Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

duminică, 8 aprilie 2012

Dă-te-n psihanaliza mea primară!



Stătea cu vodka în față, parcă uitase unde se află și ce trebuie să facă cu băutura. Privea fix în raftul al treilea al barului, plin cu sticle de băuturi.
Venea de ceva vreme în localul ăsta, atrasă numai de numele barului: ”I’m in Heaven”. Deși, invariabil, răspunsul în mintea ei era ”În Heaven pe dracu’!“, continua să vină aici seară de seară. Locul îi devenise familiar, iar familiaritatea aparentă îi dădea senzația de apartenență.

Brațele, abandonate parcă de trup, bălăngăneau pe lângă corp. Greutatea lor o făcu să-și revină din reverii și își aprinse o țigară. Habar n-avea ce să facă cu mâinile. Noroc cu fumatul. Sorbi din pahar și întoarse privirea în direcția din care simțea că este privită.
”Doamne, iar tipul ăsta. Oare ce tot vrea? Iar dacă vrea ceva, de ce nu spune? Numai amețiți pe lumea asta, așteaptă să îi iei mâna și să o pui singură pe țâțe.”

Nu era nici urât, dar nici frumos. Totuși era atrăgător în felul lui. Privirea ți se oprea inevitabil pe chipul lui, din cauza șuviței de păr alb pe care o avea lateral, la tâmpla dreaptă. Avea cearcăne, părea aproape de 50 de ani. Când îl întrebase îi spusese că are 48. Era mulțumită, a fost pe-aproape.
Nu avea niciodată inițiativă, doar se lipea de ea ca un scai. Dacă își comanda mâncare, cerea imediat și el aceeași mâncare. Alteori venea când ea deja comandase, atunci o întreba ce manâncă, chema chelnerul și cerea ” La fel ca doamna, vă rog.”
Nu-i făcea niciodată complimente. Doar se apropia foarte mult de ea, atunci când își vorbeau. Își lăsa capul mai jos de umărul ei, atunci când ea povestea ceva, și își lipea aproape nasul și buzele de pielea brațului ei. Ea nu înțelegea niciodată ce trebuie să facă, părea un gest inconștient din partea lui, iar ea  nu voia sa pară isterică. Simțea cum corpul i se încălzește.
Nu îl dorea, doar era nedumerită, încerca să nu interpreteze greșit, dar nici normal nu i se părea felul lui de a fi cu ea.
Altădată, ieșind de la toaletă, spălându-se pe mâini, privi întâmplător prin ușa ușor întredeschisă a WC-ului, iar el o fixa prin crăpătură, de pe scaunul barului. O scutură frigul. I se părea ciudat rău.
Discuțiile cu care o aborda el erau neutre, despre serviciu, despre anumite plante, cu totul șocante și fără altă finalitate.
Se întreba adesea dacă o place sau nu, încercând să înțeleagă ce vrea el și ce ar putea ea să facă.
Cu o seară în urmă ea avea în față gin cu tonic. El venise, tot așa, mai târziu. O întrebă ce bea în timp ce îi luă paharul și sorbi prin paiul ei, câteva guri de gin.
Brrrr... O scuturase din nou frigul și gândi cu năduf că o să o ia răceala de la atâta frig.

Acum, stătea cu câteva scaune mai încolo. Venise mai târziu, iar scaunele de lângă ea erau ocupate. Nu spunea nimic, doar o privea. O privea ca pe o poveste știută, fără să pară întrebătoare, fără curioziate, nimic senzual. Doar o privea.
Se gândi cu obidă la mă-sa care l-a făcut bărbat, iritată de genul bărbaților care vor și știu, dar așteaptă.
Ar fi preferat să vină direct să-i spună ”Vreau să ți-o pun!”, să o ia de mână și să o ducă. Că s-ar fi dus. Dar așa...
Se așeză lângă el, pe locul devenit liber, așteptând mișcarea următoare. El începuse o discuție cu tipul din dreapta lui, îi explica cum să ajungă la drumul principal, apoi dintr-o dată se întoarse spre ea și începuse să deseneze cu degetele harta, pe piciorul ei. Și explica despre curbe și clădiri reper desenând fin, atât cât să simtă ea foarte bine, în sus și în jos, revenind sus, aproape de bazin, alunecând cu degetul, într-un gest natural, chiar între copasele ei.
Respirația i se opri, o cuprinse o căldură care urca dinspre coapse, direct în pântec, unde se intensifică și făcu să simtă o tensiune teribilă. Privea pierdută spre el, iar el, cu glas egal, fără nici cea mai vagă tulburare, explica în continuare despre curbe și clădiri reper, în timp ce desena cercuri si curbe invizibile cu degetul, pe piciorul ei.
Mai ceru o vodka. O bău dintr-o suflare, se ridică de pe scaun spunându-i că trebuie să plece. El o privi derutat câteva clipe și își luă rămas bun.
Mai mult amețită de senzații, atinse parcă la apogeu, decât de băutură, măcinând în pântec ca o boală, o făcu să simtă golul și mai tare.
În dreptul casei se întâlni cu tipul care amenaja de câteva zile grădina vecinilor, un tip vânjos, obișnuit să sape, să lucreze cu pământ, tufe, plante și sisteme de irigare ușoară, dar și extrem de priceput să alunece cu privirea în grădina ei de fiecare dată când ieșea sau se arăta la fereastră.
Fără un cuvânt, îl luă de mână și il trase după ea, doar atât cât să-i arate intenția. El o urmă, zâmbind satisfăcut.

Gemând, suspinând, cabrându-se sau doar în voia mișcării lui, scrâșnii printre dinți: ”În Heaven, pe dracu’! Pe Pământ vreau…”

*****
Literatura comparată, pentru studierea simbolurilor adânci de tot, între 17-20 cm, recomandăm Sandra Brown, Daniel Steel și alte parașute atinse de romantism.

Textul are la baza ”imaginarul”, nimic din cele relatate nu au sursă in real.
Dacă există cerere pot să descriu cum a atins fata Nirvana.
Desigur, aceasta este o dedicație specială pentru Rudolph Aspirant, scrisă cu umor, în 30 de minute. O capodopera, ce mai!

44 de comentarii:

  1. Ca sa se potriveasca dedicatia, trebuiau sa fie 2 EL in poveste. Fara EA. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. El nu are probleme sa citeasca textul cu 2 El, dar eu as fi avut probleme daca mi se cerea sa descriu cum se ajunge la Nirvana.

      Va rog, domnule Anonim, data viitoare sa va atribuiti un nume, fie el fictiv. Am un fix cu anonimii astia, dupa cum ati observat adancimile preferate sunt intre 17-20 cm, ori, fara un nume ma duce gandul la adancimi mici. ;))

      Ștergere
    2. Si eu am un fix: Imi plac femeile. :))

      Ștergere
    3. Putem observa cate neajunsuri avem la textul scris in transmiterea mesajului.
      Tu spui ”imi plac femeile” stiu ca te referi la faptul ca ”nu iti plac barbatii”, dar eu pot sa interpretez: ”sunt femeie, deci iti plac!” ;))
      Neeah!

      Ștergere
    4. Oricum, textul imi place, asa ca stai linistita. :)

      Ștergere
  2. Multumesc pt dedicatie. Vreau insa sa spun sincer serios ceva:

    Eu personal nu am studii formale de psihanaliza, nu am citit niciodata nici un text scris de parintii ei fondatori, dl Freud, Dl Adler, si dl Jung, insa le-am citit biografiile acestor oameni de pe wikipedia, si am vazut site-ul cu muzeul dedicat dl Freud de la Londra de pe Internet. Mi-am formulat si imi sustin parerea ca gandirea de tip psihanalitic poate fi inca utila contemporan in studiile de literatura, si este important de cunoscut pt criticii de literatura, macar ca importanta de metoda istorica, daca nu primar de interes contemporan. (Poate si in critica de alte arte, dar nu asa pregnant ca pe literatura.) Alte idei ale d-lui Freud sunt in continuare folosibile si chiar si folosite, dupa parerea mea, in sectorul de activitate uman al comunicatiilor. Ideilor d-lui Jung eu nu le-am gasit vreo importanta pertinenta deosebita mai larg universala, desi pot ajuta la suport moral in anumite situatii de stress. Cu ideile d-lui Adler eu nu sunt asa de familiar, insa stiu ca el a fost interesat social politic socialist si feminist, de aceea cred ca a si fost mai larg promovat si cunoscut in tarile fostului bloc socialist. Psihanaliza ca metoda terapeutica nu a fost dovedita ca fiind eficace pt vreo afectiune reala psihologica sau psihiatrica anume, singura metoda de psihoterapie care a fost recent dovedita ca posibil avand o oarecare eficacitate pt anumite depresii, anxietati, (poate si alte cateva chestii mai rare, asa in mod suplimentar langa alte metode) este psihoterapia de tip cognitiv. Psihoterapia de suport si educativa este si ea cunoscuta si larg folosita de diversi medici, personal sanitar, prieteni, si bunici de mii de ani de zile cu oarecare eficacitate in diverse probleme de viata, inclusiv unele afectiuni. Psihoterapia prin diverse arte NU a fost nici ea dovedita ca fiind eficace pt vreo afectiune deosebita dincolo de un posibil efect al ei de nivel de psihoterapie de suport (fortificare, sustinere).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eugen, ce nu e indicat sa mi se faca este sa fiu impinsa in niste matrici. Sau sa incerci sa pui șaua pe mine.
      Eu nu gandesc atat de mult. ;))
      In ultimul timp as zice ca mai deloc. Dar asta este o forma de terapie pentru subzistenta.
      Esti un tip destept, cu simtul umorului si eu apreciez. Sincer!

      Ștergere
  3. Excelent textul, Cleo!
    Gata, nu mai deschid gura, nu mai spun nimic. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) De ce? N-as fi scris asta, azi, daca nu deschideai gura. Tu si gura ta ... :)))
      Ne mai distram si noi. Cel putin eu asta am facut.

      Ștergere
    2. Să-ţi dea Dumnezeu mai multă distracţie! Să te simţi bine şi să scrii... frumos! :)))

      Ștergere
  4. Eu repet ca uneori ma joc la nivel de amator pe bloguri de-a criticul de arta, si uneori imi permit sa fac niste extrapolari la nivel cultural, uneori bazate pe idei psihanalitice, alteori bazate pe ideile etapelor dezvoltarii imaginate de dl Erik Erikson. De obicei insa fac asa ceva re texte de autori consacrati, deja publicati pe hartie, multi din ei deja decedati. Evit in mod activ sa fac asa ceva la nivel interpretativ fata de un text scris in prezent de un autor blogger in viata, pt ca in mod sincer consider ca nu este ceva etic, si poate da nastere, chiar si fara intentie, la sentimente posibil neplacute (chiar si daca sunt doar temporare si fara consecinte adverse pe termen mai lung) pt o persona vie, reala, care mai imi e si total necunoscuta, deci stiu ca nu e etic, plus ca eu, ca critic de arta, sunt total amator, si ma joc. Nu e ceva serios. Dar eu cu sentimente de oameni reali nu ma joc niciodata, de aia am vrut sa scriu asta, just in case.

    Dar ca nota optimista, eu sincer in mod real am remarcat ca absolut orice am comunicat eu personal direct vreunui om real fie la serviciu, fie off serviciu, fie ca a fost auzit sau inteles sau nu, NU a avut niciodata vreo consecinta deosebita pe termen mai mediu sau lung, NICI buna, NICI rea, asa ca in general eu sunt impacat ca orice as zice eu nu conteaza prea mult. (Pe termen scurt, cel mai des, consecinta e ca lumea incepe sa se uite la ceas sau pe pereti, daca eu deschid gura, absolut in orice circumstante, sau in orice limba as face-o. Eu efectiv NU o am cu exprimatul in cuvinte la nivel de comunicare reala, desi de folosit cuvinte in scris, folosesc din belsug, si chiar imi si place sa invat cuvinte noi ! In real life NU folosesc atatea cuvinte si prefer sa comunic prin body language si mimica si gesturi, din motive practice, ca sa nu gonesc sau sa sperii lumea din jurul meu in mod expres. Pe bloguri imi permit sa folosesc cuvinte, si nu fac asta decat de vreun an jumate, si sper din toata inima, deoarece am remarcat ca e addictiv sa nu o fac mai mult de max inca vreo 5 ani.).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, stiu. Stiu si nu am nicio problema cu asta.
      Sunt racita cobza si ...na!
      Maine am sa-ti scriu o oda. :D

      Ștergere
  5. Oops, mi-a intrat la spam partea care putea sa fie oarecum mai informativa si a ramas asta mai neinteresanta despre mine !

    RăspundețiȘtergere
  6. Despre d-na Danielle Steele, eu am o parere ff buna atat ca autor profesionist, (am citit cateva carti scrise de ea, si am si vizionat cateva ecranizari ale unor carti ale sale), cat si ca om individual, (avand oportunitatea sa cunosc anumite fatete ale personalitatii sale in urma lecturarii cartii biografice despre unul din copii ei, The Story of Nick Traina.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Erata: numele scris corect este Danielle Steel; numele complet al cartii biografice este His Bright Light: the Story of Nick Traina

      Ștergere
    2. Subscriu la erata ta, eu nu am verificat, am incredere in tine, Danielle Steel este corect.
      Recunosc ca n-am citit nimic de doamna asta.
      Am, citit in schimb, o carte de Sandra brown , nu stiu cum se numea, iar tot ce-mi amintesc este o descriere a chilotului pe fese, pe parcursul a doua pagini. E tare tipa!

      Ștergere
  7. Eu personal consider ca am avut ceva de invatat util pt mine atat personal cat si profesional din lecturarea cartilor d-nei Danielle Steel. Acest lucru de invatat ceva autentic util pt mine insumi dintr-o carte de fictiune sau autobiografic sau biografic-literara se intampla ff rar in cazul meu, s-a intamplat efectiv total intamplator, deoarece eu de obicei nu caut educatie in carti de fictiune sau biografie, dar uneori se intampla sa mai si invat ceva, si asta mie mi s-a intamplat in urmatoarele cazuri reale concrete de autori: dl Gustave Flaubert, dl Lev Tolstoy, d-na Sue Chance, d-na Danielle Steel.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am scris despre mine din cauza dedicatiei. Textul postului principal in sine mie s-a parut prea putin interesant pt a merita o critica literara (sincer: nu a reusit sa ma captiveze, mi s-a parut un text confuz, nici nu l-am putut citi decat pe sarite, nu am inteles din perspectiva cui era scris, am impresia ca s-a schimbat la un moment dat perspectiva naratorului, desi nu sunt sigur). Deaorece cred ca locatia din text pare a fi un bar si actiunea din text pare a fi de tip hook-up sexual, eu personal sunt extrordinar de recunoscator ca nu sunt heterosexual, deoarece mie mi se pare deosebit de extrordinar de greu sa poti sa faci hook-up-uri din astea intre un barbat si o femeie prin cluburi si baruri, si necesita o cantitate de efort comunicativ deosebit de complicat, lucru la care eu am mari probleme si in general evit (cf si comentariile care mi-au intrat la spam); intre baieti mi se pare si de fapt si e mult mai simplu si direct, o data ce treci, desigur, de perioada initiala de anxietate re one night-stand-uri. La mine efortul cel mai mare e de screening, dar am scris mai de mult despre asta la mine pe blog, ca e ca un fel de mini-examen neurologic si medico-legal capacitativ, ca sa nu ai probleme ulterioare legate de consensualitate, sau sa dai peste cineva posibil periculos.

    RăspundețiȘtergere
  9. O capodoperă care, cel mai probabil, îi va inspira lui Rudolph comentarii pe măsură...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, acum are si ”obiect”.

      Ștergere
    2. Cred ca am scris parca si un comentariu re text, dar nu stiu daca e la Spam, in care scriam ca acest text nu mi s-a parut atat de bun ca sa merite o critica literara, si nu era doar re tema de hook-up, sau ca, Doamne fereste ar fi despre personaje heterosexuale in loc de homosexuale, (ca ar fi prea de tot sa discriminez eu in acest sens cand ma joc de-a criticul literar, cand de fapt maj literaturi universale care merita critici literare se bazeaza pe povesti despre realtii intre persoane heterosexuale, uneori, desigur si despre persoane de varste mai mici, anterioare preocuparilor sexuale mai explicite), dar era pt ca efectiv textul naratiunii mie mi s-a parut confuz si nu a reusit sa imi capteze atentia pt ceva anume, era ceva si banal re un simplu hook-up, care nu e o tema asa de interesanta, plus ca am avut impresia ca se schimba cam brusc perspectiva naratorului observator de la unul la altul, de aia devenea oarecum confuz...la nivelul meu obisnuit de atentie desigur, ca doar nu era sa depun efort de nivel cvasi-profesional sa citesc un simplu text despre un hook-up, care nici macar nu contine elemente sau imagini posibil interesante de nivel de literatura erotica, (care observ ca e iar la moda in ultima vreme, si mi s-a parut ca e chiar de obicei din cand in cand la moda in perioade de recesiune economica, daca e sa te uiti numai la sec XX).

      Ștergere
    3. Am scris acest comentariu si ca un omagiu catre d-nii Michael White (din Australia) si David Epston (din Noua Zeelanda), "parintii" fondatori ai psihoterapiei de tip narativ, pt care, intr-adevar, desi nu a fost nici ea serios cercetata, (la nivelul la care au fost alte tipuri de psihoterapii) sau confirmata ca fiind posibil utila pt vreo posibila tulburare psihologica, ESTE utila, am remarcat recent de pe CNN, la descrierea anumitor situatii geopolitice, ba chiar si de nivel de formulat policy, (desi in legatura cu acest punct de planificare eu personal as recomanda prudenta si continuarea luarii in consideratie si a terapiei de familie mai clasic cunoscute, alaturi de facut diverse planuri bazate doar pe teme narative, desi imaginea narativa poate fi folosita pt explicarea publicului larg la nivel de discurs politic anumite decizii de planificare care se iau de obicei mai centralizat).

      Voiam sa ziv ca mie, cand ma joc de-a criticul literar, nu imi place sa folosesc doar o singura perspectiva, (cum ar fi cea interpretativa de tip psihanalitic mentionata anterior), eu folosesc in mod autentic eclectic de toate care-mi plac si de care am auzit sau citit eu vreodata in mass-media si de pe wikipedia, desi, deoarece e l anivel de blog si de amator, si nu profesionist, va fi nu neaparat in functie de ce se potriveste acelui text, ci mai mult in functie de toanele mele si cheful zilei respective, si ce ma inspira pe mine personal in ziua aia din textul respectiv !

      Ștergere
  10. da io zic ca una peste alta (sau unul peste altul) eroina principala s-a descurcat de minune cu psihanaliza dumneaei primara...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am mai avut chef sa lucrez putin pe text, eram cu capul mare de la raceala, ar fi putut fi un pic mai bine.
      Dar nici nu-s candidata pentru ” a doua zi”, asa ramane.
      Dar ma bucur,inteleg ca ti-a placut (?), sper ca te-a amuzat.

      Ștergere
    2. ba mai mult, m-am gandit cum s-ar fi vazut lucrurile din punctul lui de vedere :)

      Ștergere
    3. Acum iti dai seama ca ...astept...sunt curioasa...poate facem un roman :)

      Ștergere
  11. Testul arborelui ar fi mult mai adecvat pentru a interpreta o relație aparent încîlcită între 2n+k protagoniști [detalii la berne, capitolul tranzacții ascunse].

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se poate face si asta.
      Totusi, titlul s-ar traduce cu ”Da-te-n pana mea” :)), pentru o cauza pierduta, Rudolph Aspirant.
      Si cu care nu prea poti sa castigi.
      Asa ca amandoi o tinem pe partea fiecaruia, prieteneste si cu umor.
      Multumesc de vizita!

      Ștergere
  12. Rudolph Aspirant,
    Eu sunt adepta psihoterapiei pozitive (Nossrat Peseschkian) care are o abordare holistica, le imbina placut, esential si util cam pe toate.

    Habar nu am cum se intampla prin baruri, eu nici nu stiu de cand nu am fost in asemenea loc, iar cand am fost nu am fost in aceasta situatie. Mi s-a sugerat sa incerc pub-urile de aici, dar deloc nu sunt amatoare si nu le pot accepta ca modalitate de socializare, pur si simplu nu e stilul meu. Dar am baut gin cu tonic in viata mea, cum am baut si vodca si vin si bere si coniac si whisky (daca ar fi acum sa eleg ceva de baut, as alege dintre ultimele doua)
    Si ceea ce am vrut eu sa spun prin textul asta e ca tu te joci de-a criticul literar asa cum ma joc eu cu scrisul, niciunul dintre noi nu se pricepe prea bine. :))
    Insa, pentru mine, scrisul pe blog nu a fost si nu va fi cu pretentii. Altfel as fi scris la vreo revista.
    Asta as vrea tu sa intelegi.
    Critica ta ”literara” ma lasa rece.
    Eu nici nu stiu cum iti imaginezi ca atunci cand cineva scrie pentru el face asociatii cu toata wikipedia.
    Nu, de regula, cand scrii pentru tine, scrii ceea ce simti sau ceea ce simti transpui intr-o poveste. Nu toti ne exprimam direct.
    Apoi, oricum si cui te adresezi, cauti o exprimare cat mai estetica.
    Altfel e sa spui ”chifteaua lui Bula e numai una” si alta e sa spui ”iubirea e numai una”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Folosesc si aceasta ocazie pt a raspandi si aici stirea recent sosita de dincolo de ocean , la mine cu Gulf Stream-ul, ca in ultimul trimestru s-a anuntat oficial ca NU mai e la moda "gandirea pozitiva" ci "setarea pragului asteptarilor cat mai jos pt a evita posibilele ulterioare dezamagiri" (dezamagiri desigur inevitabile cf Daniel Kahnemann, Premiu Nobel pt economie 2002, pe care pe atunci nu il luase in seama prea multa lume pt ca economia era inca OK plus existau alte prioritati momentane, dar in ultimul an l-au pus in sfarsit si pe dansul, alaturi de dl prim ministru norvegian, pe lista celor "100 de mari ganditori ai lumii" pe 2011)

      Ștergere
    2. ce crezi tu ca este `gandirea pozitiva`?

      Ștergere
  13. Bine te-am gasit! M-a trimis Mosu! Beau si eu o apa plata cat citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Bine ai venit!
      Ti-am vzitat palatul.
      Hm, ce sa zic, cred ca trebuie sa ai ceva de inginer in tine ca sa scrii frumos.

      Ștergere
    2. Eu zic ca nu strica o certitudine! Da! Imineii in sus zâno!Inginer? As vrea eu!

      Ștergere
    3. Am certitudini! Cateva, dar am.
      Pentru ceea ce intr-adevar conteaza pentru mine.
      Insa cand spui `poate`, deschiderea e mai mare, de multe ori. Nu inseamna neaparat ca umbli `pe oua`. Certitudinea poate si ingradi.

      Nu inginer...
      Citisem ceva la About, am inteles gresit, pe semne.

      Ștergere
  14. 2. Eu chiar iti multumesc sincer ca mi-ai permis sa ma joc la nivel de critic literar amator pe blogul tau, si chiar nu te-ai suparat, si poate ca nu te-ai suparat tocmai pt ca ai experienta de om matur sa iti dai seama ca alti oameni mai putin maturi chiar simt nevoia uneori sa se mai si joace. Am scris recent vreo 2 Disclaimer destul de lungi pe blogul lui Mircea Vladut, acolo sub De ce lui ? si sub Ganduri de bine, re ca mi-am permis sa folosesc blogul tau si al lui pt gandirea "in public" despre niste dileme total personale pt mine insumi, desi imi dau seama ca a fost posibil neetic, si nu a fost un dialog real, care sa tina seama de topicul principal sau de preocuparile curente principale ale autorului. Repet ca nu o voi face in mod intentionat prea des, dar nu stiu daca pot sa promit ca nu o voi mai face niciodata, pt ca este ff strans legat la mine si de felul in care folosesc atat blogul meu cat si al altora (desi incerc sa ma controlez si/sau sa dau Disclaimer cand e vorba de blogurile altora) de faptul folosirii lb romane in scris in mod acum addictiv sub scopul declarat initial de a-mi lua ramas bun pt o perioada destul de indelungata de la ea, ramanand sa o regasesc, desigur, atunci cand voi incepe sa devin mai mediu-profund dement, (daca mi-e dat sa traiesc pana la o asemenea varsta).

    RăspundețiȘtergere
  15. 3. Eu o sa mai imi permit o vreme sa frecventez blogul tau pt lecturare, uneori poate si pt comentarii (probabil inepte, si care trebuie intelese la nivel de monolog, pt ca eu inca NU m-am perfectionat nici macar l adialogul intre oameni in real life, daramite in scris, cand eu in viata mea nu am scris decat o singura scrisoare de fan d-lui Al Pacino, si care si aia era la nivel de acrisoare de recomandare de cariera ca ii scriam ca eu sincer apreciam, la acea vreme, ca e un actor competent si talentat si ii uram succes pe mai departe ! si la care nici macar nu am primit raspuns si chiar imi doresc sa nu o fi primit-o, pt ca altfel m-as fi simtit vinovat ca l-oi fi deocheat chiar eu re cariera pt ca dupa aia, dupa 1993, s-a si certat cu dl de Niro si nu a mai luat nici un premiu important o vreme !)..pt ca in mod sincer eu chiar incerc sa inteleg cum e cu emotiile, ca eu si de astea m-am ferit in comunicare o vreme deosebit de indelungata, crezand ca propaganda, (care foloseste emotiile pt comunicare), e mai mult neetica decat etica, insa sunt si la reeducatie politica personala in Norvegia, printre alte chestii de educatie legate de comunicare, plus ca doresc sa ma dezvolt si eu re maturizare mai complexa re comunicat real cu alti oameni, atat personal cat si profesional, si la posibil nivel de dialog, nu numai monolog sau propaganda, sau simplu schimb de informatii, si chiar cred ca trebuie sa invat si despre limbajul emotional, plus ca am determinat ca si propaganda poate fi etica, si nu e neaparat doar de nivel de rau necesar, ba chiar poate ajuta in mod real, daca o faci cat mai competent, adecvat, si cat mai etic, desigur, plus in conformitate cu legislatia internationala pertinenta...dar mai am eu niste spaime personale re asta, dar o sa le rezolv si pe astea, ca doar sunt as, ba si chiar fan la nivel teoretic de suport Ego, la gasit diverse scuze atat pt mine, cat si pt semenii oameni din jurul meu in general.

    RăspundețiȘtergere
  16. 4. Asa ca "filozofie" personala eu in general NU le am cu Artele, ba chiar am impresia pe undeva, (desi poate ca e doar din reala ignoranta si frica personala mai mult decat ar fi teoretic corect), ca nu prea e bine sa consideri diverse activitati umane de nivel de Arta, de ex sa zici "arta razboiului", sau "arta dialogului", "arta comunicatiilor", etc, ca cu Artele, daca nu te pricepi tehnic ffff bine, plus daca nu esti bun de tot la eticheta, poti sa o iei razna chiar ff usor, atat rau pt tine/mine/sine, cat, bat in lemn, posibil si pt altii. NOROC ca eu personal nu am nici puterea reala sau, mai rau, indatorirea profesionala, de a modela sau influenta alti oameni reali. Efectiv, sunt recunoscator lui D-zeu pt asa ceva, ba chiar marturisesc, la nivel confesional, ca tot e miercurea de dinainte de Pastele ortodox, ca daca simt pe undeva vreun posibil pericol sa se intample asa ceva intre mine si vreun alt om, eu chiar ori fug imediat din acea situatie efectiv mancand pamantul, sau ca dracul de tamaie, sau efectiv daca nu pot sa fug imediat, imi pun si kevlarul si imi trag si vizorul peste ochi, (sau, in societatea civila din Norvegia, unde politistii obisnuiti nu au arme, doar caini lupi din cand in cand, e mai simplu, ca ma imbrac in negru cu guler alb la gat, ca sa arat a preot catolic si imediat raspandesc spaima in jur de-i gonesc pe toti aia mai fricosii automat, sau devin eu pe post de paratraznet fata de aia mai putin fricosii !), ca efectiv, desi la nivel de law enforcement, sunt un las si un fricos, m-am decis totusi ca e mai bine arat a sperietoare decat sa se creada de catre cineva anume, efectiv oricine, ca as dori sau as avea eu inclinatia sau aspiratia sau motivatia sau capacitatea sa fiu eu de nivel educator fata de cineva anume...desi imi dau bine seama, ca la nivel de dorit maturizare de a forma relatii mai stabile pe termen mai indelungat cu alti oameni mai am mult de tot de lucrat pt ca intr-adevar e posibil sa mai intervina si o posibila indatorire si permisibilitate de educatie reciproca consensuala...(formarea unor relatii mai mature mai stabile cu alti oameni, inclusiv, in primul rand, desigur, romantic-relationale mature pe termen mai lung, dar si de network profesional, fiind considerat un lucru important de exersat si de invatat la varsta de adult tanar de perioada de dezvoltare personala, inclusiv inca permis poate si morala...desi asta ar cam fi trebuit sa se incheie pe la 14 ani, dar ce sa-i faci cu orele de morala, dirigentie si civism cam inca aiurea din Romania la nivel de educatie publica, ca acum trebuie sa recuperez si pe asta...perioada de adult tanar, care se extinde cam dupa incheierea adolescentei pana pe la 39 de ani, cf ultimele reajustari datorita faptului ca speranta de viata e mai lunga decat in sec XIX, dupa care poti deveni si adult matur posibil interesat si de produs ceva util social...asta desigur la nivel de om total comun, obisnuit, ca doar nu sunt eu de nivel de neobisnuit). Sorry daca e confuz, dar eu nu le am cu descrisul temelor filozofice, insa am destul timp la dispozitie sa ma ocup si de asa ceva, desi zau ca nu-mi place.

    RăspundețiȘtergere
  17. Clarificare si Disclaimer: adica desigur ca NU am eu personal intentia de a interzice carti sau cuvinte fata de mine sau fata de altii, (desi in mod real am ceva experienta si oarecare raspundere de cenzor), cum ar fi cartea numita Arta conversatiei scrisa de d-na Ileana Vulpescu, in real life chiar profesionist lexicograf, deci o adevarata cunoscatoare si poate chiar si iubitoare de cuvinte, sau The Art of War scris de dl Sun Tsu, care chiar a fost promo destul de intens in prima parte a primei decade a sec XXI...insa zau ca parerea mea e ca ele trebuie clar descrise si catalogate chiar explicit, mai ales ca pe Internet citesc in general oameni tineri, in formare, la nivel de LITERATURA si inca de FICTIUNE, nu de adevarat Manual (educativ) tehnic, sau, in cazul ultimei, daca pare a contine, in afara de limbajul in fond cat se poate de clar literar, si anumite elemente instructive tehnic-metodologice, trebuie dat disclaimer sau un fel de gasit o categorie speciala de catalogare re ca e doar prezentatoare a unei posibile Unelte sau METODE, (si nu, niciodata, unica, nici macar neaparat preferabila, deoarece, dupa parerea mea, care aici atinge nivel de Opinie, cat mai sincera de om ganditor concret, cu probleme reale recunoscute re gandirea abstracta si gandirea sintetica, plus de preferinta/inclinatie personala re activitati superficiale de survol cultural la nivel autentic de drone/trantor, uneltele sau metodele NU sunt si nu trebuie, sa ramana decat ceea ce sunt, niciodata inaltate sau, mai rau, proslavite la mai mult de asa ceva, la nivel cat se poate de CONCRET, la un nivel principial la care eu chiar tin, si sper ca nu tin DOAR din cauza ca sunt eu un lenes si un ignorant, ci chiar pt ca asa e ETIC valoros pt mine personal, ala care sunt eu, sa tin, si sper ca imi va fi PERMIS sa continui sa spun in public si eu, desi cand vine vorba de exprimat in public chiar preferinte sau opinii personale re posibile adevarate ierarhii de Judecati de Valoare...

    (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  18. (urmare Clarificare si Disclaimer):

    Eu recunosc ca asa ceva, a prezenta in public asemenea preferinte sau opinii personale re posibile ierarhii de judecati de valoare re carti sau mai ales cuvinte/expresiile continute de ele, este ceva ff serios si chiar grav, si oricine, mai ales eu, trebuie sa fiu super-atent la asa ceva, mai ales la nivel de comunicat in public, mai ales ca e la nivel de comentariu recunoscut off-topic pe un blog strain care e de nivel/tip de jurnal cu limbaj literar important personal, cf autor, daca am inteles eu corect, deci nu e nici blog jurnalistic, cum ar fi poate Zoso, (care ar invita oarecare Opinii), nici blog profesional, cum ar fi blogurile unor IT-isti, mai frecventi in lb romana ca profesionisti la nivel de exprimat pe bloguri in clipa asta, (fata de care nu am opinii pt ca eu nu sunt profesionist IT), nici blog veleitar educativ cum ar fi, de ex, al lui de Wolf, sau Darael, sau cum a fost Ramasag cu Drgaostea, (fata de care eu ori nu am cum sa comentez pt ca nu permit comentarii, ori nu am ce sa comentez prea mult decat poate la nivel de pus o intrebare din publicul de "elevi"), nici blog de pura reclama, (gen Most Wanted Blog, unde nu am ce comenta sau nu ma afiliez, pt ca pur si simplu eu nu am interes/motivatie de business re bloguri in clipa asta), nici blog de jurnal direct descriptiv al unor evenimente personale concrete zilnice sau, in plus continator si de observatii ale unui mediu social inconjurator a la, de ex, Diary of Mr Samuel Pepys, sau Filozofia pe bordura, (unde poate ca ar fi mai permisibil sa imi zic si eu niste observatii socio-culturale), nici blog de tip de galerie de arta fotografica, cum ar fi Costin Comba, sau Cafeaua cu secrete, sau fotografic-literar cum ar fi cel al Pandhorei, (acestea ultime chiar poate invitand mai clar comentarii de tip critic de arta.)

    RăspundețiȘtergere
  19. Protagonista imi reiese a fi doar o felina adormita in cautare de prada facila si speriata...dar se dovedeste a nazui intr-un mod cat se poat de subtil la o gravura mai emotionala a flirtului deja pus in miscare de catre ea.
    Se doreste si se vrea stapana pe situatie, dar atunci cand frustarile crosetarii carismatico-subliminale o napadesc, se desface cu usurinta din jocul prins si deja feretecat de mucegai prea nobil, din prea multa sete de tandrete, il lasa singur-cuc si pleaca grabita spre ale sale. Dar ce nu stie ea e ca atunci cand se linisteste in bratele primului servit si fericirea o atinge de calcaie, tot gandu-ila primul care n-a purtat-o acolo unde ea dorea...de aceea prevad o continuare a povestirii preromantice...:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai vezi ca a continuat-o Mosu, apoi am inceiat-o eu...cred.

      Totusi, ramane o poveste cu umor, pentru mine.
      Zicea Rudolph ca nu scriu din imaginatie. Acum am scris.

      Ștergere
  20. Mosu asta...La fix m-a trimis. Multumesc. Acus nu poci comenta nimic la subiect ca sunt prea gelos pe ce ti-a iesit de sub tastatura. Dar revin eu...Promit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am continuat povestea mosului, i-am facut chiar si o incheiere. in mintea mea....
      http://alegereasophiei.blogspot.co.uk/2012/04/cand-ceea-ce-pare-ca-nu-este-este.html

      Multumesc, oricum.

      Ștergere