Înțelepciunea nu se dobândește prin acumulare de informații, ci prin transformare ca urmare a experiențelor trăite.
Șansa la înțelepciune se pierde atunci când fugim/ne ferim de experiențe.
Chiar dacă fugim de frică.
Hm, mai exact ar fi vorba de frica de a intra in ele, experientele. Si cand intram cu frica, pentru ca nu avem incotro...se cam schimba datele problemei. devenim mai intelepti daca avem puterea de analiza. Apoi, acceptarea, asumarea greselilor. Extragerea invataturilor. Pffff...deja suna complicat. Posibil asta sa fie cauza numarului scazut de intelepti. :D
Da, din pacate unii din noi, de fapt destul de multi din noi, devenim intelepti prea traziu, atunci cand nu ne mai foloseste la nimic, adica atunci cand am devenit deja dementi si/sau in alte feluri traumatizati cerebral din cauza invataturilor capatate in urma trairii atator experiente ff interesante si exciting de o viata intreaga.
In plus, atunci, mai ales daca am si suferit ff mult la nivel cronic nevrotic sau post-traumatic psihologic, (in cadrul unor mari dizidente politice de o viata intreaga), si/sau, din motive de diverse alternari experientiale de intoxicatii/abstinente frecvente de substante placute, (de ex alcool), si ne mai cheama si Plesu, intr-adevar devenim cu si mai mare placere si chiar interes/motivatie de nivel real organic natural, (bazat pe imbunatatiri accentuate la nivel structural-organic ale personalitatii noastre pre-existente de tip deja marinimos-grandios), si educatori de alti oameni, ba chiar de societati intregi de oameni.
(eu nu sunt un aplicant chiar asa de silitor re indemnul d-lui Chilon din Sparta de a fi milos fata de vecini, deoarece in mod real eu nu am nici o putere re acesti vecini, deci indemnul lui nu se aplica, plus imi permit sa fiu si rau sau rautacios daca vreau despre ei in public, in maniera unui adevarat concierge de imobil moralist !)
Re utilitatea gandirii intuitive rapide capatate si ea mai accentuat in urma experientelor de trait diverse traume cerebrale cauzate de viata care au dus la diminuarea altui tip de capacitate de gandire mai logica mai inceata, am zis si eu peste tot cat am putut de mult, (din cauza ca s-a si popularizat ff intens mediatic in anul 2011), ca s-a demonstrat ca NU duce la bani in buzunar sau la altfel de castiguri posibil utile pt noi la diverse alte jocuri de noroc care implica nevoia de a face Decizii re alte probleme sau investitii fata de care avem interes si oportunitate sa ne ocupam ulterior, cf demonstratii statistic-matematice ffff serioase premiate deja cu Premiul Nobel pt Economie in 2002.
Insa, ca nota pozitiva, gandirea de tip intuitiv rapida si placuta totodata, (fiind de obicei insotita si de placere emotionala si fiind si conservatoare de timp sau efort deosebit), poate fi utila la cresterea interesului si aprecierii lucrurilor spirituale, cf ultimelor stiri publicate chiar vineri in revista Science, popularizate si ele mediatic destul de larg chiar in acest week-end, (despre care am povestit chiar pe blogul lui Mircea Vladut, acolo, langa poza statuilor Ganditorul lui A Rodin si Discobolul lui Myron, poze care au fost folosite concret in efectuarea acelui experiment pt a incuraja, prima, gandirea analitica insotita de efort, si a doua gandirea de tip intuitiv insotita de placere) !
Gandirea de tip intuitiv NU e capatata in URMA experientelor de-a viata, traumatice sau nu, e acolo la toata lumea, alaturi de gandirea analitica, alaturi de alte capacitati cognitive, de memorie, si de emotii, desigur. Era vorba ca speculam eu re ca daca ne scade interesul sau capacitatea pt a folosi gandirea analitica in urma unor traumatisme cerebrale, poate ne creste si interesul/abilitatea sa gandim mai mult la nivel intuitiv, ca de oprit din gandit la diverse nu poate nimeni ff usor, deci fiecare o facem cu creierul pe care-l avem sau pe care-l mai avem in urma experientelor de viata, mai ales in aceste vremuri moderne care necesita atat de mult multi-tasking in continuu, plus suntem bombardati cu diverse experiente virtuale chiar placute si ele, (habar nu am cat de utile)...decat desigur se pot face PAUZE de efort de gandit analitic f utile de meditatie, reverie, sau chiar rugaciune, de ce nu, ca sa ne de-stresam.
Re mine personal: stiu eu ce stiu chiar si inainte de aceste experiente, fiind si risk-adevers din nastere ca stil temperamental mai apatic-nemotivat, (desigur si ala 1/2 capatat probabil peri-natal din cauza de mai proasta oxigenare la creierul meu personal din cauza nasterii mele grabit-premature cu plamani inca lipsiti de destul surfactant ajutator la oxigenare plus invers cu funduletul in jos, plus cel putin 1/4 genetic ca stil de om ne-thrill seeking/ne-gambler/ne-novelty-seeker/ne-predispus pt alcool, insa cu dor/sete inevitabila de dopamina, plus restul la hazard cf zarurilor aruncate de mama Natura atat pre-natale cat si de mediu geografic cu clima respectiva post-natala din jurul meu care s-a cam plimbat de la sect 1 la sect 5 apoi la sect 2, apoi si in afara paralelei 45, ba la nord, ba la vest, ba la est, ba la sud in continuu de atunci, in mod cu adevarat nomadic, insa puternic legat strans de ham de familia mea personala individuala, nu de vreun clan de beduini anume)...de ce m-am saturat eu de invatat in urma diverselor experiente, (mai ales ca la mine invatat util ceva efectiv NU se poate fara amenintare de pedeapsa cu un Bat/Pinten/Bici MARE de tot, (insa preferabil calitativ de piele, eventual si cu bumbuleti de metal stralucitori si zornaitori, desigur doar pt decoratie si antren/motivatie, NU sa imi atinga pielea mea personala chiar asa de concret la nivel mai mare decat doar de eventuala mangaiere si amenintare utila !)...si de aia eu prefer de acum inainte sa NU mai traiesc prea multe experiente interesante sau chiar posibil utile, ci sa imi astept cat mai linistit pensia pt a ma putea retrage si eu apoi acolo unde am impresia ca ma trage sufletul meu, (HABAR nu am de ce), in mijlocul Oceanului Pacific, unde de altfel chiar sper ca sa imi poata fi raspandita cenusa dupa ce decedez, (desigur la MINIM 14 ani DUPA ce ies la pensie de varsta, si in conformitate cu legile si acordurile in vigoare care guverneaza acea portiune de apa).
cam asa-i! si uite asa ajungem iar la intrebarea care mi se invarte prin cap de ceva vreme: "ce rol au in cetate filozofii?" (care stau inchisi in casa si citesc)
Deoarece mie nu imi place sa desfiintez profesii de oameni, ba chiar prefer sa se creeze din ce in ce mai multe specializari si profesii, incl crearea de noi job-uri pt 25 % din spaniolii someri in acest moment si pt tinerii absolventi diplomati care habar n-au ce sa faca cu aceste diplome de studii, am acordat acestei intrebari timp de gandire de tip analitic de durata de 90 de secunde si raspunsul meu este: filozofii profesionisti care practica filozofia in mod etic si competent pot ajuta, prin diverse mecanisme, (la care unii din ei nici nu se gandesc asa intentionat, din fericire), la de-stress-ul (relaxarea) celorlalti cetateni ai cetatii, care astfel ii face pe acestia mai flexibili si rezilienti la stress-ul anticipat sa fie in continua crestere pe viitor, cel putin, cam cat pot sa-mi dau eu seama asa estimativ, rasfoind mass-media popularizatoare despre noile descoperiri stiintifice pana in anul 2076. Deci filozofii competenti si etici functioneaza ca un fel de coach-i/traineri de de-stress si relaxare pt noi ceilalti ne-filozofi ! Le urez succes in continuare in activitatile lor astfel larg social utile !
P.S. Filozofii care se IZOLEAZA total social, si DOAR stau inchisi in casa sa citeasca, fara a comunica de loc de loc cu alti oameni, macar cu unul singur, despre gandurile lor filozofice NU functioneaza la nivel minim competent, si e preferabil sa fie indrumati catre medicul lor de familie pt a determina daca isi pot optimiza functionalitatea pe viitor.
Comunicatul poate fi prin orice mijloace, (ca sa nu uit sa includ si lucratorii bisericesti profesionisti calugari ai anumitor ordine care promoveaza tacerea, care au voie si ei sa studieze pt a deveni ulterior filozofi profesionisti acreditati, daca isi doresc o astfel de activitate pe viitor).
Addendum de almnah de duminica (la care m-am gandit la filozofii care tac, si datorita ca Mosu a descris filozoful ca pe cineva care doar stat si citeste, dar nu comunica in alt fel cu lumea exterioara): Adagiul "daca taceai filozof ramaneai", in latina "Si tacuisses, philosophus mansisses", este atribuit filozofului roman antic Anicius Manlius Severinus Boethius, fiu de consul si senator la numai 25 de ani la inc sec 6, si a scris lucrarea numita "Consolatiile filozofiei", (un tratat in general instructiv despre viata, hazard si moarte ff popular in Evul Mediu), in care exista o poveste in care se intalnesc 2 oameni, unul din ei un asa zis filozof impostor, care cauta faima si glorie (pt sine insusi), in loc de virtuti (pt toata lumea), asa cum ar trebui, iar celalalt om doreste sa-l testeze incepand sa il injure si sa il insulte in fel si chip, stiindu-se ca un filozof autentic ar ramane impasibil la o astfel de provocare. In poveste, filozoful impostor rabda ce rabda, dar pana la urma tot nu se abtine, si intreaba, "ei, vezi acum ce rabdator sunt eu, si ca nu m-am suparat, acum crezi ca sunt un filozof adevarat ?", la care desigur ca se da de gol ! Iar celalalt ii raspunde, "aha ! te-am prins, daca taceai de tot, precis te credeam ca erai filozof !"
Pt cine e curios despre Boethius ca politician, el a lucrat ff mult pro-reconciliere Roma cu Constantinopolele, a declarat public ca cea mai mare satisfactie a vietii lui a fost ca a reusit sa si-i promoveze pe ambii fii in pozitii de consul, dar din pacate pana la urma, (imi zic eu, tot incercand sa-i impace intelept pe totii, vazandu-si in acelasi timp de propriile interese), a cazut in dizgratie politica si pana la urma a fost condamnat la moarte si a fost executat fie cu o sabie fie cu o maciuca in cap (nu se prea stie care din aceste 2 metode uzuale la acea vreme pt executii s-a folosit in cazul lui).
:)) Ei, Mosu, acum depinde ce citesc ei, cartile scrise de cei ce au trecut prin experiente multiple, iar lor nu le ramane de facut „decat„ (ca nici asta nu e de colo) sa enunte teorii generale de viata, de cele mai multe ori utopii. Dar ce e filozofia daca nu talentul de a pune intrebari care conduc la alte intrebari? Filozofia, in fapt, nu rezolva nimic. Se trag concluzii. Sunt ei intelepti filozofii? Musai sa fie, dar cred ca fiecare filozof are o experienta determinanta inainte de retragere in cetate. Altfel va fi un filozof steril, neinteles, controversat, doar cu o capacitate extraordinara de abstractizare, dar nu intelepciune. Si totusi, filozofia se bazeaza pe ceva. Pe experienta lumii intregi. Intelepciunea, cumva, este individuala, mai intai de a deveni colectiva, generala.
Rudolph Aspirant, cred ca e prima data cand aproape imi place ce ai comentat, ar fi fost perfect daca era mai scurt textul ;))
Cred ca la dementa avem nesansa sa ajunge in urma trairilor, iar nu ca urmare a intelepciunii dobandite. Dar, da, piutem ajunge la dementa inainte de intelepciune. Daca devenim intelepti, am evitat dementa.
Mno, si asta imi place, asa este, intuitia este in partea opusa ratiunii/gandirii analitice. Toti avem si una si alta, corect. Dar, cu cat esti mai aproape de ratiune cu atat mai putine sanse sunt sa-ti asculti intuitia, desigur, la fel de valabil este si invers.
Intuitia nu vine din experienta, intuitia este, a fost si av fi in noi, acum depinde cata liniste facem in partea ratiunii pentru a o auzi.
Filozofii nu cred eu ca sunt atat de tacuti, vorba aia cu ~daca taceai, filozof erai`, se refera mai degraba la a vorbi fara analiza, fara gandire. Pentru ca filozofii sunt niste ganditori, pana la urma. E ca si vorba cealalta, `te-a luat gura pe dinainte`.
Povestea ta cu filozoful impostor se potriveste mai bine pentru maestru spiritual, caci acela `promoveaza` tacerea, tacerea ca oprire si control asupra mintii, filtrarea emotiilor care ne stapanesc, esenta supararilor etc (asta e alta poveste, alta dimensiune)
Doream doar sa precizez ca o portiune destul de insemnata de oameni experti in demente spun ca dementa se afla in noi toti si e astfel principial inevitabila, numai ca la unii se instaleaza mai repede, (tocmai probabil la aia carora le plac diverse activitati riscante care te imbogatesc, desi nu neaparat, ca si unele persoane cuminti si apatice din fire pot dezvolta dementa chiar destul de devreme, desi poate din alte cauze decat ceilalti), si la altii mai tarziu.
Eu nu stiu decat ce a zis pe BBC ca ateroscleroza cerebrala incepe la 27 de ani, asa ca mie, care am si factorul de risc de la fumat, desi din fericire nu sunt si alcoolic, imi convine, (adica merita sa raman asa, si nu merita sa incerc sa ma schimb), sa fiu aversiv la experiente si trairi chiar ff noi prea dese, asa de just in case ca sa apuc sa traiesc acei minim 14 ani dupa pensie cat de cat cognitiv intact ca sa pot scrie acel tratat de Estetica Etica, (cu indicatii de eticheta pt un comportament virtuos si corect profesional in randul producatorilor, consumatorilor, promoterilor, filozofilor, si criticilor de Arta, fie ei chiar si amatori).
Ma rog, mie imi convine si pt ca consider ca am avut destule trairi interesante pt o viata de om. Cand aveam poate 12 ani, mai imi doream sa apuc sa mai traiesc si alte chestii. Acum, la 31 de ani, nu mai sunt atat de curios despre nimic chiar nou nou, nici macar de turism, poate in afara de Japonia, dar nu o sa cada cerul daca nu o sa apuc eu personal sa vizitez Japonia niciodata.
Asta desigur macondamna la un oarecare grad de ignoranta. Nu mai stiu de cate ori mi s-a spus deja ca "nu stiu ce pierd" daca nu incerc a,b, c, chiar si oferit pe gratis, sau ff ieftin. Am retinut si de pe wikipedia ca stadiul 1 al competentei este ca esti atat de ignorant incat nici nu-ti dai seama cat de incompetent esti pe un anumit domeniu. Sunt de acord. Sunt ignorant, eu personal imi accept conditia, si, pe bune, NU doresc sa devin mult mai intelept decat am ajuns deja. Nici competent pe ceva anume, (ca eu la "razboiul" cu competenta am capitulat deja la varsta cand se trece si examenul ala de treapta, intre 6 si 10 ani, la fel cum si mai devreme am impresia distincta ca deja capitulasem din prima la conflictul lui Oedip, l-am declarat la prima vedere pe tata castigator, si gata, nici nu m-am mai chinuit sa fiu nelinistit, suparat, sau gelos, sau ranchiunos din cauza lui...desi cam recunosc ca l-am cam ignorat vreo cativa ani buni dupa aia, in afara de sa-i cer bani sau de gen de sa ma scoata de la puscarie din cand in cand, daca tot ii acordasem medalia de om cu adevarat competent si responsabil in familie, abia recent aducandu-mi aminte ca ar fi avut si el ceva interesat si util informativ de spus pt mine).
Raul, (tre sa scriu numele, se duc comentariile astea aiurea, la subordonare. Nu, nu eu apas aiurea :)) )
Da' de ce nu suntem soti curajosi, s aintram in experiente fara frica. Caci ce este curajul, daca nu opusul fricii de necunoscut. De ce sa ne sperie atat de mult ceea ce nu cunoastem? (ca nu te mai las sa faci ce vrei tu cu mine :)) )
Poate ca curajul asta inseamna si incredere. Nu sunt de acord cu modul asta de a privi curajul: sa strangi din dinti ca sa-ti domini frica. Asta e doar o prima etapa, care are rolul de a ajunge sa ai incredere in tine si in soarta/sansa ta. Sau capacitatea de a-ti asuma riscurile.
s-o luam asa: oamenii nu se schimba atunci cand le place asa cum sunt. oamenii nu sunt curiosi atunci cand considera ca stiu destul. necunoscutul provoaca. necunoscutul are risc. chiar daca 20%.
un corp omenesc se caleste doar daca sta in apa, in frig, in mizerie, in caldura, etc. la fel e cu mintea si cu sufletul. ce nu inteleg unii e ca daca te lovesti acolo unde ai o cicatrice vei simti mai putina durere.
ca sa ramana amprenta (sau cicatrice) trebuie sa ai un contact direct. povestile sunt degeaba. la fel ca scoala. nu-i asa ca ai uitat ce ai invatat la scoala dar nu ai practicat niciodata?
Din cate am citit eu, oamenii sunt si inclinati genetic fie catre o categorie mai prudenta si cu aversiune fata de risc, fie o categorie mai inclinata catre curiozitatea de a trai cat mai multe si diverse, (mereu altele), experiente noi, si catre activitati riscante. De ex daca pe cineva doar trebuie sa-l inviti sa sara cu parasuta, argumentandu-i de ce senzatii noi si uluitoare si totodata posibil utile pt dezvoltarea sa personala va putea avea parte, si ar zice imediat da, pe cand mie, chiar cu aceleasi argumente re dezvoltare personala, tot ar trebui sa ma si platesti cel putin 25 000 USD ca sa sar cu acea parasuta chiar daca sunt convins ca argumentul despre dezvoltarea personala e total adevarat si mi-ar fi si util mie personal.
Ma intreb, la nivel speculativ, si daca acest mod de gandire e cumva legat si de proverbul "frate frate dar barnaza e pe bani", (adica inteleg, sunt de acord, ai dreptate, dar ca sa ma antrenezi pe mine in vrepo activitate utila tie, trebuie sa ma motivezi o idee mai puternic decat doar asa cu vreun argument de sau despre suflet").
Desigur nu cu oameni ca mine se vor construi societati noi imbunatatite. Si am o oarecare suspiciune ca nu sunt singurul nativ inclinat asa. Insa desigur ca depinde si de mediul in care te-ai dezvoltat, si de varsta, nu numai de fondul genetic. Se stie deja ca aversiunea fata de risc creste o data cu varsta. S-au facut si niste experimente pe agricultori ff saraci din Etiopia re diverse decizii de investitie in anumite programe agriculturale, si s-a determinat ca cei ff saraci, (nu neaparat cu duhul), in general tind sa fie mai speriati de risc, si mai rezistenti la diverse programe noi propuse pt diverse imbunatatiri decat altii.
Gândul tău e cât se poate de adevărat. Dar legat de intuiţie, că am citit mai sus, eu am senzaţia că experienţa acţionează oarecum asupra ei, o modelează, o ascute. Nu l-am întâlnit încă pe ăla care are o intuiţie nativă, dar n-are deloc experienţă.
Transformarea în bine, nu-i asa Cleo? Câteodata te trezesti cu experienta noua drept în fata, fara s-o fi cautat sau fara sa fi încercat sa fugi de ea. Acum e atunci!
E ULIMĂTOR SA VORBI MINUNAT DESPRE DR DAWN. Sunt Vanessa Canga. Am avut o uniune frumoasă cu soțul meu și am împărtășit fericire, căldură și dragoste adevărată. Am locuit împreună timp de 10 ani și am avut doi copii. În urmă cu câteva luni, am început să avem probleme nesfârșite și certuri constante. Casa era plină de nefericire și copiii mei plângeau mereu văzându-ne luptăm tot timpul. În cele din urmă, a plecat și a tăiat toate mijloacele pentru ca noi să comunicăm cu el. Am făcut tot ce am putut să-l recuperez din cauza cât de mult l-am iubit, dar fără rezultat. DR DAWN mi-a venit în ajutor când l-am contactat și mi-a dezvăluit că în spatele problemelor pe care le aveam se afla o femeie și mi-a promis că mă va ajuta, ceea ce a făcut când i-am urmat procedurile de lucru. Soțul meu s-a întors acasă la noi și am inventat lucruri. Trăim din nou fericiți împreună. DRAWN te poate ajuta și pe tine. contactați-l prin WhatsApp: +2349046229159 E-mail: dawnacuna314@gmail.com *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul/soția ta. *Dacă doriți să aveți o căsătorie/relație pașnică. *Daca ai nevoie de vraja pentru a ramane insarcinata/a ramane insarcinata. *Dacă doriți să tratați infertilitatea. *Dacă doriți să vă răzbuni/reprimi proprietatea. *Dacă vrei o vrajă de promovare.
chiar daca fugim tot nu scapam de experientele in fata carora ne pune viata...important e sa invatam ceva din ele...invatam oare?
RăspundețiȘtergereHm, mai exact ar fi vorba de frica de a intra in ele, experientele.
ȘtergereSi cand intram cu frica, pentru ca nu avem incotro...se cam schimba datele problemei. devenim mai intelepti daca avem puterea de analiza. Apoi, acceptarea, asumarea greselilor. Extragerea invataturilor.
Pffff...deja suna complicat.
Posibil asta sa fie cauza numarului scazut de intelepti. :D
sa stii ca da :))
ȘtergereDa, din pacate unii din noi, de fapt destul de multi din noi, devenim intelepti prea traziu, atunci cand nu ne mai foloseste la nimic, adica atunci cand am devenit deja dementi si/sau in alte feluri traumatizati cerebral din cauza invataturilor capatate in urma trairii atator experiente ff interesante si exciting de o viata intreaga.
RăspundețiȘtergereIn plus, atunci, mai ales daca am si suferit ff mult la nivel cronic nevrotic sau post-traumatic psihologic, (in cadrul unor mari dizidente politice de o viata intreaga), si/sau, din motive de diverse alternari experientiale de intoxicatii/abstinente frecvente de substante placute, (de ex alcool), si ne mai cheama si Plesu, intr-adevar devenim cu si mai mare placere si chiar interes/motivatie de nivel real organic natural, (bazat pe imbunatatiri accentuate la nivel structural-organic ale personalitatii noastre pre-existente de tip deja marinimos-grandios), si educatori de alti oameni, ba chiar de societati intregi de oameni.
(eu nu sunt un aplicant chiar asa de silitor re indemnul d-lui Chilon din Sparta de a fi milos fata de vecini, deoarece in mod real eu nu am nici o putere re acesti vecini, deci indemnul lui nu se aplica, plus imi permit sa fiu si rau sau rautacios daca vreau despre ei in public, in maniera unui adevarat concierge de imobil moralist !)
Re utilitatea gandirii intuitive rapide capatate si ea mai accentuat in urma experientelor de trait diverse traume cerebrale cauzate de viata care au dus la diminuarea altui tip de capacitate de gandire mai logica mai inceata, am zis si eu peste tot cat am putut de mult, (din cauza ca s-a si popularizat ff intens mediatic in anul 2011), ca s-a demonstrat ca NU duce la bani in buzunar sau la altfel de castiguri posibil utile pt noi la diverse alte jocuri de noroc care implica nevoia de a face Decizii re alte probleme sau investitii fata de care avem interes si oportunitate sa ne ocupam ulterior, cf demonstratii statistic-matematice ffff serioase premiate deja cu Premiul Nobel pt Economie in 2002.
ȘtergereInsa, ca nota pozitiva, gandirea de tip intuitiv rapida si placuta totodata, (fiind de obicei insotita si de placere emotionala si fiind si conservatoare de timp sau efort deosebit), poate fi utila la cresterea interesului si aprecierii lucrurilor spirituale, cf ultimelor stiri publicate chiar vineri in revista Science, popularizate si ele mediatic destul de larg chiar in acest week-end, (despre care am povestit chiar pe blogul lui Mircea Vladut, acolo, langa poza statuilor Ganditorul lui A Rodin si Discobolul lui Myron, poze care au fost folosite concret in efectuarea acelui experiment pt a incuraja, prima, gandirea analitica insotita de efort, si a doua gandirea de tip intuitiv insotita de placere) !
Gandirea de tip intuitiv NU e capatata in URMA experientelor de-a viata, traumatice sau nu, e acolo la toata lumea, alaturi de gandirea analitica, alaturi de alte capacitati cognitive, de memorie, si de emotii, desigur. Era vorba ca speculam eu re ca daca ne scade interesul sau capacitatea pt a folosi gandirea analitica in urma unor traumatisme cerebrale, poate ne creste si interesul/abilitatea sa gandim mai mult la nivel intuitiv, ca de oprit din gandit la diverse nu poate nimeni ff usor, deci fiecare o facem cu creierul pe care-l avem sau pe care-l mai avem in urma experientelor de viata, mai ales in aceste vremuri moderne care necesita atat de mult multi-tasking in continuu, plus suntem bombardati cu diverse experiente virtuale chiar placute si ele, (habar nu am cat de utile)...decat desigur se pot face PAUZE de efort de gandit analitic f utile de meditatie, reverie, sau chiar rugaciune, de ce nu, ca sa ne de-stresam.
ȘtergereRe mine personal: stiu eu ce stiu chiar si inainte de aceste experiente, fiind si risk-adevers din nastere ca stil temperamental mai apatic-nemotivat, (desigur si ala 1/2 capatat probabil peri-natal din cauza de mai proasta oxigenare la creierul meu personal din cauza nasterii mele grabit-premature cu plamani inca lipsiti de destul surfactant ajutator la oxigenare plus invers cu funduletul in jos, plus cel putin 1/4 genetic ca stil de om ne-thrill seeking/ne-gambler/ne-novelty-seeker/ne-predispus pt alcool, insa cu dor/sete inevitabila de dopamina, plus restul la hazard cf zarurilor aruncate de mama Natura atat pre-natale cat si de mediu geografic cu clima respectiva post-natala din jurul meu care s-a cam plimbat de la sect 1 la sect 5 apoi la sect 2, apoi si in afara paralelei 45, ba la nord, ba la vest, ba la est, ba la sud in continuu de atunci, in mod cu adevarat nomadic, insa puternic legat strans de ham de familia mea personala individuala, nu de vreun clan de beduini anume)...de ce m-am saturat eu de invatat in urma diverselor experiente, (mai ales ca la mine invatat util ceva efectiv NU se poate fara amenintare de pedeapsa cu un Bat/Pinten/Bici MARE de tot, (insa preferabil calitativ de piele, eventual si cu bumbuleti de metal stralucitori si zornaitori, desigur doar pt decoratie si antren/motivatie, NU sa imi atinga pielea mea personala chiar asa de concret la nivel mai mare decat doar de eventuala mangaiere si amenintare utila !)...si de aia eu prefer de acum inainte sa NU mai traiesc prea multe experiente interesante sau chiar posibil utile, ci sa imi astept cat mai linistit pensia pt a ma putea retrage si eu apoi acolo unde am impresia ca ma trage sufletul meu, (HABAR nu am de ce), in mijlocul Oceanului Pacific, unde de altfel chiar sper ca sa imi poata fi raspandita cenusa dupa ce decedez, (desigur la MINIM 14 ani DUPA ce ies la pensie de varsta, si in conformitate cu legile si acordurile in vigoare care guverneaza acea portiune de apa).
RăspundețiȘtergerecam asa-i! si uite asa ajungem iar la intrebarea care mi se invarte prin cap de ceva vreme: "ce rol au in cetate filozofii?" (care stau inchisi in casa si citesc)
RăspundețiȘtergereDeoarece mie nu imi place sa desfiintez profesii de oameni, ba chiar prefer sa se creeze din ce in ce mai multe specializari si profesii, incl crearea de noi job-uri pt 25 % din spaniolii someri in acest moment si pt tinerii absolventi diplomati care habar n-au ce sa faca cu aceste diplome de studii, am acordat acestei intrebari timp de gandire de tip analitic de durata de 90 de secunde si raspunsul meu este: filozofii profesionisti care practica filozofia in mod etic si competent pot ajuta, prin diverse mecanisme, (la care unii din ei nici nu se gandesc asa intentionat, din fericire), la de-stress-ul (relaxarea) celorlalti cetateni ai cetatii, care astfel ii face pe acestia mai flexibili si rezilienti la stress-ul anticipat sa fie in continua crestere pe viitor, cel putin, cam cat pot sa-mi dau eu seama asa estimativ, rasfoind mass-media popularizatoare despre noile descoperiri stiintifice pana in anul 2076. Deci filozofii competenti si etici functioneaza ca un fel de coach-i/traineri de de-stress si relaxare pt noi ceilalti ne-filozofi ! Le urez succes in continuare in activitatile lor astfel larg social utile !
ȘtergereP.S. Filozofii care se IZOLEAZA total social, si DOAR stau inchisi in casa sa citeasca, fara a comunica de loc de loc cu alti oameni, macar cu unul singur, despre gandurile lor filozofice NU functioneaza la nivel minim competent, si e preferabil sa fie indrumati catre medicul lor de familie pt a determina daca isi pot optimiza functionalitatea pe viitor.
ȘtergereComunicatul poate fi prin orice mijloace, (ca sa nu uit sa includ si lucratorii bisericesti profesionisti calugari ai anumitor ordine care promoveaza tacerea, care au voie si ei sa studieze pt a deveni ulterior filozofi profesionisti acreditati, daca isi doresc o astfel de activitate pe viitor).
ȘtergereAddendum de almnah de duminica (la care m-am gandit la filozofii care tac, si datorita ca Mosu a descris filozoful ca pe cineva care doar stat si citeste, dar nu comunica in alt fel cu lumea exterioara): Adagiul "daca taceai filozof ramaneai", in latina "Si tacuisses, philosophus mansisses", este atribuit filozofului roman antic Anicius Manlius Severinus Boethius, fiu de consul si senator la numai 25 de ani la inc sec 6, si a scris lucrarea numita "Consolatiile filozofiei", (un tratat in general instructiv despre viata, hazard si moarte ff popular in Evul Mediu), in care exista o poveste in care se intalnesc 2 oameni, unul din ei un asa zis filozof impostor, care cauta faima si glorie (pt sine insusi), in loc de virtuti (pt toata lumea), asa cum ar trebui, iar celalalt om doreste sa-l testeze incepand sa il injure si sa il insulte in fel si chip, stiindu-se ca un filozof autentic ar ramane impasibil la o astfel de provocare. In poveste, filozoful impostor rabda ce rabda, dar pana la urma tot nu se abtine, si intreaba, "ei, vezi acum ce rabdator sunt eu, si ca nu m-am suparat, acum crezi ca sunt un filozof adevarat ?", la care desigur ca se da de gol ! Iar celalalt ii raspunde, "aha ! te-am prins, daca taceai de tot, precis te credeam ca erai filozof !"
ȘtergerePt cine e curios despre Boethius ca politician, el a lucrat ff mult pro-reconciliere Roma cu Constantinopolele, a declarat public ca cea mai mare satisfactie a vietii lui a fost ca a reusit sa si-i promoveze pe ambii fii in pozitii de consul, dar din pacate pana la urma, (imi zic eu, tot incercand sa-i impace intelept pe totii, vazandu-si in acelasi timp de propriile interese), a cazut in dizgratie politica si pana la urma a fost condamnat la moarte si a fost executat fie cu o sabie fie cu o maciuca in cap (nu se prea stie care din aceste 2 metode uzuale la acea vreme pt executii s-a folosit in cazul lui).
Ștergere:))
ȘtergereEi, Mosu, acum depinde ce citesc ei, cartile scrise de cei ce au trecut prin experiente multiple, iar lor nu le ramane de facut „decat„ (ca nici asta nu e de colo) sa enunte teorii generale de viata, de cele mai multe ori utopii.
Dar ce e filozofia daca nu talentul de a pune intrebari care conduc la alte intrebari?
Filozofia, in fapt, nu rezolva nimic. Se trag concluzii.
Sunt ei intelepti filozofii?
Musai sa fie, dar cred ca fiecare filozof are o experienta determinanta inainte de retragere in cetate.
Altfel va fi un filozof steril, neinteles, controversat, doar cu o capacitate extraordinara de abstractizare, dar nu intelepciune.
Si totusi, filozofia se bazeaza pe ceva. Pe experienta lumii intregi.
Intelepciunea, cumva, este individuala, mai intai de a deveni colectiva, generala.
Rudolph Aspirant,
Ștergerecred ca e prima data cand aproape imi place ce ai comentat, ar fi fost perfect daca era mai scurt textul ;))
Cred ca la dementa avem nesansa sa ajunge in urma trairilor, iar nu ca urmare a intelepciunii dobandite. Dar, da, piutem ajunge la dementa inainte de intelepciune. Daca devenim intelepti, am evitat dementa.
Mno, si asta imi place, asa este, intuitia este in partea opusa ratiunii/gandirii analitice.
Toti avem si una si alta, corect. Dar, cu cat esti mai aproape de ratiune cu atat mai putine sanse sunt sa-ti asculti intuitia, desigur, la fel de valabil este si invers.
Intuitia nu vine din experienta, intuitia este, a fost si av fi in noi, acum depinde cata liniste facem in partea ratiunii pentru a o auzi.
Filozofii nu cred eu ca sunt atat de tacuti, vorba aia cu ~daca taceai, filozof erai`, se refera mai degraba la a vorbi fara analiza, fara gandire. Pentru ca filozofii sunt niste ganditori, pana la urma.
E ca si vorba cealalta, `te-a luat gura pe dinainte`.
Povestea ta cu filozoful impostor se potriveste mai bine pentru maestru spiritual, caci acela `promoveaza` tacerea, tacerea ca oprire si control asupra mintii, filtrarea emotiilor care ne stapanesc, esenta supararilor etc (asta e alta poveste, alta dimensiune)
Doream doar sa precizez ca o portiune destul de insemnata de oameni experti in demente spun ca dementa se afla in noi toti si e astfel principial inevitabila, numai ca la unii se instaleaza mai repede, (tocmai probabil la aia carora le plac diverse activitati riscante care te imbogatesc, desi nu neaparat, ca si unele persoane cuminti si apatice din fire pot dezvolta dementa chiar destul de devreme, desi poate din alte cauze decat ceilalti), si la altii mai tarziu.
ȘtergereEu nu stiu decat ce a zis pe BBC ca ateroscleroza cerebrala incepe la 27 de ani, asa ca mie, care am si factorul de risc de la fumat, desi din fericire nu sunt si alcoolic, imi convine, (adica merita sa raman asa, si nu merita sa incerc sa ma schimb), sa fiu aversiv la experiente si trairi chiar ff noi prea dese, asa de just in case ca sa apuc sa traiesc acei minim 14 ani dupa pensie cat de cat cognitiv intact ca sa pot scrie acel tratat de Estetica Etica, (cu indicatii de eticheta pt un comportament virtuos si corect profesional in randul producatorilor, consumatorilor, promoterilor, filozofilor, si criticilor de Arta, fie ei chiar si amatori).
...si pt businessmen-ii de arta, (am uitat sa ii pun si pe astia)
ȘtergereMa rog, mie imi convine si pt ca consider ca am avut destule trairi interesante pt o viata de om. Cand aveam poate 12 ani, mai imi doream sa apuc sa mai traiesc si alte chestii. Acum, la 31 de ani, nu mai sunt atat de curios despre nimic chiar nou nou, nici macar de turism, poate in afara de Japonia, dar nu o sa cada cerul daca nu o sa apuc eu personal sa vizitez Japonia niciodata.
ȘtergereAsta desigur macondamna la un oarecare grad de ignoranta. Nu mai stiu de cate ori mi s-a spus deja ca "nu stiu ce pierd" daca nu incerc a,b, c, chiar si oferit pe gratis, sau ff ieftin. Am retinut si de pe wikipedia ca stadiul 1 al competentei este ca esti atat de ignorant incat nici nu-ti dai seama cat de incompetent esti pe un anumit domeniu. Sunt de acord. Sunt ignorant, eu personal imi accept conditia, si, pe bune, NU doresc sa devin mult mai intelept decat am ajuns deja. Nici competent pe ceva anume, (ca eu la "razboiul" cu competenta am capitulat deja la varsta cand se trece si examenul ala de treapta, intre 6 si 10 ani, la fel cum si mai devreme am impresia distincta ca deja capitulasem din prima la conflictul lui Oedip, l-am declarat la prima vedere pe tata castigator, si gata, nici nu m-am mai chinuit sa fiu nelinistit, suparat, sau gelos, sau ranchiunos din cauza lui...desi cam recunosc ca l-am cam ignorat vreo cativa ani buni dupa aia, in afara de sa-i cer bani sau de gen de sa ma scoata de la puscarie din cand in cand, daca tot ii acordasem medalia de om cu adevarat competent si responsabil in familie, abia recent aducandu-mi aminte ca ar fi avut si el ceva interesat si util informativ de spus pt mine).
Ștergerenu putem evita sa cadem, dar putem invata sa ne ridicam repede
RăspundețiȘtergereRaul,
Ștergere(tre sa scriu numele, se duc comentariile astea aiurea, la subordonare. Nu, nu eu apas aiurea :)) )
Da' de ce nu suntem soti curajosi, s aintram in experiente fara frica.
Caci ce este curajul, daca nu opusul fricii de necunoscut.
De ce sa ne sperie atat de mult ceea ce nu cunoastem?
(ca nu te mai las sa faci ce vrei tu cu mine :)) )
Poate ca curajul asta inseamna si incredere. Nu sunt de acord cu modul asta de a privi curajul: sa strangi din dinti ca sa-ti domini frica. Asta e doar o prima etapa, care are rolul de a ajunge sa ai incredere in tine si in soarta/sansa ta. Sau capacitatea de a-ti asuma riscurile.
Ștergere*toti curajosi
RăspundețiȘtergeres-o luam asa: oamenii nu se schimba atunci cand le place asa cum sunt. oamenii nu sunt curiosi atunci cand considera ca stiu destul. necunoscutul provoaca. necunoscutul are risc. chiar daca 20%.
RăspundețiȘtergereun corp omenesc se caleste doar daca sta in apa, in frig, in mizerie, in caldura, etc. la fel e cu mintea si cu sufletul. ce nu inteleg unii e ca daca te lovesti acolo unde ai o cicatrice vei simti mai putina durere.
ca sa ramana amprenta (sau cicatrice) trebuie sa ai un contact direct. povestile sunt degeaba. la fel ca scoala. nu-i asa ca ai uitat ce ai invatat la scoala dar nu ai practicat niciodata?
Din cate am citit eu, oamenii sunt si inclinati genetic fie catre o categorie mai prudenta si cu aversiune fata de risc, fie o categorie mai inclinata catre curiozitatea de a trai cat mai multe si diverse, (mereu altele), experiente noi, si catre activitati riscante. De ex daca pe cineva doar trebuie sa-l inviti sa sara cu parasuta, argumentandu-i de ce senzatii noi si uluitoare si totodata posibil utile pt dezvoltarea sa personala va putea avea parte, si ar zice imediat da, pe cand mie, chiar cu aceleasi argumente re dezvoltare personala, tot ar trebui sa ma si platesti cel putin 25 000 USD ca sa sar cu acea parasuta chiar daca sunt convins ca argumentul despre dezvoltarea personala e total adevarat si mi-ar fi si util mie personal.
RăspundețiȘtergereMa intreb, la nivel speculativ, si daca acest mod de gandire e cumva legat si de proverbul "frate frate dar barnaza e pe bani", (adica inteleg, sunt de acord, ai dreptate, dar ca sa ma antrenezi pe mine in vrepo activitate utila tie, trebuie sa ma motivezi o idee mai puternic decat doar asa cu vreun argument de sau despre suflet").
Desigur nu cu oameni ca mine se vor construi societati noi imbunatatite. Si am o oarecare suspiciune ca nu sunt singurul nativ inclinat asa. Insa desigur ca depinde si de mediul in care te-ai dezvoltat, si de varsta, nu numai de fondul genetic. Se stie deja ca aversiunea fata de risc creste o data cu varsta. S-au facut si niste experimente pe agricultori ff saraci din Etiopia re diverse decizii de investitie in anumite programe agriculturale, si s-a determinat ca cei ff saraci, (nu neaparat cu duhul), in general tind sa fie mai speriati de risc, si mai rezistenti la diverse programe noi propuse pt diverse imbunatatiri decat altii.
ȘtergereGândul tău e cât se poate de adevărat.
RăspundețiȘtergereDar legat de intuiţie, că am citit mai sus, eu am senzaţia că experienţa acţionează oarecum asupra ei, o modelează, o ascute. Nu l-am întâlnit încă pe ăla care are o intuiţie nativă, dar n-are deloc experienţă.
Nu sunt sigură că nu spun același lucru, experiența te face atent la intuiție și te poate face suficient de puternic să te încrezi în ea.
ȘtergereHai că am mai citit odată totul.
ȘtergereRudolph are câteva idei care-mi plac.
Transformarea în bine, nu-i asa Cleo?
RăspundețiȘtergereCâteodata te trezesti cu experienta noua drept în fata, fara s-o fi cautat sau fara sa fi încercat sa fugi de ea. Acum e atunci!
Transformare în bine, dacă e bun aluatul framântat.
ȘtergereTe-am citat în postarea următoare;))
E ULIMĂTOR SA VORBI MINUNAT DESPRE DR DAWN. Sunt Vanessa Canga. Am avut o uniune frumoasă cu soțul meu și am împărtășit fericire, căldură și dragoste adevărată. Am locuit împreună timp de 10 ani și am avut doi copii. În urmă cu câteva luni, am început să avem probleme nesfârșite și certuri constante. Casa era plină de nefericire și copiii mei plângeau mereu văzându-ne luptăm tot timpul. În cele din urmă, a plecat și a tăiat toate mijloacele pentru ca noi să comunicăm cu el. Am făcut tot ce am putut să-l recuperez din cauza cât de mult l-am iubit, dar fără rezultat. DR DAWN mi-a venit în ajutor când l-am contactat și mi-a dezvăluit că în spatele problemelor pe care le aveam se afla o femeie și mi-a promis că mă va ajuta, ceea ce a făcut când i-am urmat procedurile de lucru. Soțul meu s-a întors acasă la noi și am inventat lucruri. Trăim din nou fericiți împreună. DRAWN te poate ajuta și pe tine. contactați-l prin WhatsApp: +2349046229159
RăspundețiȘtergereE-mail: dawnacuna314@gmail.com
*Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul/soția ta.
*Dacă doriți să aveți o căsătorie/relație pașnică.
*Daca ai nevoie de vraja pentru a ramane insarcinata/a ramane insarcinata.
*Dacă doriți să tratați infertilitatea.
*Dacă doriți să vă răzbuni/reprimi proprietatea.
*Dacă vrei o vrajă de promovare.