Viata e o lunga asteptare/cautare a cuvintelor ce se vor a fi rostite.
Sau o continua incercare de detasare de cuvintele e nu se mai pot sterge.
Uneori, amandoua.
Alteori, nu mai astepti nimic, iar ce a fost nu mai conteaza.
Sunt susuri si josuri, azi directorul mi-a reprosat ceva ce stia bine ca n-am facut si pe urma am ramas sa ma cert cu seful de serviciu, un sapiens irascibil de la care n-am priceput mai mult. Cum spuneam altadata, noaptea e un sfetnic bun! Mâine i-am f... pe toti! Cu alifie!
Cleo, batrânetea nu-i de mine, am dus o fractura o luna jumate fara ghips, înca mai stiu ca 2+2=5, dar nu suport tâmpitii. Aici n-am mila, chiar daca-i vorba de mine, dupa cum ai vazut. Deci e elevare!
Mi-e şi frică să scriu ceva (să nu mă întrebi de ce am scris!). Dar sunt nedumerit: aşteptai ceva de la cineva, sau te-a luat gura pe dinainte când nu trebuia?
Dan, e bine asa, nu e intelept sa iei decizii sub presiune, macar o noapte sa treci peste nervi...ca treaba se face artistic si necesita strategie. Stiu ca te descurci.
Si mai tanar ca tine, nu-i in blogosfera...printre cei pe care ii citesc eu, asta e clar! Tu esti o inspiratie, o revelatie, o...ajunge? :)) Daca ceri, scriu si o oda.
Max Peter, pai de ce sa te temi, ce-s eu, bau-bau? :)) Mi s-a intamplat ceva, ai intuit bine. O prietena m-a intrebat ce cred despre o problema de-a ei, mai veche, mai dubioasa...Mereu am dat un raspuns pozitiv, dupa cum simteam. Insa acum cred ca se scalda intr-o situatie iluzorie, resuscitata in mintea ei constant. Si, simtitnd ca este mai puternica acum mi-am permis sa-mi spun parerea simplu. Dar s-a revoltat, ca nu sunt pozitiva. Nu, nu m-a luat gura pe dinainte, daca m-a intrebat, am spus. Insa nu a fost pregatita sa auda altceva decat a vrut ea sa auda. In rest, am generalizat, gandindu-ma la cum asteptam cuvintele, cum cele spuse raman...iar eu nu mai astept sa aud nimic, tot ce mi se spune e binevenit.
De câteva ori m-am aflat şi eu în poziţai asta ingrată. Acum câţiva ani conduceam un colectiv. Eram destul de apropiat de colegi, chiar dacă eu eram şef şi obişnuiam să ne împărtăşim şi bucuriile, dar şi necazurile. O colegă avea o problemă nasoală şi orice încercam să-i spun, nu mă asculta. Într-o astfel de situaţie nu ai decât două soluţii: ori o laşi în plata ei (poate se loveşte cu capul de sus şi îţi va da dreptate după aia), ori cauţi altă cale să-i explici că greşeşte. Eu am ales a doua cale, "ochind" o altă colegă cu care se împăca mai bine. Am stat de vorbă cu ea, i-am spus despre ce este vorba şi a fost imediat de acord să caute o cale prin care să o facă pe colega noastră să înţeleagă că o luase în bălării. Din fericire, şi-a dat seama că-i vrem binele. După aceea, parcă legăturile dintre noi s-au întărit şi am căpătat mai multă încredere unii în alţii. Desigur, situaţia ta şi a prietenei tale poate fi total diferită. Cred că tactul este important, dar şi răbdarea, dacă vrei într-adevăr să o ajuţi. Cam asta e...
Nu-mi dau cu parerea fara sa-mi fie ceruta. Nici macar nu a fost ceva foarte grav ce am spus, insa prietena nu a fost pregatita sa auda NIMIC altfel decat ii dicteaza ei imaginatia. Credeam ca e edificata in problema, asa spunea cel putin, asa ca mi-am zis ca merge sa spun ce cred fara sa ma mai eschivez in raspuns. De cateva luni de zile o sustin, nu se poate spune ca nu am rabdare. In sinea mea am decis sa-l iau pe 'nu stiu' in brate. N-am sa mai dau curs la cereri de genul : uite-te la asta, ce parere ai? Ca mai apoi sa se supere ca ti-ai dat cu parerea. Astea-s prostii de fete :)) Eu am vrut o parere sinncera demult si am intrebat un prieten, care stiam ca nu va fi delicat. Ei bine in asa fel mi-a spus ca m-a pocnit plansul :)) apoi l-am injurat si el a ras si mi-a zis ca "tu mi-ai spus sa-ti zic sincer ce cred"...sigur, apoi i-am dat dreptate. Discutiile sunt bune sa vezi daca mai exista si alt punct de vedere, care poate ti-a scapat cand ai facut evaluarea, dar nu pentru a-i canta in struna altcuiva, mai ales cand este evident ca este in eroare. Este negru pe alb, indubitabil...si-atunci cum sa zici ca 'nu vad bine ce citesc"?
De vei vrea sa privesti in fata crudul adevar, intreaba un om neiertator, de vei vrea sa auzi ce-ti doresti, astfel mintindu-te singur, intreaba un om milos. Apreciez atunci cand cineva imi poate spune franc cum vede el lucrurile si ma bucur nespus cand aduce si argumente. Este pacat sa ne creem asteptari, nu facem altceva decat sa ne croim drumuri catre deziluzie...
cand nu astepti nimic si ce a fost nu mai conteaza cred ca este faza de detasare de toate si de toti :)dupa care vine o relaxare si iar o mica meditare apoi ramai la detassare ca este mai bine asa ....:))))
ganguritu, prietena mi-a spus canimeni nu are dreptul sa distruga visele altcuiva, chiar daca vede clar ca sunt ireale. O! prefer si eu asa, parere franca si spre norocul meu am avut prieteni care sa fie asa.
conteaza in care ne constituim in rezultatul a tot ceea ce a fost...or, asta nu-i de bine intotdeauna. De multe ori, ceea ce a fost a fost rau, dar noi putem ramane/deveni oameni buni, e chestie de alegere, e chestie de Sophie's choice :))
Ultima fraza mi-a provocat un gand fulgerator prin mintea mea inceata: daca nu astepti nimic, vei avea totul.
RăspundețiȘtergereSunt prea încrâncenat sa pot pricepe / spune ceva, dar asa e "... nu mai astepti nimic, iar ce a fost nu mai conteaza".
RăspundețiȘtergereMircea Vladut,
RăspundețiȘtergeremai mult, cu siguranta...iar daca termenii nu-s definiti, atunci, totul.
Dan,
RăspundețiȘtergereei, ei, ei...asta e elevare sau batranete? :)
(da di ce esti incranshenat?)
Sunt susuri si josuri, azi directorul mi-a reprosat ceva ce stia bine ca n-am facut si pe urma am ramas sa ma cert cu seful de serviciu, un sapiens irascibil de la care n-am priceput mai mult. Cum spuneam altadata, noaptea e un sfetnic bun! Mâine i-am f... pe toti! Cu alifie!
RăspundețiȘtergereCleo, batrânetea nu-i de mine, am dus o fractura o luna jumate fara ghips, înca mai stiu ca 2+2=5, dar nu suport tâmpitii. Aici n-am mila, chiar daca-i vorba de mine, dupa cum ai vazut.
RăspundețiȘtergereDeci e elevare!
Mi-e şi frică să scriu ceva (să nu mă întrebi de ce am scris!). Dar sunt nedumerit: aşteptai ceva de la cineva, sau te-a luat gura pe dinainte când nu trebuia?
RăspundețiȘtergereDan,
RăspundețiȘtergeree bine asa, nu e intelept sa iei decizii sub presiune, macar o noapte sa treci peste nervi...ca treaba se face artistic si necesita strategie. Stiu ca te descurci.
Si mai tanar ca tine, nu-i in blogosfera...printre cei pe care ii citesc eu, asta e clar! Tu esti o inspiratie, o revelatie, o...ajunge? :))
Daca ceri, scriu si o oda.
Max Peter,
RăspundețiȘtergerepai de ce sa te temi, ce-s eu, bau-bau? :))
Mi s-a intamplat ceva, ai intuit bine.
O prietena m-a intrebat ce cred despre o problema de-a ei, mai veche, mai dubioasa...Mereu am dat un raspuns pozitiv, dupa cum simteam. Insa acum cred ca se scalda intr-o situatie iluzorie, resuscitata in mintea ei constant. Si, simtitnd ca este mai puternica acum mi-am permis sa-mi spun parerea simplu.
Dar s-a revoltat, ca nu sunt pozitiva.
Nu, nu m-a luat gura pe dinainte, daca m-a intrebat, am spus. Insa nu a fost pregatita sa auda altceva decat a vrut ea sa auda.
In rest, am generalizat, gandindu-ma la cum asteptam cuvintele, cum cele spuse raman...iar eu nu mai astept sa aud nimic, tot ce mi se spune e binevenit.
De câteva ori m-am aflat şi eu în poziţai asta ingrată. Acum câţiva ani conduceam un colectiv. Eram destul de apropiat de colegi, chiar dacă eu eram şef şi obişnuiam să ne împărtăşim şi bucuriile, dar şi necazurile. O colegă avea o problemă nasoală şi orice încercam să-i spun, nu mă asculta. Într-o astfel de situaţie nu ai decât două soluţii: ori o laşi în plata ei (poate se loveşte cu capul de sus şi îţi va da dreptate după aia), ori cauţi altă cale să-i explici că greşeşte. Eu am ales a doua cale, "ochind" o altă colegă cu care se împăca mai bine. Am stat de vorbă cu ea, i-am spus despre ce este vorba şi a fost imediat de acord să caute o cale prin care să o facă pe colega noastră să înţeleagă că o luase în bălării. Din fericire, şi-a dat seama că-i vrem binele. După aceea, parcă legăturile dintre noi s-au întărit şi am căpătat mai multă încredere unii în alţii.
RăspundețiȘtergereDesigur, situaţia ta şi a prietenei tale poate fi total diferită. Cred că tactul este important, dar şi răbdarea, dacă vrei într-adevăr să o ajuţi.
Cam asta e...
Nu-mi dau cu parerea fara sa-mi fie ceruta.
RăspundețiȘtergereNici macar nu a fost ceva foarte grav ce am spus, insa prietena nu a fost pregatita sa auda NIMIC altfel decat ii dicteaza ei imaginatia.
Credeam ca e edificata in problema, asa spunea cel putin, asa ca mi-am zis ca merge sa spun ce cred fara sa ma mai eschivez in raspuns.
De cateva luni de zile o sustin, nu se poate spune ca nu am rabdare.
In sinea mea am decis sa-l iau pe 'nu stiu' in brate.
N-am sa mai dau curs la cereri de genul : uite-te la asta, ce parere ai? Ca mai apoi sa se supere ca ti-ai dat cu parerea.
Astea-s prostii de fete :))
Eu am vrut o parere sinncera demult si am intrebat un prieten, care stiam ca nu va fi delicat. Ei bine in asa fel mi-a spus ca m-a pocnit plansul :)) apoi l-am injurat si el a ras si mi-a zis ca "tu mi-ai spus sa-ti zic sincer ce cred"...sigur, apoi i-am dat dreptate.
Discutiile sunt bune sa vezi daca mai exista si alt punct de vedere, care poate ti-a scapat cand ai facut evaluarea, dar nu pentru a-i canta in struna altcuiva, mai ales cand este evident ca este in eroare. Este negru pe alb, indubitabil...si-atunci cum sa zici ca 'nu vad bine ce citesc"?
Răbdare, calm şi tact îţi recomand. Dacă ai cu cine. Dacă nu, vezi-ţi de treabă, nu lua asupra ta supărările alteia, poate că nu merită...
RăspundețiȘtergerenu e suparare, constat/observ si scriu despre asta.
RăspundețiȘtergerenu-mi stric eu armonia cu aiureli de fete :)
De vei vrea sa privesti in fata crudul adevar, intreaba un om neiertator, de vei vrea sa auzi ce-ti doresti, astfel mintindu-te singur, intreaba un om milos. Apreciez atunci cand cineva imi poate spune franc cum vede el lucrurile si ma bucur nespus cand aduce si argumente.
RăspundețiȘtergereEste pacat sa ne creem asteptari, nu facem altceva decat sa ne croim drumuri catre deziluzie...
cand nu astepti nimic si ce a fost nu mai conteaza cred ca este faza de detasare de toate si de toti :)dupa care vine o relaxare si iar o mica meditare apoi ramai la detassare ca este mai bine asa ....:))))
RăspundețiȘtergerecu siguranta n-ai mare bataie de cap. dar ce performanta sa ajungi acolo!
RăspundețiȘtergereganguritu,
RăspundețiȘtergereprietena mi-a spus canimeni nu are dreptul sa distruga visele altcuiva, chiar daca vede clar ca sunt ireale.
O! prefer si eu asa, parere franca si spre norocul meu am avut prieteni care sa fie asa.
ce a fost intotdeauna conteaza...intotdeauna...
RăspundețiȘtergereconteaza in care ne constituim in rezultatul a tot ceea ce a fost...or, asta nu-i de bine intotdeauna.
RăspundețiȘtergereDe multe ori, ceea ce a fost a fost rau, dar noi putem ramane/deveni oameni buni, e chestie de alegere, e chestie de Sophie's choice :))
*conteaza in masura care ne...
RăspundețiȘtergere"...iar ce a fost nu ma conteaza", pentru ca o iei de la capat. si asa ne indcriem viata intr-un cerc misterios
RăspundețiȘtergere