România...haine grele

Happy?...yeah...sure!

Oriunde m-au îndreptat paşii azi nu am întâlnit decât deznădejdea. Oameni chinuiţi de grija zilei de mâine, salarii scăzute, locuri de muncă desfiinţate...
Românii sunt printre cei mai trişti oameni. Nimeni nu explică mai bine decât guvernanţii asta, însă cu nonşalanţa celui care nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase. Românii sunt de vină pentru tristeţea lor, pentru că nu pot să se bucure de cei pe care i-au votat.

Aproape că nu mai ştii dacă ai vreo culoare politică. Fac parte din categoria celor care nu sunt în partid dar am votat pe rând cu toate partidele în speranţa că se vor dovedii unii mai puţini hoţi decât cei care au furat înaintea lor...Am terminat şi paleta asta de culori, acum nici măcar nu mai votez. E totuna. Băsescu oricum nu ne-a iubit niciodată. Ne spune "ţară de mâna a doua". Fiul meu are o versiune mai corectă "România, ţară de Africa".
O naţie bolnavă, care este în continuare sub un tratament nepotrivit.

Dacă România ar avea miros, ar avea mirosul sărăciei...mirosul pe care nu l-am înţeles decât recent şi care seamană cu mirosul din scara blocurilor aflate la marginea oraşului...iar România la marginea Lumii.

România ne schimbă, ne urîţeşte, ne lasă fără speranţă.
Nu ajunge să-ţi vezi de treabă, să munceşti sârguincios, să-ţi faci un rost aici. Pentru că niciodată nu poţi muncii atât cât pot guvernanţii fura.

Ultimul să stingă lumina.