Ce ne face să vrem să fim unici? Ce ne face să ne dorim să fim oaia rebela care merge mândră dar flămândă, pentru că sieşi nu-şi ajunge, pe lângă turmă.
De ce am vrea să ne aflăm pe "celălalt mal" (expresie preluata din folclorul altei persoane) ?
Vrem să fim unici !
Cred că numai genetic reuşim performanţa asta.
Pentru ca să fii unic trebuie să mergi la marginea grupului social, să nu recunoşti şi să nu te adaptezi niciunei norme sociale a grupului...Să nu aparţii grupului.
Dar cum să reuşeşti asta? Mai ales când te afli în interiorul grupului.
Trebuie să trăieşti, pentru asta îţi trebuie un job. Asta presupune raportarea şi adaptarea la normele altora. Cu cât jobul e mai bun şi bănos cu atât eşti mai înrobit. Este societatea o formă de sclavagism mai evoluat? Este, oricât ar dezavua unii asta.
Să fii unic înseamnă să mergi la marginea societăţii, fără să jonglezi, să trăieşti după propriile valori, să fii liber, să-ţi creezi propriile opţiuni etc.
Aderarea altei persoane la sistemul personal înseamnă înrobirea acesteia, căci nimeni nu-ţi poate semăna. Te transformă asta în stăpân?
Şi-atunci Unicul devine lupul singuratic care fură şi mănâncă oile din turmă. Furtul înseamnă minciunică.
Orice compromis vei face înseamnă trădarea propriilor valori. Îţi mai vine să faci troc?
Unicul e un lup singuratic, urlă singur la lună...nu are pe cine chema, nu are cu cine se însoţi.
Mai bine un lup paznic la oi. Se deosebeşte, nu se integrează, dar dezintegrează...papă el ce oaie vrea.
De ce am vrea să ne aflăm pe "celălalt mal" (expresie preluata din folclorul altei persoane) ?
Vrem să fim unici !
Cred că numai genetic reuşim performanţa asta.
Pentru ca să fii unic trebuie să mergi la marginea grupului social, să nu recunoşti şi să nu te adaptezi niciunei norme sociale a grupului...Să nu aparţii grupului.
Dar cum să reuşeşti asta? Mai ales când te afli în interiorul grupului.
Trebuie să trăieşti, pentru asta îţi trebuie un job. Asta presupune raportarea şi adaptarea la normele altora. Cu cât jobul e mai bun şi bănos cu atât eşti mai înrobit. Este societatea o formă de sclavagism mai evoluat? Este, oricât ar dezavua unii asta.
Să fii unic înseamnă să mergi la marginea societăţii, fără să jonglezi, să trăieşti după propriile valori, să fii liber, să-ţi creezi propriile opţiuni etc.
Aderarea altei persoane la sistemul personal înseamnă înrobirea acesteia, căci nimeni nu-ţi poate semăna. Te transformă asta în stăpân?
Şi-atunci Unicul devine lupul singuratic care fură şi mănâncă oile din turmă. Furtul înseamnă minciunică.
Orice compromis vei face înseamnă trădarea propriilor valori. Îţi mai vine să faci troc?
Unicul e un lup singuratic, urlă singur la lună...nu are pe cine chema, nu are cu cine se însoţi.
Mai bine un lup paznic la oi. Se deosebeşte, nu se integrează, dar dezintegrează...papă el ce oaie vrea.
oare zace in noi in fiecare un lup si nu ne dam seama :) cred ca da suntem singuratici in felul nostru si viat in parte in mare parte chiar 90 la suta e plina de compromisuri:) oare cum es a fi ca sa fie mai bine nu stiu nici eu eu cred ca toti avem o masca dupa care ne ascundem pana la urma e greu:)
RăspundețiȘtergereDaca nu faci compromis cu tine traiesti greu...mereu in razboi cu ceilalti, mereu marginalizat de ceilalti. Dar ramai in razboi cu tine.
RăspundețiȘtergerePlatesti pentru oricare "celalalt mal"...
Enjoy !
te-ai gandit ca celalalt taram nici nu trebuie sa fie, sau nu e, "celalalt",
RăspundețiȘtergerepoate doar pentru ceilalti, carora li se pare ca celalalt singur:) face rabat de la regulile, normele lor sau ca s-ar vrea "unic"?
si oricum sunt persoane pe care nu le deranjeaza sa fie singuratice si nu in sensul acela de lup care urla de pe un piedestal,
ci pur si simplu luat intelesul de "singur",
in toata simplitatea pe care acest cuvant o poate dobandi daca exista suficienta maturitate in gandire, emotionala si destul discernamant pentru a stii ca ceva, orice ti se potriveste cu siguranta sau e doar un substitut, o fuga, o minciuna, e folositor sau nu pentru tine, bun sau rau s.a.
si in legatura cu aceste ultime aspecte intotdeauna ramane de vazut cum se schimba raportul...de forte, pentru ca fireste omul se schimba, creste, invata, mai greseste, mai bate pasul pe loc,
insa un lucru ramane cert vrem nu vrem ne influentam unii pe altii,
(grupul, ca sa nu zic turma ca nu e mereu turma, e grav cand e asa, pe marginalizat si acesta pe grup)
dar fiecare vede si le face fata diferit acestor...sa le spunem trairi,
da, trairi de zi cu zi.
kitty
Indiferent pe care parte a taramului te afli, indiferent care parte o reprezinti, a unicului sau a turmei, pentru fiecare taramul pe care nu se afla, devine "celalalt".
RăspundețiȘtergereEu cred ca nu exista cineva Unic in mod autentic...cand te crezi unic facand rabat de la normele grupului, dar nu de la toate, nu esti un unicat autentic...nu poti sa fii Unic numai pentru o perioada.Unicitatea ta este relevata de constructia ta intrinseca, e mai profund decat nerespectarea/nerecunoastrea normelor sociale.Iar cand nu le respecti te pozitionezi din start in alta parte fata de grup si normele lui.
Singuratatea daca nu are forma elevata, nu este sublimata in solitudine din punctul meu de vedere te duce sigur in patologic. Omul nu este un animal solitar, ci unul social.
Asa ca eu cred ca atat timp cat faci compromisuri fata de norme sau fata de sine, nu esti Unic....Insa poti fi cineva interesant!
Sigur, eu nu am nimic inpotriva celor care traiesc cu iluzia unicitatii.
“cand te crezi unic facand rabat de la normele grupului" (sophie)
RăspundețiȘtergerepai tocmai ce spuneam, nu esti neaparat unic, daca esti in afara grupului, ci doar singur
si de tine depinde daca iti asumi responsabilitatea sau nu.
bineinteles ca grupul poate sa te considere ca avand intentii spre unicitate,
insa asta nu schimba faptul ca tu ramai acelasi in raport cu tine (cel putin o vreme)
indiferent de perceptia subiectiva a grupului, pentru ca da, pana la urma e vorba despre a vedea, a fi capabil sa vezi si dintr-un unghi si din altul in cazul ambelor parti, desigur si mai mult sa accepti distantele,
dar ca sa poti face asta trebuie sa fi trait, cunoscut cel putin o data fiecare situatie.
ce esti daca esti singur?
intri in categoria patologicului?!...deci.
ce e normalitatea?
care e criteriul care o atesta?
cel statistic?
cel acceptat social?
sunt multe de spus in acest sens, dar ne am indeparta prea mult de la ideea de baza a subiectului.
e adevarat suntem fiinte sociale, trebuie sa traim printre oameni, dar si criteriile care ne aplica etichete sunt foarte…stangace, uneori.
si da, unicitatea vine din structura interioara,
dar inca o data, omul singur poate sa fie doar atat, singur, chiar daca grupul considera ca s-ar vrea mai deosebit.
cauzele indepartarii acestuia sunt multiple.
evident ca devine “unic” daca i se atribuie ca si cauza a distantarii egoismul,
nu trebuie uitat ca sunt atatea alte imprejurari si feluri de-a fi diferite, care te fac sa ajungi acolo unde esti,
in cazul de fata singuratatea, in sensul de izolare,
nu aceea solitudine benefica despre care vorbeai si care apare ca o consecinta fireasca a unei bune cunoasteri proprii si a lumii, adica un efect al maturitatii si desceranamantului.
printre acestea enumar doar cateva: experiente anterioare mai mult sau mai putin traumatizante, pasivitatea ca trasatura innascuta, introvertirea si multe altele.
kitty
Singuratatea nu-ti confera unicitate, adevarat.
RăspundețiȘtergereIar grupul te considera mai degraba un inadaptat social decat 'unic'.
'unic' ar trebui sa fie o calitate.
Dar tu ce crezi, ce ii face pe oameni sa-si doreasca statutul de 'unic'? Ce il face sa-si doreasca expunerea ca persoana diferita, grupului, care percepe ca tot ce nu-i seamana e ...'stricat' mai degraba, decat 'deosebit'.
unicul e o calitate daca e autentic, cum spuneai si tu, altfel e doar o sfortare vaga, fara scop precis, clar si dizabiliteaza viata noastra sociala, relatiile dintre oameni.
RăspundețiȘtergeresi autenticitatea vine din aceea exprimare a ceea ce esti cu adevarat, fara ocolisuri, in limita posibilitatilor oferite de societate.
depinde cat vrei sa lasi sa se vada...sau cat esti de pregatit sa ti se suie lumea in cap :)
eu una nu consider ca ceea ce e diferit de mine sau prin prisma experientelor mele de viata e "rau"
ba dimpotriva pot spune cu siguranta acum
(caci am avut si timpuri mai grele, dar
folositoare), ca sunt printre cei care privesc diferitul ca interesant, fie el in sens pozitiv sau mai putin, e numai bun de analizat, descusut si mai ales inteles, ca sa nu fie risipita energia degeaba.
ce ii face sa isi doreasca?
pana in momentul de fata cu ce stiu si am trait si simt, cred ca dorinta asta apriga de a fi cel mai cel vine din egoism, din narcisism,
adica neacceptarea propriei persoane cu adevarat, desi aparent se cred multe..., acceptarea doar sub conditii diverse, de unde si inlaturarea competitorilor sau discreditarea lor, caci un om "diferit" nu suporta criticile, trebuie sa se protejeze cumva
si atunci tot ce e altfel nu e bun.
mai poate fi vorba de mediul familial in care te dezvolti si inveti, dar si aici cred ca intervine din nou o anumita constitutie innascuta, pe care se pliaza si raman doar acele aspecte care ti se potrivesc.
kitty
Unic e doar Dumnezeu, cu cat te apropii de El mai mult cu atat esti mai Unic si mai singur (cu mai putini oameni "asemanatori" langa tine), dar acesta singuratate e alinata de puterea lui Dumnezeu in tine...Puterea unicitatii e suportabila doar de cei care il recunosc pe Dumnezeu in/alaturi de ei...
RăspundețiȘtergereThen it suddenly hit me: I as an individual don't value more than any sort of plant, pebble or animal...
RăspundețiȘtergereWe' re all wind borne...
This is the only truth that life provides you for free: You aren't so special, but your actions are!
;)