M-am trezit dimineaţă cu aceeaşi nelinişte şi întrebare: "Aleg bine?". Dumnezeu îmi răspunde:" Ţi-am dat liberul arbitru". Nooo, bine!
Mi-am zic că e tare bună vorba lui Moni, pe care mi-o amintesc aproximativ : "am preferat să regret ceea ce am făcut, iar nu ceea ce n-am făcut".
Am prins o zi de vară în Bucureşti. Piaţa Romană nu e ca în cântarea lui Alifantis, zgomot mare, iar căldura nu face decât să intensifice mirosurile...de urină şi de gunoi coclit, stătut.
Prefer aerul de munte, fără cinematograf.
Unde aveam treabă, era multă lume. Ce să faci când aştepţi, priveşti. Mi-a plăcut că totul avea o logică, lucrurile erau în mişcare, iar cei ce aşteptau, foarte mulţi, tot mai mulţi.
Aştepta şi un tip înalt de peste 2 metri cu iubiţica lui. Genul care pufăia deja după 5 minute de aşteptare. Iubiţica a intrat la baie, direct cum a ieşit i-a dat un sărut dulce.
Pe mine şi prietena ne-a pocnit râsul, de cât dor putea să o cuprindă în cele 3-4 minute la toileta.
Am încercat şi eu, mie nu mi-a venit la fel când am ieşit. Îi drept că nici nu-mi plăcea tipul. Apoi, la cât sunt eu de mitică e şi periculos să stau aproape de aşa namilă de bărbat. Cum îi ajung până la şliţ, mi-e că se interpretează. Deci, mă feresc!
Mi-am pierdut şalul preferat în Bucureşti. Găsitorului recompensă babană.
Şi încă îl mai cert pe Vladi...
Ziua de ieri, o zi bună, dar obositoare.
(Timpul mi-e tot mai scurt, când fac pauză la scris pe blog, mă adun greu să reîncep. Când pot , vă vizitez cu plăcere.)
Eu nu mai ajung în centru decât dacă am absolută nevoie. Nu-mi mai place aglomeraţia, deşi mai bine de 30 de ani am locuit în buricul târgului.
RăspundețiȘtergereÎn Romană mai ajung câteodată. Îmi place să stau la o cafea în chestia aia de la fostul Turist. Şi să mă uit la oameni, pe fereastră. E interesant...
Eeee, acum si tu, la toaleta nu era "iubi" cu ea sa o tina de manuta:)) normal ca i s-a facut dor:))
RăspundețiȘtergeredar noi care simtim in fiecare zi aerul incins din bucuresti? sa te gandesti si la noi cand privesti muntii :)
RăspundețiȘtergereFoarte amuzant stilul tau de a povesti. As dori sa faci asta mai des.
RăspundețiȘtergereFara exagerare, chiar mi-a trecut imbacseala creierului cand am citit. Si nu era o imbacseala oarecare!
Poti sa te folosesti de pierderea salului, educand copilul sa nu faca ca mama sa! :)
recunosc,,bucurestiul poate sa fie imbacsit, prafuit, cu gunoaie..dar sunt momente sau locuri cand este pur si simplu superb:) mai ales vara, cand este mai gol...in herastrau dupa o ploaie de vara si simti mirosul copacilor..sau privelistea de pe arcul de triumf..si pot sa mai gasesc destule exemple:) depinde de noi:)
RăspundețiȘtergereMax Peter,
RăspundețiȘtergeresa stii ca si eu stau la mine in oras, mai in margine. Dar si de cand ma uit pe geam, vad padure. Cei din centru se plang de fiecare data cand sunt evenimente: zona blocata, zgomot in noapte...eu fug de tumult, sunt ca pensionarii.
CLM,
RăspundețiȘtergeremie imi pare ciudat sa-mi lipesc gura de un tip in secunda doi de cum am iesit de la wc, Mie nu mi-a trecut prin minte sau inima asa ceva, Dar cand vezi asta din exterior pare oripilant.
sophie,
RăspundețiȘtergerefiecare loc cu avantaje si dezavantaje. Mie mi-e frig 6 luni din an.
Ce "prepari" tu acolo Cleo draga? m-a pus pe gânduri raspunsul tau la ultimul comentariu si acum, când citesc aici... Hm! Dac e ce simt eu, atunci sa stii ca fiecare minut în care amâni decizia, e pierdut! Pupici
RăspundețiȘtergereMircea V,
RăspundețiȘtergere:)) n-am sa-i dau de buna voie aceasta 'arma'fiului meu (adica, pierderea salului), n-ar folosi-o decat sa-si justifice alte pierderi.
Nici eu nu stiu de ce nu povestesc mai des. Sunt destul de comoda in ceea ce priveste scrisul.Ca sa fiu sincera!
Oriflame,
RăspundețiȘtergerea, nu, nu zic ca urasc Bucurestiul, in primavara chiar am scris foarte frumos despre el. Iar pentru o zi, nici mirosurile nu mi se par insuportabile. Dar, doar pentru ca stiu ca plec de acolo. Pe ger, acele mirosuri ar fi estompate :D. Caldura intensifica mirosurile, nervii, transpiratia, nerabdarea...daca nu esti la strand, desigur.
Carmen,
RăspundețiȘtergerecel mai mare defect al meu, pe care l-as concluziona din ce mi se spune, ar fi ca gandesc prea mult.
De multe ori nu stabilim noi ritmul. Nu pot accelera, deocamdata. Dar sa vedem ce imi iese...eu incerc! Macar incerc! Sunt optimista si pozitiva, asta e cel mai bine.
Desi, din demersurile ultimului an, mi s-ar putea spune pe bune 'd-na Incearca tot'. :) Nu-mi pasa, eu tot incerc!
Mersi de ganduri bune, sunt atenta la ce-mi spui.
@Cleo:
RăspundețiȘtergereEu am castigat mult in fata copiilor aratand ca nu sunt o imagine perfecta, ci un om care poate gresi, ca oricare altul. Mai ales ca ei simt cand nu e adevarata imaginea.
In plus fata de asta, cred ca, in felul acesta, chiar daca le pare rau ca au gresit cu ceva, nu se simt vinovati, nu se autoacuza, se pot accepta atat pe ei cat si pe altii mai usor.
Noi suntem invatati sa ne simtim vinovati, pe drept sau pe nedrept. De aceea incercam sa fim o imagine, nu ceea ce suntem. Combinat cu falsa modestie, rezulta falsitate.
Mircea V,
RăspundețiȘtergerece-mi spui tu?
Uite, am pretentia ca-mi cunosc copilul foarte bine. Mai stiu ca nu exista retete identice pentru copiii diferiti.
De asemenea, Vladi depaseste cu muuuuuult media fireasca la acest capitor: pierderi.
Mie mi se intampla extrem de rar, imi ajung degetele de la o mana sa numar de cate ori mi s-a intamplat. Vreau sa corectez un 'defect', in sensul ca nu vreau sa inteleaga ca e ceva obisnuit. El stie ca se poate intampla asta, dar este la varsta cand speculeaza orice ca sa se justifice. Ma straduiesc sa-l invat sa fie putin mai adunat, pentru ca nu va exista in viata lui o persoana care mereu va fi atenta in urma lui, sa-i adune lucrurile.
Sunt departe de a vinde sau crea imagini :)
Si asa e, ai dreptate, castigi cand iti arati imperfectiunile. El mi le cunoaste, daca nu in mod constient, atunci intuitiv. Nu-i simplu.
Imaginea este "mama nu pierde niciodata lucruri". Realitatea este "i se mai intampla si mamei sa piarda lucruri, insa foarte rar, pentru ca mama stie ca poate sa piarda lucruri, de aceea e atenta sa nu le piarda. Si atunci, daca e atenta - nu le pierde".
RăspundețiȘtergereDaca-ti stie intuitiv sau constient imperfectiunile (daca tu le ascunzi, ca sa-i dai exemplu pozitiv), atunci nu va avea incredere in tine si nu va tine cont de sfaturile tale, inclusiv de acela de a fi atent sa nu piarda lucruri.
Avand in vedere ca ever-never nu folosesc "eu nu pierd nimic niciodata" , nici altfel nu folosesc "EU nu fac, nu dreg...", realitatea este egala cu imaginea: lucrurile se pot pierde, oricine pierde cateceva, insa marja ta de eroare este depasita, ai o problema cu asta si trebuie sa inveti cum sa o corectezi.
RăspundețiȘtergereAsa e concluzia la care am ajuns impreuna si este de comun acceptata. Drept urmare adoptam tehnici, la plecare in tabere, anul acesta,am facut liste cu continutul bagajului. Sigur, a pierdut listele dar n-a mai pierdut altceva, ba dimpotriva, a venit cu doua tricouri in plus. :))
Pentru mine problema asta e serioasa, seamana cu problema minciunii. Degeaba ii cer sa nu minta, daca ii arat ca eu mint uneori.
Tinand cont ca eu am cu el o relatie buna, aflu lucrurile rele din gura lui si nu din gura altora. Ce este de retinut, e ca putem avea o problema, trebuie sa o acceptam , sa ne-o asumam si sa gasim solutii de remediere. Razboiul nu e intre mine si el (faza asta e depasita), bataliile sunt intre el si Lumea. Pentru asta sunt eu, sa-l ajut, nu sa fiu perfecta. Sa stie ca sunt acolo pentru cand are nevoie de ajutor. Gandul meu nu este pentru imaginea mea, ci pentru constientizarea lui. Pana cand nu ma intreaba daca am pierdut ceva cand ma intorc de la un drum, n-am sa-l intampin eu cu asta. Daca ma intreaba, desigur, spun adevarul.
Gata, am priceput. Iar ne-am contrazis degeaba, sustinand acelasi lucru. :))
RăspundețiȘtergereMai ales apreciez ajutorul pe care i-l dai in legatura cu Lumea.
:) nu ne contrazicem, doar ca trebuie sa epuizam argumentele .
RăspundețiȘtergeremesajul scris nu transmite decat max 20% din idee, iar pt o intelegere corecta trebuie vorbit mai mult.
Oripilarea vine de la faptul ca sarutul s-a petrecut in public ? Ce, voi nu mergeti la toaleta inainte sa incepeti sa faceti dragoste cu partenerul acasa ? Poate ca aia doi erau in faza mai intensa de la inceputul unei relatii sexuale, si chiar li s-a facut dor unul de altul dupa 5 minute. Poate ca tipa era oarecum excitata de actul micturitiei. Poate chiar ca sunt fani de water-sports si au fetisul asta impreuna. Cine stie ? Treaba lor. Inteleg ca diferenta de statura era poate comica, dar restul scenei mie mi s-a parut normal/fiziologic explicabila. Poate cel mult sa trezeasca curiozitate, dar nu mi s-ar parea grotesca sau oripilanta. Eu m-am ingrijorat totusi re. daca tipa s-o fi spalat pe maini, ca sa nu-l umple pe ala pe fata de Coli publici.
RăspundețiȘtergerehttp://www.webmd.com/balance/features/what-can-you-catch-in-restrooms
http://en.wikipedia.org/wiki/Urolagnia
:)) da,ma intrebasem si eu daca s-o fi spalat pe maini, in baia aia nu exista sapun.
RăspundețiȘtergereAm râs, ca nici nu se închisese bine uşa de la wc si ea era lipita cu gura de el. D-aia am râs. Scena arăta ca dracu' fără picuţ de drăgălăşenie, frumuseţe, doar cu damf de budă.
Ţi-ar plăcea să fii sărutat de partener când mâna lui se află pe clanţa unui wc public?
Mie nu!
LOL...desi risc sa raspandesc clisee oarecum nefavorabile, eu marturisesc ca mi s-a mai intamplat...si nu ma gandeam nici la bacterii in clipa aia...
RăspundețiȘtergereMie, categoric, nu. Dar nici nu sunt genul pe care 'o ia valul'.
RăspundețiȘtergere(vorbim despre wc-uri publice, da? din Romania mioritica-desi si aici am fost in toilete care aratau si miroseau bestial, te puteai indragosti in ele daca se arata vreun Fat-Frumos...da'mie nu mi s-a aratat.)