Ce mai e pe-acasă...

Am fost acasă. Acasă acolo unde nu m-am născut, unde nu am trăit, unde merg foarte rar...dar acasă. Pentru că acolo îmi sunt rădăcinile. Acolo sunt ai mei.

Acolo unde tot ce aud mi se pare extraordinar, mă face să-mi spun în gând 'reţine asta', şi mi-o spun de atâtea ori încât realizez în scurt timp că trebuie să reţin totul.

Şi eu...nu reţin decât un gest, o privire, nu reţin decât simplitatea omului de la ţară care te priveşte direct, care nu intelege nevoia de a te ascunde dupa cuvinte.

Evenimentele la care mă întâlnesc cu ei au devenit rare, nunţile sunt puţine, înmormântările mai dese, pomenirile morţilor la fel.

Ai mei sunt liniştiţi tare, la o masă de 20 de oameni nu e gălăgie. Printre sorbituri, doar cuvinte scăpate.

E parastas! Unchiul Milu s-a dus acum 7 ani. S-a întors de la pădure pe la 5 după-masă, s-a întins în pat şi a închis ochii. Doar sufletul l-a făcut să scoată un ultim icnet...

Dacă ar fi să-l descriu printr-un singur cuvânt, acela ar fi 'harnic'.

Îmi place cum ştiu să stea la aceeaşi masă cu 'duşmanul', cum au înţelegere pentru o altă religie. Nu vor spune niciodată că 'cealaltă nu-i bună', spun, simplu 'la noi e aşa, la ei e altfel'.

Mi se pare extraordinar cum vorbesc după slujba de la biserică despre cele predicate, cum îl citează pe preot, ca mai apoi mătuşa să-mi şoptească în ureche: 'am pe cineva'.

Să trăieşti la ţară îţi trebuie curaj.

Totodată sunt discreţi, întreabă o singură dată de ce eşti singură.

După multă vreme, am auzit o slujbă frumoasă şi mi-a plăcut să fiu în biserica ortodoxă. 

Copiii trebuie să primescă această moştenire, a familiei. Nevoia de apartenenţă.

Apoi am fost la o înmormântare, la 'ceilalţi'.

Am avut impresia că sunt la o conferinţă, era foarte interesant, dar nu am simţit căldură, compasiune, tristeţe pentru moment. Abia acum am înţeles esenţa ritualurilor.

Am auzit, în schimb, expresii ciudate pentru mine: 'în contextul paragrafului...','suntem infractori în faţa lui Dumnezeu','morţii mari, morţii mici' şi multe altele pe care nu le-am reţinut minte. Posibil predicatorul să fi fost vreun avocat sau jurist, după exprimare.

Baptiştii sunt nişte oameni atât de frumoşi încât nu poţi să nu-i iubeşti.

Aşa că zic la fel: 'la noi e aşa, la ei e altfel'.