Pentru a ajunge la linişte, musai şi obligatoriu este să se producă în prealabil o mare ne-linişte.
Numai după aceea putem vorbi de liniştea dinaintea furtunii.
starile de neliniste noi ni le creem si si gravitate nelinistii:))) linistea la fel de noi depinde sa avem liniste sau nu :))) dar asa este daca nu exista si una si alta nu putem avea termen de comparatie :)cel mai bine este sa nu exageram cu nici una :))))
Max Peter, indubitabil ne aflam ori intr-o stare de neliniste ori intr-una de liniste. Sa treci de la liniste la ne-liniste, care ar fi mai degraba o stare de cautare, iti trebuie curaj. Sa renunti la confortul in care te afli, pentru noi provocari.
Aniko, mno, cel mai greu este sa nu aluneci in extrema. Cel mai greu! Si nu stiu pe nimeni caruia sa-i reuseasca la perfectie asta. Pe nimeni! Sfarsim toti prin a mai avea si derapaje. Ca e o cale lunga intre a sti cum e bine si a face cum e bine.
Ca io chiar asa m-am gandit, te apuci de scormonit/descoperit/constientizat/acceptat chestii la tine, vine momentul de liniste, al intelegerii, apoi vine 'actiunea', curajul de a trai periculos, apoi 'chemi' furtuna. Furtuna asta este rezultatul procesului prin care trecem. Ca asa suntem noi, oamenii, tineri si nelinistiti.
:))
RăspundețiȘtergerepai cam asa; altfel nu ai termene de comparatie si crezi ca linistea e o chestie plictisitoare si banala ca o campie fara margini...
RăspundețiȘtergereAlm,
RăspundețiȘtergereda, nu rade! :)) unde mai pui ca uneori astepti mult, mult prea mult pentru un moment de liniste.
Mosu,
RăspundețiȘtergerepromit sa nu ma plang, da' sa vina. Si nici n-am sa bagatelizez.
Aoleu ce-aș mai vrea să mă plictisesc de atâta liniște! :-)
RăspundețiȘtergereÎn principiu (şi mai ales logic), cam ai dreptate. Că una fără alta nu se prea poate.
RăspundețiȘtergerestarile de neliniste noi ni le creem si si gravitate nelinistii:))) linistea la fel de noi depinde sa avem liniste sau nu :))) dar asa este daca nu exista si una si alta nu putem avea termen de comparatie :)cel mai bine este sa nu exageram cu nici una :))))
RăspundețiȘtergereaaaaa si la furtuna ii simti pulsul :))))
RăspundețiȘtergereDeci trebuie o neliniste ca sa fie în sfârsit liniste înaintea nelinistii..., aha, acum am înteles.
RăspundețiȘtergereMax Peter,
RăspundețiȘtergereindubitabil ne aflam ori intr-o stare de neliniste ori intr-una de liniste. Sa treci de la liniste la ne-liniste, care ar fi mai degraba o stare de cautare, iti trebuie curaj. Sa renunti la confortul in care te afli, pentru noi provocari.
Zana buna rau,
RăspundețiȘtergereacum m-as multumi doar sa ajung la ea, fir-ar...:)
Aniko,
RăspundețiȘtergeremno, cel mai greu este sa nu aluneci in extrema. Cel mai greu! Si nu stiu pe nimeni caruia sa-i reuseasca la perfectie asta. Pe nimeni! Sfarsim toti prin a mai avea si derapaje. Ca e o cale lunga intre a sti cum e bine si a face cum e bine.
Dan,
RăspundețiȘtergereexact! Nu degeaba 'te stii'.
Ca io chiar asa m-am gandit, te apuci de scormonit/descoperit/constientizat/acceptat chestii la tine, vine momentul de liniste, al intelegerii, apoi vine 'actiunea', curajul de a trai periculos, apoi 'chemi' furtuna.
Furtuna asta este rezultatul procesului prin care trecem.
Ca asa suntem noi, oamenii, tineri si nelinistiti.