Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Poveste


"Un mullah, adică un predicator, intră într-o sală, pentru a ţine o conferinţă. Sala era goală, singura persoană prezentă fiind un tânăr grăjdar, care stătea în primul rând. Predicatorul îl întrebă pe grăjdar:"Nu este nimeni aici în afară de tine. După părerea ta, ar trebui să vorbesc sau nu?" Acesta răspunde:"Domnule, eu sunt un om simplu. Nu înţeleg nimic din ceea ce predicaţi. Dar când intru într-un grajd şi văd că toţi caii au fugit şi numai unul a rămas, eu îl voi hrăni totuşi pe acela". Predicatorului îi mersese la inimă aceste cuvinte şi îşi începu predica. Vorbi mai mult de două ore.Apoi se simţi foarte uşurat şi fericit şi dori să afle de la spectator în ce măsură îi plăcuse cuvântarea sa. El întrebă:" Ţi-a plăcut predica mea?".Grăjdarul răspunse:"Eu v-am spus deja că sunt un om simplu şi nu înţeleg prea multe. Dar când intru într-un grajd şi văd că toţi caii au fugit în afară de unul, eu îl voi hrăni pe acela. Nu îi voi da lui însă tot nutreţul." (poveste persană)

Se numeşte NU TOTUL DINTR-O DATĂ, la fel de bine cum putea fi Povestea Sophiei. Dar persanii nu m-au cunoscut. :)

4 comentarii:

  1. povestea ta veche de sute ani seamana tare mult cu una reala, din zilele noastre, scrisa de margot…
    uite aici

    RăspundețiȘtergere
  2. Ea, totusi, ceva mai inţeleaptă. Acum nu ştiu, după prea multe ore "ciudate" sau aşa a fost de la inceput...?

    Eu sper să ajung să şi practic "mai puţin înseamnă mai mult". Uneori îmi reuşeşte, alteori nu. Alteori trebuie "să repar". Iar alteori mă simt în conflict cu mine însămi.

    RăspundețiȘtergere
  3. mmm... cred ca "mai putin inseamna mai mult" se poate traduce inainte de toate prin "rabdare"; iar persii aveau o gramada de timp si deci se intelegeau binisor cu rabdarea... azi timpul alearga si nu se uita nici in dreapta nici in stanga, si-i destul de greu sa ne mai tinem rabdarea in frau...

    RăspundețiȘtergere
  4. Toate trebuie tinute in frau: rabdarea, nervii, dorintele, poftele, gandurile, reactiile, cuvintele, starile, greutatea, urmele timpului...iata ce masinarii devenim!
    Vreau si eu pe vremea aia cu mult timp pentru visare, cand facea omul totul pe indelete, cu simt...
    As da o lege: fa cum simti, oricum e bine! :))

    RăspundețiȘtergere