Decembrie!...1 Decembrie...!

Azi dimineaţă era nins, strat mic de zapadă. Apoi toată ziua  a plouat, ploaie rece, astfel că abia aşezata zăpadă de dimineaţă s-a transformat în gheaţă.

Copilu' bâzâie. Vrea în oraş, la Retragerea torţelor şi foc de artificii. N-am mai ieşit de ceva vreme spre seară, în plimbare.

Cum nu mă transpunea niciun sentiment şi cum aici lumea nu organizează nicio Revoluţie cum am aflat că se organizează în Timişoara, m-am gândit că tot am mâncat ceva mai mult la prânz (chiar şi mie îmi place cum gătesc :) ) şi o plimbare chiar nu mi-ar strica. În ciuda faptului că ploua, am purces spre centru. Cum nu ştiam ora exactă a paradei, dar ştiam traseul soldaţilor ce urmau să poarte torţele de la Primărie înspre platoul din centru, am verificat dacă sunt pregătiţi.

I-am văzut zgribuliţi sub streşini, drept urmare i-am zis lui Vladi să fim eficienţi şi să dăm o tură prin Leonardo să vedem de bocanci pentru iarnă, în loc să stăm aşteptând în ploaie.

Am alunecat spre Leonardo, între timp s-a făcut tot mai rece, astfel ploaia s-a transformat în gheaţă, iar trotuarele în patinoare. La ora fix am ajuns pe platoul din centru. O mână de români, cu exagerare să fi fost 150. 

Parada cu torţe a decurs în mod alert, soldaţii probabil cei mai zgribuliţi de ploaie. Platoul plin de gheaţă şi apă. Nu ne-am descurajat, ne-am prins în horă pe muzică de fanfară...Dar nu am apucat să facem un cerc că muzica a şi încetat.

Surpriză! Anul ăsta ne-au oferit artificii.

Frumos! Când văd artificii sunt ca un copil. Doar că mă jenez să urlu cum urlă ei, WOW! Îmi dau capul pe spate şi privesc cerul. Îmi place să cadă stele pe mine. Parcă nu mai aud lumea. Doar tunetul artificiilor trimise spre cer. Suntem numai eu şi stelele căzătoare. Colorate. Vladi mă trage uşor de mânecă. Îmi cobor privirea...îmi zâmbeşte. Ştiu că-i plac şi lui. 

Cum ce-i frumos durează fizic puţin, o luăm spre casă. Uzi. Ploaia ne însoţeşte. A fost...scurt. În drum spre casă tufele de tuia şi copacii par  ireal de strălucitori. Sunt îmbrăcaţi în gheaţă. 

În oraş e întuneric. Nu există feerie. 

Închei seara aici, cu ciocoladă caldă cu scorţişoară şi Caro Emerald (prin bunăvoinţa Speranţei, care mi-a scos-o în cale, eu neştiind cine cântă melodia ce-mi place şi mie).