Pentru cateva ceasuri am ramas fara cont google.
Nu tu mail, nu tu blog...
Ma vedeam deja comentand ca anonima pe la voi toti si ma intrebam daca am putere pentru un alt blog.
Dupa ce mi-am zis un Nu, iata ca se drese situatia.
N-am suferit tare dupa texte, pentru ca nu citesc din urma si, slava cerului, nici nu-mi amintesc ce-am scris. Am suferit dupa timpul petrecut cu voi, pentru ca n-as mai fi stat in blogosfera fara sa n-am si eu cratita mea.
Desi n-ati stiut ca m-ati pierdut, eu ma bucur tare ca v-am regasit. :)
Tot o Fericire si asta, Mosule.
Din când în când, şmecherii ăştia de la Google vor să te loghezi din nou şi te deconectează automat. Poate de aceea... Am păţit-o şi eu şi mă făcusem negru...
RăspundețiȘtergereTocmai l-am întrebat pe Doctor daca are vreo stire. Si el a disparut. Credeam ca ati plecat în lume amândoi.
RăspundețiȘtergereasta-i din alta categorie de fericiri cleo… :) din categoria “da-mi sa-ti dau ca sa n-am”
RăspundețiȘtergere(nu ma intreba de unde vine chestia asta ca nici eu nu stiu, am inventat-o acum)
stii bancul cu rabinul de la buhusi si cu amaratul care era nefericit ca are casa prea mica si familia prea mare?!
Max Peter,
RăspundețiȘtergereeu primeam mesaj ca blogul nu mai exista... m-am deconectat, de fapt eram deconectata si nu mai puteam intra nicicum. Am trimis mesaje cu 'help me, help me now!' :) si la urma mi-au zis ca sunt probleme cu contul. In fine, am dat ceva verificare si resetare parola si s-a rezolvat.
E sinistru, aveam un mail important si ma trecusera apele ca nu mai puteam intra in cont, dar spre noroc dadusem un print si aveam datele, care , realmente sunt cu greutate pentru mine.
In fine...e bine. Si maine sper sa mai rezolv una, 'babana rau'. :)
Dan,
RăspundețiȘtergeren-are doctoru norocul asta, sa plece cu mine :))
Da, na! Si eu lipsesc, inchei socotelele, care ba ies, ba nu mai ies. Ii o perioada mai apasatoare. Mai dureaza pana sa revin bine.
Mosu,
RăspundețiȘtergerestiu bancul :) cam asa ceva...mai actualizat 'lasa, bine ca mai am serviciu'.
siiii...m-am uit dupa usa. Nimic, nimic.
Am ales sa ma intind putin, cu simturile ascutite, sa nu pierd adierea.
Fericirea e o caldura subtila. In suflet. Prea infierbantati de altele mai rationale, materiale, nu o mai simtim. Cand ni se face dor, o cautam.
Ar fi o mare pierdere sa fim fericiti tot timpul.
*m-am uitat
RăspundețiȘtergerenu mi s-a intamplat asa ceva...dar acum am emotii...
RăspundețiȘtergereufff...uite asa realizam cat suntem de dependenti de virtual...e deja o necesitate...
nu-mi ramane decat sa astept ca drobul de sare sa cada :))
Cu adevarat de nesuportat , sa devii anonim . Bine , cu virtualul este relativ usor sa revii , conditia-i sa incepi o noua ”viata” ceea ce-n viata-i mult mai greu .
RăspundețiȘtergereSuccesuri multe în continuare !
pandhora,
RăspundețiȘtergerel-ai recitit de prea multe ori pe Creanga :))
Sorin,
RăspundețiȘtergerenu ma deranjeaza anonimatul, din moment ce n-am mari deyvaluiri de facut. doar ca nu vreau sa scriu fara un nume, nu-mi place cand cineva scrie ca anonim fara macar sa incerce o identitate, fie ea si nereala. Mi s epare ca tine de asumare.
...insa, din 2 decembrie in mod real incep o alta viata, daca trec cu bine si de 7 decembrie...asa ca viata in virtual o sa treaca oricum in plan secund, pana dupa acomodare.
Mi-este greu ca nu mai am timp nici acum, abia apuc sa trec pe la voi. Dar, toate trec si vin iar vremuri bune, nityica rabdare.