Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 13 martie 2012

Sensuri

Energia în sine este pură. Direcția pe care o imprimăm o ”strică” sau o face constructivă.
Canalizată greșit, energia produce cele mai mari turbulențe în interiorul nostru.

O investiție proastă de energie este Dorința. Dorința în sine, prin împlinirea menirii, este o bucurie sau o deziluzie. Ar fi bine să rămânem liniari. Orice salt peste linie aduce cu sine un ”+” și, obligatoriu, un ”-”. Fie înspre pozitiv, fie spre negativ se crează un dezechilibru.
Ca să rămâi în echilibru înseamnă să elimini Dorința.  

Care să fie sensul vieții mele? Când credeam că l-am găsit, mi-am dat seama că nu are cum să fie în relație decât cu mine însămi, iar eu l-am lipit de alții.
Dacă mă apucă sfârșitul vieții și eu tot mai caut, sau doar sfârșitul vieții va fi sfârșitul căutărilor?
Iar Dorința asta, în afară că îmi amintește că sunt om și că sunt vie, la ce mai folosește?
Că vorba aia: ”Niculae, unde mergem noi?

Și când calcă alții atât de apăsat în viețile noastre, au ei talpa grea ori noi materialul moale?

11 comentarii:

  1. cauti pentru ca evoluezi. nu te vei opri decat la capat. am mai zis, nu toti ating varful muntelui, dar incercarea in sine e o reusita. perdantii sunt cei ce raman jos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-i politically correct sa-mi spui tu asta, tu fiind mai tanar ca mine :)) Ar trebui sa am raspunsurile deja...

      Ștergere
    2. speram sa le ai, eu am vrut doar sa ti le reamintesc...:))
      nu spune nimeni ca trebuie sa le asculti...

      Ștergere
  2. Nu cred că este o investiţie proastă. Dacă nu este îndreptată din start către ceva nerealizabil, este chiar un lucru bun. Ar trebui să facă pereche foarte bună cu speranţa.
    Niciodată nu e împieliţatul aşa de negru pe cât pare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu e, nu e...dar te mai baga in ceata. Sau, cel putin, eu sunt in ceata. Cateodata ma „ratacesc„.

      Ștergere
  3. Eu nu stiu sa raspund la intrebarile tale, dar anunt ca ma bucur ca nu sunt sigurul care a inceput sa-si puna intrebari filozofice dupa ce am plecat definitiv din Romania, ca eu chiar ca nu aveam nici inclinatie, nici cunostinte despre asa ceva, dar acum vad ca in cateva luni am inceput sa recunosc si cateva personaje din tabloul lui Rafael, Scoala din Atena, i-am si ierarhizat dupa cum erau imbracati si daca pareau mai sexy, ca la un concurs de Mr Filozof al Lumii, am citit si despre viata din pacate scurta si plina de suferinte a d-lui Blaise Pascal, nu mai zic ca mi-am calcat si pe suflet si am citit de pe wikipedia si despre ultimii 11 ani de viata tragici ai d-lui Nietzsche.

    Dar nu stiu daca vreunul din acestia s-au ocupat despre sensul si/sau scopul vietii in vreuna din cartile lor, desi cred ca asta e o intrebare filozofica, dar in zilele noastre filozofii sunt ff specializati pe diverse domenii, si nu stiu carui domeniu apartine aceasta intrebare astfel incat sa pot sa gasesc raspunsul pe Google.

    Eu personal nu mi-am pus aceasta intrebare, ci sunt numai la faza de clarificat preferintele mele asa pe diverse ideologii filozofice, si de a-mi alege o metodologie de a intreba diverse chestii, ca daca intreb asa aiurea fara sa stiu de ce si cum si fara a sti deja si raspunsul dinainte macar asa la nivel partial, risc sa obtin raspunsuri mai putin interesante (e ca atunci cand trebuie sa dai search pe Google si ca sa obtii raspunsuri mai precise si mai pertinente trebuie sa stii ce cuvinte sa pui in search box si eventual si in ce limba, sau cand cauti de pe wikipedia, trebuie sa stii daca esti interesat de istoria Europei in scop de interes pertient relatiilor internationale, trebuie sa citesti pagina respectiva pe italiana, nu pe alte limbi, completata cu pagina pe suedeza pt biografie specifica de personaj, daca te intereseaza vreun personaj istoric de nivel de leader politic important.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PS Nu zic ca e obligatoriu sa faci si tu sau oricine altcineva asa ceva ca mine. Eu fac asta mai mult pt ca NU imi place aceasta tendinta de a-mi pune intrebari filozofice, o consider doar un fel de simptom (in cazul meu) al regresiei mele sub stress la o varsta a copilariei sau adolescentei, cand intrebarile filozofice sunt obisnuite la mai toata lumea obisnuita care nu are de gand sa se faca filozof profesionist sa scriitor interesat de teme filozofice, si de aia utilizez o tactica comuna de tergiversare (in care m-am perfectionat in timpul scolarizarii mele obligatorii) de a-mi face lectiile si de a raspunde la intrebarile puse...stau si liniez foaia, ma gandesc unde sa pun data, la drepta sau la stanga si daca sa o subliniez, etc.

      Ștergere
  4. In primuol rand ma bucur ca am reusit sa tastez cele doua cuvinte de la ultimul articol, ieri m-am chinuit degeaba. :)

    Eu zic ca nimic din ce are omul in dotare nu a fost pus acolo degeaba. Dorinta are un rol deosebit de important. In primul rand e un indicator al directiei spre care te indrepti, in al doilea rand e o motivatie, in al treilea rand e un motor, in al patrulea rand e o sursa de energie si putere. Si mai sunt, dar nu-mi trec mie prin cap. Chiar si pentru a te indrepta spre Dumnezeu ai nevoie de o dorinta. Fara dorinta nu exista nici vointa, asa ca nu am fi liniari, ci statici. Dorinta are mai multe nivele, incepand de la dorinta de a manca, de a avea placeri, pana la dorinta de a ne indrepta spre cele sfinte, de a ne schimba, de a progresa etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e, diferenta consta in ceea ce-ti doresti. Dorintele 'pacatoase' sunt cele legate de/si de altii. ei bine, poti sa faci ceva numai cu tine insuti, nu si cu altcineva.
      Iar cand dorinta asta nu e implinita, iti aduce dezamagire, suferinta...pentru ca tu ai investit;ai renuntat la altele.
      Dar cand este implinita, este cea mai buna canalizare pe care o puteai face.

      Ștergere
  5. dorinta in sine nu este o invetitie proasta; de altfel nu exista viata fara dorinta; viata fara dorinta ar fi exact ca un afis! fain dar inert, fara perspective, fara optiuni, fara dezvoltare si mai ales fara placere
    dorintele desarte sunt intr-adevar investitii proaste, foarte proaste...
    cum le deosebim?! eee... aici e arta!

    RăspundețiȘtergere
  6. :) ai vorbit ca un batran intelept ce esti.
    Dar mai este razboiul dintre ratiune si simtire...:)iar simtirea nu e intotdeauna un loz castigator, dar tot speram...si aici intervine desertaciunea, nu? ii bun sensul girator, macar stim ca ne invartim in cerc daca ne tinem numai dupa sageti.

    RăspundețiȘtergere