ia pe nepregătite.
Când spălam vasele la bucătărie, stătea pe picioarele mele moșmondind o jucărie. Dacă găteam, stătea pe masa de bucătărie. Când aveam treabă, pentru că stătea mai mereu lipit de mine, îl puneam în cărucior, puneam haine colorate la spălat și-l lăsam în fața mașinii de spălat.
Mereu m-am întrebat de unde o fi avâd el latura asta artistică.
Mai încolo, mai mare fiind, Silvia s-a supărat pe el foarte rău și i-a spus că Moș Crăciun nu există.
Șocul a fost foarte mare. Nu a mai vrut să-i scrie scrisori lui Moș Crăciun.  Cum am fost categorică, fără scrisori adresate Moșului, nu vor fi nici cadouri, am reluat procedurile.
A cerut într-un an o orgă. Am fost de acord. Silvia m-a certat, că îi fac toate poftele. Adevărul era că nu văzusem orgă prin magazine și mă gândeam că n-are rost să refuz, apoi v-a alege alceva. Și după ce am decis amândoi că în tot orașul a mai rămas un singur magazin de vizitat, apoi alege alt cadou, am dat de o orgă. N-ar fi fost vorba de Vladi să nu fie așa.
O lună m-a bâzâit zilnic să-i caut profesor de pian. Am așteptat să-i treacă. Nu i-a trecut. Am găsit un profesor de pian. M-a întrebat câți muzicieni avem în familie.
Am arătat spre Vladi și am zis ”ăsta este primul!”. Și au urmat câțiva ani de pian.

Săptămâna asta familia are o nouă șoferiță, Silvia, iar Luni, Vladimir e mai mare. Pasionat de desen, de data asta.
Iar mie mi-e prea dor.
 



25 de comentarii:

  1. Sa ai o noua soferita in familie chiar e o sarbatoare mare. E si util, caci poti sa o trimiti dupa cumparaturi (nu te va refuza, daca-i dai masina pana acolo) si poti sa bei cand ai chef, stiind ca are cine sa conduca la nevoie masina! :)
    La multi ani lui Vladi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Masina mea este data deja, oricum statea degeaba. Deja este folosita, mi s-a raportat. :D
      Ah, eu sunt soferul care nu bea, dar cand transport consortul de la vreo nunta/petrecere, aud cele mai mari ciomplimente de cat de buna soferita sunt. In rest...„conduc ca o cizma„. :))

      Ștergere
  2. E greu de acceptat ca fetele noastre sunt viitoare mame ("în miniatura" cum zici tu) si totusi asta-i cursul vietii. Când e si soferita începi sa-ti dai seama ca "ceva îti scapa".
    Felicitari si La Multi Ani pentru Vladi, mâine!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai, ai, ai! Nu vreau! Vreau sa le tin in palma piciorusele. Le-as tine si acum, dar nu mai stau ei. Mai trag nadejde la Vladi, vreo 2-3 ani...

      Ștergere
    2. Ai sa tii în palme piciorusele nepotilor! Ale lor acum oricum nu-ti mai încap în palme si se si gâdila!

      Ștergere
  3. mi-e necaz uneori cand aud “nu faceti aia ca stresati copilu”, “nu faceti ailalata ca stresati copilu”; copiii sunt in stare la varste mici de lucruri mult mai pretentioase si mai complicate decat credem noi, acumuleaza teribil de rapid, sunt avizi sa cunoasca si sa faca, dar cel mai adesea nu-i lasam ca sa nu-i “stresam” sau pentru ca “stim noi mai bine ce si cum”; ceea ce e rau…
    ehhh…. pe de alta parte era de asteptat sa vina si dorul asta; n-are leac!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt norocoasa, Silvia se consulta cu mine inca, dar gandim foarte apropiat, nu a fost nevoie sa ne contram. Vladi, hmmm...el e o provocare. Cu el incerc sa seman, ca el nu seamana deloc cu mine. Sau poate ca da, dar la mine au ramas la stadiu de samanta.
      Multe mai pot invata de la copiii astia!
      Dorul...te lasa fara suflare. greu!

      Ștergere
  4. Să-ţi trăiască, Cleo. E greu să fii departe de cei dragi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Pffff! Ma mir ca rezist! Caci eu sunt inainte de orice, mama. Adica asa ma caracterizez eu pe mine, nu femeie, ci mama. Femeie n-am prea apucat, iar acum nici nu mai stiu cum e treaba asta :))

      Ștergere
  5. sa-ti traiasca Vladi(mirul) si sa la multe plimbari alaturi de soferita Silvia!

    am simtit cat de tare te doare dorul si cu cat drag ai retrait fiecare emotie in parte cand ne-ai povestit despre felul cum i-ai adus pe aceasta lume pe ai tai copii...
    esti o femeie puternica Cleo >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. sa-ti traiasca,sa te bucuri de ei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari Silviei, la multi ani lui Vladimir!

    RăspundețiȘtergere
  8. M-am uitat pe thinkbabynames dot com si am vazut ca Silvia e nume de origine latina si inseamna, desigur, padure, si e si numele mamei lui Romulus si Remus, si e si numele unei ingenue din piesa "2 Gentlemen-i din Verona" de William Shakespeare, (cea indragostita de Valentin, junele prim principal din acea piesa de teatru), iar Vladimir e nume de origine slava si inseamna "print renumit". Eram curios, (daca nu e o intrebare prea indiscreta), daca la vremea cand s-au nascut, tu te-ai inspirat din vreo carte de nume de copii asa cum e site-ul asta, sau e vorba de nume de oameni cunoscuti tie sau poate personaje litearare de care iti placuse.

    La mine zice ca e de origine greaca si inseamna "bine nascut, sau nascut nobil". Tata a fost cu ideea, cred ca mama voia altceva, Claudiu, dar ea de fapt voia sa aiba fata mai mult decat baiat, (ca mi-a zis !), dar nu discutasera la nivel serios, plus eu m-am nascut prematur si pe nepregatite, si dupa aia tata a venit cu certificatul de nastere si i l-a pus lui mama in fata fara ca ea sa aiba timp sa mai aiba ceva de zis, si s-a si enervat pe el, dar pana la urma a convins-o el ca era parca mai bine sa ai un nume asa de nobil oarecare generic decat de imparat specific, ca totusi imparatii astia nu se stie cum o sfarsesc sau ce o sa zica lumea si posteritatea despre ei !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era vorba despre numele Eugen, desigur, nu Rudolph, (care e pseudonim "literar", desi, desigur, nu voi scrie niciodata nimic care ar putea fi numit vreodata literatura !). Uite ca nici macar nu avusesem curiozitatea sa ma uit pe site-ul ala de unde vine numele Rudolph ca origine, mie mi-a placut ca pseudonim pt ca era numele lui Rudolph renul lui Mos Craciun + numele lui Rudolph Valentino, faimosul actor din anii '20 (si Aspirant insemna ca eu nu eram ei, ci eram doar asa un figurant sau understudy care ar fi dorit sa aiba poate ocazia vreodata sa tina locul lor daca in caz erau ei in vacanta sau raciti, ceva de genul asta !). Abia acum vad, ca zau ca habar nu aveam, ca zice ca Rudolph e un nume germanic mai vechi si inseamna "lup faimos". Nu stiu daca imi plac lupii asa de mult, eu tin mai mult cu Colt Alb !

      Ștergere
    2. Eu de actorul Rudolph Valentino auzisem cam in aceeasi perioada in care auzisem de renul Rudolph, si despre acel actor mie mi-a povestit bunica mea paterna, care a murit cand aveam eu cam 13 ani, si care e si ea ff importanta pt mine, desi am fost mai atasat de mic de tot de bunica mea materna, care chiar a contribuit ff strans sa aiba grija de mine cand a reinceput mama serviciul cand eu eram inca bebelus, pe cand cu bunica paterna am inceput sa interactionez mai mult cand eram aproape de inceput de mers la scoala, (desi, desigur ca ma cunostea, dar nu ne vedeam asa zilnic, insa cand eram la grupa mare la gradinita ne-am si mutat, si a inceput ea sa stea cu mine intre cand veneam de la gradinita pana cand veneau mama si tata de la serviciu), si ea chiar mi-a zis ca parca semna un pic cu Rudolph Valentino (nici pe departe, desigur, as vrea eu !), si ea mi-a povestit cine era Rudolph Valentino ca il vazuse la cinema, si eu abia mult mai tarziu i-am gasit poza intr-o revista si pe urma l-am vazut si pe Internet !

      Ștergere
    3. Nu, faceam liste intr-un carnetel, in cazul Silviei.
      La Vladi...eram tanara, am ales numele dupa muzica lui..cred. Iti spun ca mi-a venit sponta. Apoi i-am spus sotului ca poate sa-l schimbe in Vlad, dar el a fost de parere ca daca asa am simtit cand l-am nascut, asa trebuie sa ramana.
      Nu eram eu asa de profunda sa caut semnificatii ascunse sau mai putin...eu aleg cu inima!

      Ștergere
  9. Amintiri frumoase care au prins viata in aceste randuri.
    Sa aveti muuuulte clipe minunate impreuna!TOTI!

    RăspundețiȘtergere
  10. E ceea ce vreau si eu si ei...Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Dar in Romania era si moda ca sa alegi nume dupa numele nasului (nasei) de botez, in caz ca erai crestin. Asta in familia mea a durat pe linie materna cam pana la generatia mamei mele, (ca efectiv tata nu stiu daca e botezat, nu a vorbit niciodata despre asta, si habr nu am de rudele lui prea mult in afara de bunica paterna, iar bunicul patern a murit mai de mult inainte sa se casatoreasca tata cu mama, deci habar nu am de familia lui). Insa din generatia mea toti copiii pe care ii stiu eu de la scoala aveam nume alese de parinti asa dupa cum le placea lor, fara vreo legatura anume cu cineva anume din viata lor, nasi sau foste rude. Eu mi-am facut fantezii de cateva ori ca daca as avea un baiat as vrea sa ii spun Alexandru sau Aleksander dupa numele strabunicii mele materne, cea cu radacini si mai vechi la nivel de stra-stra bunica materna de prin Serbia, dupa cum am auzit, sau oricum prin reg fostei Iugoslavii. Si mai am 2 cunoscuti care si-au numit copiii cu acelasi nume pe care il avea un fost prieten sau prietena apropiata din copilarie care le placea ff mult, chiar mama mi-a zis ca daca eram fata se gandise sa-mi dea numele unei prietene de-a ei din copilarie care ii placuse ff mult si de care fusese f atasata atunci. Mama mea nu se gandise niciodata ca ar fi posibil sa fiu baiat, efectiv mi-a zis ca nici nu se gandise prea mult la o asemenea posibilitate, desi se gandise la numele Claudiu, dar nasterea mea i-a luat pe toti cam prin surprindere si i-a gasit nepregatiti !

    RăspundețiȘtergere