Crăciunul Barbie

Scriam de curând pe la blogulluimosu ca problema mea cu Moş Crăciun este una de omisiune, adică acest moş mă ratează cu o consecvenţă de invidiat. Mai ziceam pe-acolo că dacă ar trebui să se revanşeze ar avea de recuperat vreo 33 de ani, din cei 40 pe care îi am. 

N-am mai spus acolo ce mi s-a întâmplat în ceilalţi 7 ani. Simplu, m-am erijat în propriul meu moş şi mi-am făcut singură cadourile. Mi s-a părut mult mai simplu decât să explic copiilor ce prostioare am făcut, de natura celor care te lasă cu ciorapul gol sub brad.:D

Că dacă vorbim de mos Nicolae...am o altă problemă. Până acum vreo 3-4 ani am crezut că acesta bagă-n  cizmă numai la copiii. Am fost absolut şocată să le aud pe colegele de birou că pe ele le înţeapă în cizmă ,în dimineaţa de 6 decembrie, ba un parfum, ba un lănţişor, ba...

Jalnic?

Maybe...

Noroc cu puterea obişnuinţei.

Cu toate acestea mai rar mă apucă tristeţea pentru că de regulă nu am nimic sub brad de Crăciun. 

Dar...anul trecut mosu a sosit prin...balcon :) şi Doamne cum s-au mai bucurat copiii, 5 mici şi 2 ai mei, mai mari. Crăciunul de anul trecut rămâne în istoria familiei ca şi Crăciunul Barbie. Una din nepoţele a primit cadou o Barbie cu perechea masculină. În mod paradoxal Barbie a dispărut. Când am încheiat seara nu am găsit-o. Am golit sacul cu ambalajele jucăriilor şi pachetelor...nimic.
Am căutat după cărţi, după canapele, după. tablouri, după..Zilele trecute ne-am amintit de păpuşă. Veşnica întrebare " ce s-o fi ales cu ea?". Mă întreb cu Silvia dacă nu o fi după dulap, singurul corp care nu a fost tras de la loc în căutări, pe considerentul că păpuşa nu ar fi încăput în spaţiul rămas până la perete.
Silvia a concluzionat retoric: "o s-o găsim cândva, probabil mai bătrână cu 10 ani".  Iar Vladi a completat , remarcând, că spre noroc "păpuşul" Barbie a rămas, că mai făcau şi copii pe după dulap.(hmmmm...dacă găsesc ajutor am să mişc de data asta şi dulapul) .

M-am bucurat de acea perioadă când ai mei erau ferm convinşi că moşu există, Silvia a plâns o zi întreagă atunci când a aflat adevărul, iar Vladi a fost de-adreptul furios că a fost păcălit :)

Cert este că încă primesc scrisori pentru moşi...încă Vladi mă roagă să pun cadourile fără ca ei să observe , "că aşa e frumoasă copilăria" , apoi le este ciudă că nu m-au surprins :)

An de an ne enervăm la culme până băgam bradul în picior, apoi împodobim- este ritualul bradului de  Crăciun.
Vladi mă ajută întotdeauna la prăjituri, iar Silvia la mâncare. 

Îmi place când suntem toţi în bucătărie, de o vreme munca mea a devenit mai uşoară şi nu-mi rămâne decât să mă bucur.
Ştiţi ce am eu sub brad? Bucuria de pe feţele copiilor.

Crăciunul? O sărbătoare care ne ţine şi ne aduce împreună!

Copiii colindă...la noi şi la alţii.