Fetita se plimba agale pe alee, calcand apasat, intr-un anume fel, fel care facea pantoful de lac sa scoata un scartait scurt. Ii placea sunetul, iar cand miscarea ii reusea un zambet ii intindea cat putea de tare colturile gurii.
Greu si-l mai stergea.
Ii placea sa umble zambind, nu de putine dati cei cu care se intalnea, mai intai surprinsi, apoi nedumeriti, ii intorceau zambetul.
Cand zambea ii parea ca soarele se strecoara mai usor printre frunzele copacilor, schimbandu-le culoarea in verde pal, verde auriu. Ii parea ca florile au culori mai frumoase, mai intense.
Si de ce n-ar fi zambit, pantofii...hmmm, scartaiau la fiecare pas.
Uneori isi imagina ca este o naluca, vizibili fiind doar pantofii rosii de lac (of, din aceia care petrec piciorul cu o bretea subtire) . Pantofii si scartaitul.
Isi imagina cum lumea priveste uimita, ca intr-un vis, intrebandu-se aproape tare, cum de este posibil ca doi pantofi mici de lac, rosii, sa umble neincaltati prin lume.
Fetita pufni in ras la acest gand, apoi isi controla reactia , chipurile, pentru a nu se da de gol.
Se opri sa adune frunze frumoase, galbene si rugiii, de forme diferite, care mai de care. Le cuprinse in pumn, facand un buchet. Le ridica in soare, rotind pumnul usor, fascinata de jocul luminii.
Scartaitul sacadat era semn ca fetita se indeparta.
Sub copac, baiatul sta aplecat, privind fix, concentrat la maxim. Nu auzi fetita apropiindu-se. Iar cand auzii zgomot de pasi, nu schita niciun gest.
Fetita privi peste umarul lui, curioasa si ea de punctul de atractie al baiatului.
Vazu un arici, mic, zbarlind tepii si scotand sunete zgomotoase.
Priveau amandoi mica faptura, iar dupa o vreme, baiatul bombanii in barba: 'Nu inteleg de ce nu se face ghem!'.
Razand puternic, fetita il privi fix, rostogolind spre el cu vorbe: 'Pentru ca nu poate, este prea gras.'
Abia atunci baiatul isi ridica ochii. Privirea lui afiasa o intrebare clara: 'de unde stii tu asta?'.
Fetita, in schimb, era preocupata de arici. Se apropie de animal, intinse mana aproape, deasupra tepilor. Susotea cuvinte ce numai ea le intelegea, apoi netezi cu palma tepii ariciului.
Baiatul, deranjat parca, o intreba: 'Ce esti tu, imblanzitoare de arici?'
Mangaind animalul, care acum era cat se poate de linistit, raspunse fara sa-l priveasca:
- Poate...
Pot să-mi închipui doi pantofi roşii mergând singuri... Dar nu pot să-mi închipui ce sunete scoate un arici. N-am auzit niciodată...
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut povestea. Scrii frumos!
Sincera sa fiu nici eu nu am auzit, imi imaginesc ca sunt niste sunete ascutite.
RăspundețiȘtergereMa bucur daca ti-a placut povestea. Ma straduiesc sa ies din cotidian, mai inchid un ochi al mintii si las degetele pe taste.
Un inceput de noiembrie frumos:)
RăspundețiȘtergereeste o poveste frumoasa :)
RăspundețiȘtergereCLM,
RăspundețiȘtergereda, un inceput bun, cu multe vesti mari.
ani,
RăspundețiȘtergere...pai, ce-am facut eu aici, de te-am lasat fara vorbe? :))
:) imi plac povestile acestea cu baieti care incearca sa dreseze aricii si fetite care-i invaluie-n descantece...
RăspundețiȘtergeresi intr-un caz si in celalalt teposii arici au sa se transforme in feline
PS: pantofii rosii de lac sa nu-i mai cautati, i-am sterpelit eu...
:) deci la tine erau...
RăspundețiȘtergere...in feline, curat feline!
Important este sa inteleaga, si unul si altul, ca le sta in putere sa transforme.
Mi-a placut mult, mult de tot! Pantofiorii aceia cred ca mi i-am dorit toata copilaria :)
RăspundețiȘtergereAm avut o pereche. Dar nicio poveste frumoasa in ei. :))
RăspundețiȘtergereMa bucur sa-mi pot imagina.
M-ai facut sa vreau un arici pe langa casa omului. :) Frumos!
RăspundețiȘtergereTocmai ce-mi povestea cineva ieri ca a salvat 4 pui de arici foarte mici a caror mama a sfarsit infipta in furca unui dement...
cu imblanzitoare cu tot?
RăspundețiȘtergeresau ea sa plece acasa la ora 16. :))
Vrea sa ramana sa doarma cu ariciul sau...? :)
RăspundețiȘtergerenu, imblanzitoarele se vor externe. Imblanzesc si pleaca in cautare de alte povesti cu arici.
RăspundețiȘtergere