Din nou despre creativitate

Intenţionez să-l combat puţin pe Dan, chiar şi numai pentru plăcerea discuţiei. Insinuează că aş fi sugerat in mod sugestiv cum că creativitatea aparţine doar geniilor şi artistilor, desi în mintea mea îmi ziceam că m-am referit în general. :)

Eu insist să cred despre creativitate, chiar şi a meseriaşului mărunt din faţa blocului care repară Dacia cu o sârmă, că se datorează unui talent, abilitate, cum bine se ştie şi că sunt 'mulţi chemaţi, dar puţini aleşi'. 

Poate creativitatea are legătură şi cu lenea oamenilor, nu puţini sunt cei care nici măcar nu-şi pun mintea la contribuţie.

Mai mult, se poate dezvolta atunci când mijloacele nu-ţi sunt tocmai la îndemână şi nici nu ai atâtea opţiuni. La fel de bine cred, că meseriaşii din service nu-şi folosesc creativitatea în mod intenţionat, pentru că una e să bolmojeşti la o maşină, 2 ore, cu o sârmă şi alta să rezolvi aceeaşi problemă  în 20 de minute, cu o piesă nouă, pentru care plăteşti, iar atelierul o duce bine...

Hai să ne gândim, pe vremea străbunilor nu existau atâtea condiţii, mijloace, căi de cunoaştere. Nu puteau să dea pe gugăl când nu ştiau cum se face o troacă. Trebuiau să-şi folosească imginaţia, hărnicia, perspicacitatea.

Nu e prima dată când spun că civilizaţia ne toceşte simţurile, ne crează dependenţă. Acum există servicii de creaţie pe orice domeniu, dacă ai bani...fac orice.

Un preot îmi spunea nu demult, că problema mondială privind criza financiară este benefică omului pentru că-l obligă să găsească noi căi de supravieţuire, îl duce dintr-un loc în altul, îi rupe rădăcinile, iar el, omul, trebuie să se reorienteze, să-şi reconsidere obiceiurile, relaţiile, concepţia despre viaţă, să-şi reconsidere statutul social. Să recurgă la creativitate!

Creativitatea la genii şi artişti se manifestă odată cu talentul deosebit, înnăscut. Statistic, aceste categorii dovedesc o creativitate mult mai mare decât a omului de rând. N-aş extrapola pornind de la ei, oricum.

Când se lucrează în grup, fie grupul cât de mic, creativitatea este îngrădită de şefi. Scurt pe doi! Dacă şeful nu permite manifestarea ei...creativitatea poate fi îngropată. Dar ce roboţi buni devenim!

Şi vă fac vouă, tuturor, o invitaţie la un exerciţiu de gândire: 'de ce credeţi că ne moare creativitatea ? E afectată de factorii externi sau nu? A dispărut din noi pur şi simplu? Are legătură cu faptul că, de pildă, generaţia mea învăţam lecţiile ca papagalii, forma desăvârşită a reproducerii?'

Eram corectaţi cum să ne jucăm, cum să desenăm, cum să colorăm...Abia atunci am fost buni când au reuşit să ne îngrămădească în şabloane. Creativii erau ciudaţii şcolii, inadaptaţii, părinţii lor făceau cărare la şcoală şi tuneluri din cauza ruşinii create de copchilul creator.