Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

vineri, 6 aprilie 2012

Vineri, un prieten pe insulă

Lasă-mă să-ți calc pe suflet ca și cum ți-ai călca singur. Să-mi scârțâi pantofii în inima ta, nedumerit tu să privești.
Am să-ți strig în creieri că nu mai am loc de cuvinte infipte adânc.

Am chemat pompierii să le scoată, ei salvează orice și pe oricine, dar mi-au rămas numai găuri.
Nu pot decât să privesc sângele care se scurge din mine. Străzile sunt pline de urmele întinse  de cauciucurile trecute prin el, trotuarele poartă urmele pașilor trecuți prin el...
Nimeni nu mai are tot, nici eu, nici trecătorii. Suntem doar manjiți, purtăm doar umbre care ne înfioară.

Îmi apăr plămânii, să nu mai înfigă nimeni cuvinte sau priviri.
Am nevoie de aer să ating locuri de neatins. Sunt atât de multe. Toate prin mine!


21 de comentarii:

  1. M-ai făcut să treacă un fior prin mine.
    Simbolurile sunt puternice. Ai reuşit să mă impresionezi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai sterg si eu praful prin colturi, parca mi-e si jena de mine cum m-am lenevit (la cap).
      Esti mereu amabil...si curajos. Ca nu prea se incumeta lumea cand scriu nebunelele mele. ;))

      Ștergere
    2. Adevărul e că citesc mai rar aşa ceva prin blogosferă. Ţi-aş spune la cine m-am gândit prima dată când am citit, dar mi-e că sunt luat peste picior (nu de tine, ci de alţi cititori).

      Ștergere
    3. Eu chiar sunt curios daca e vorba de literatura comparata, pt ca eu desi nu citesc carti de ani de zile, totusi imi place sa ma gandesc la diversi autori profesionisti, sau sa aflu ca e vreunul mai nou si mai talentat pe undeva, chiar citesc critici literara uneori, nu doar de filme, din reviste, si uneori chiar ma uit pe BBC care are chiar programe cu interviuri cu autori de fictiune profesionisti , si eu am invatat si despre acest fel de oameni si cum isi fac ei munca lor si mie asta imi place.

      Ștergere
    4. Nici decum nu este vorba de literatură comparată Rudolph, ci doar de o asociere pe care am făcut-o în minte. Nici măcar nu e vorba de vreun personaj (nu m-am gândit nicio clipă la Crusoe). Ca simbolistică, gândul m-a purtat la Ionesco (dacă ai apucat să citeşti ceva din perioada lui "neagră"). Iar dacă aş fi luat textul scris de Cleo şi l-aş fi pus în versuri, gândul m-ar fi dus la Nichita.
      Sper să nu mă înjure nimeni.

      Ștergere
    5. Am auzit de Eugene Ionesco, insa nu am citit integral sau vazut nici una din piesele sale de teatru, desi stiu un pic despre ele, si nici nu stiam ca si el a avut o perioada neagra. In general, bazat pe Rinocerii si Cantareata Cheala, si Lectia, mie nu mi se pare ca textul lui Cleo are de-a face prea mult din punct de vedere tematic cu aceasta tema, in afara poate de sentimentul de anxietate, insa anxietatea, sau chiar angoasa pot avea diferite cauze, nu trebuie sa fie neaparat de origine specific rinoceriana sau mai larg social- sau individual-existentiala, plus ca simbolurile textului lui Cleo NU sunt de loc grotesc caricaturizate pana la absurd. De aia, nu sunt de acord la modul principial cu asocierea acestui text cu preocuparile mai larg cunoscute scriitorului E Ionesco, insa este posibil ca si el sa fi avut alte preocupari secundare in diverse perioade ale vietii sale.

      Ștergere
    6. Voiam sa zic de asemenea ca nu mi se pare ca in acest moment Cleo scrie la nivel de scriitor profesionist, nu in sensul ca nu ar avea capacitatea sau talentul, dar am impresia ca scrie acest text la nivel nivel primar auto-terapeutic, care este si acesta deosebit de valoros, (si nu neaparat numai pt cel care il produce), si poate chiar atinge nivel profesionist si el, insa scrisul profesionist de obicei, in multe cazuri, implica, (si chiar ar cam trebui sa implice, daca e sa fie chiar de nivel autentic profesionist, dupa parerea mea), o detasare de preocuparile mai presant cotidiene si o refiltrare de nivel profesional ulterior a acestora inainte sa fie puse pe hartie, altfel risca sa ramana la nivel de psihoterapie prin arta, nu arta profesionala, chiar daca, desigur, in cazuri deosebit de rare, este posibil ca unele produse de psihoterapie de arta sa fie mai universal complete de nivel aproape profesional, dar astea sunt cazuri rare, si zau daca eu stiu de vreunul mai faimos. Cred, (la un nivel speculativ total impermisibil, si probabil incorect atat ca perceptie cat si ca idee conceptuala de fond, pt care imi asum eu raspunderea), ca e posibil ca stressul actual de aculturare cu o cultura mai anglo-saxona oarecum mai sado-masochist pronuntata decat predominant isterica ca in regiunea balcanica e de fapt tema principala a acestui text, si tema principala a problemelor de aculturare a romanilor in tarile cu limbaj si cultura anglo-saxona.

      (Eu nu folosesc niciodata cuvantul "isteric" in sense derogatoriu, ci chiar ca un tip de raspuns la diverse, printre alte posibile reactii si raspunsuri.)

      Ștergere
    7. P.S. Ma refer DOAR la text, si la culturile generale, (luate asa in mod recunoscut impermisibil speculativ generalizat), NU zic ca Cleo ca persoana, sau eu personal ca persoana, ca cetateni romani specifici am tinde neaparat sa raspundem la aculturaraea in medii straine mai noi in mod isteric in toate cazurile, sau in mod reactiv sado-masochist aiurea-n tramvai. Era vorba de o speculatie pe text in lb romana provenit dintr-o perioada de aculturare cu intalnirea mai profunda cu o cultura straina acolo la ea acasa.

      Ștergere
    8. De altfel cred ca raportarea la imagini de fellowship crestin in cazul lui Cleo, este un raspuns extraordinar de SANATOS, si potrivit, mai ales ca e perioada de sarbatori, plus ca exprima o intelegere mult superioara mie a culturii anglo-saxone protestante in ceea ce priveste portiunea ei de fellowship comunitar...ca eu personal cu fellowship-ul asta de grup patriotic, dar totusi util ca suport, in fond, fiind eu mai narcisist si mai imatur si copil unic, am probleme aici de nivel de tortura ! LOL ! Nu e cazul sa chemati Crucea Rosie, ca de fapt tortura principala la mine e ca nu gasesc iaurt neapos de care-mi place mie mereu cand vreau la supermarketul cel mai apropiat !

      Ștergere
    9. Blogul asta este facut pentru mine, pentru propria mea placere. exprim aici ceea ce am chef si vreau si simt, nu am avut si nici nu am pretentii de scriitura.
      Ma exprim. Atata tot!
      Nu sunt interesata de atata critica literara, pentru ca e fara baza.
      Nu ma vocatie, structura sau dispozitie pentru a devenii scriitoare :))
      Asa ca e doar nevoia mea, la nivel primar, de a avea inca o chiftea, desi Bulă a zis clar, privind in frigider, ca e numai UNA.
      Analizeaza asta!

      Ștergere
    10. Pai SIGUR, si eu scriu de placere, dar uneori imi place sa ma joc de-a criticul de arta, desi de obicei evit sa o faca fata de oameni reali contemporani care scriu texte cu calitati literare, (chiar daca nu sunt scriitori profesionisti veleitari). Am explicat sub postul ulterior mai pe larg despre asta.

      Ștergere
    11. Re vocatie: eu habar nu am re vocatie, insa pot relata ca am avut un fenomen de CHEMARE profesionala, pe la 13 ani, in aceeasi perioada in care mi s-au intamplat urmatoarele lucruri probabil stressante (deci ar fi trebuit sa tin seama de asa ceva): am intrat oficial in pubertate, am avut singurul atac real de panica autentic din viata mea, mi-a murit bunica paterna, tocmai fusesem operat de peritonita, fusesem spontan si sincer laudat verbal in mod TOTAL surprinzator pt mine (fiind total afon si neavand-o cu desenul sau arta grafica de loc, nici un talent artistic) re talent artistic muzical si de colaj de catre 2 persoane lucratori bisericesti catolici, eram confuz indragostit de Karl (un finlandezo-american), si o alta prietena imi daduse sa ascult melodia Hotel California si imi povestise despre ideile dianeticii. Era totodata si o perioada politic-instabila pt soarta Romaniei, atunci in 1993, si eu ma simteam raspunzator de soarta ei, deoarece chiar incercasem recent in public o data sa calmez prin niste cuvinte despre o carte pe care o citisem rostite cu voce tare catre niste pensionari cu spiritul mai agitat (total straini fata de mine, dar erau intr-un loc public si s-au exprimat fata de mine personal facand reclama unor fosti politicieni romani de trista amintire din perioada celui de-al doilea razboi mondial si lui CV Tudor, si raspandeau niste zvonuri periculoase cu posibile consecinte de conflict intertenic care ar fi franat drumul Romaniei catre democratie) si eram ff ingrijorat, plus mi-am facut ulterior probleme de etica re comunicat eu ceva personal in public in cuvinte fata de oameni straini care aveau totusi o varsta respectabila, si ma intrebam daca alesesem corect cartea despre care vorbisem, incercand atunci sa le diversionez atentia si sa-i impiedic sa mai raspandeasca zvonuri potential periculoase pt soarta tarii Romania. Este clar sub ce stres ma aflam, si normal ca mi-a venit o chemare sa fac si eu ceva util pt societate atunci.

      Ștergere
  2. E vorba de Vineri, prietenul de pe insula al lui Robinson Crusoe ? Daca e asa, eu credeam ca povestea era mai optimista si sustinatoare de moral, plus confirmatoare a ultimelor teorii evolutioniste care zic ca este valabila si intrajutorarea empatica biologica intre oameni, nu numai rivalitatea pe mancare si sex, pt ca altfel nu s-ar fi unit nimeni in triburi democratice in timpul comunei primitive.

    Sau e cumva ceva referitor la Vinerea Mare a sarbatorilor de Paste ? Daca e asa, eu credeam ca era vorba despre un indemn mai general ideologic-educativ catre a vota pt a ne preocupa mai mult de nevoile altora, si mai putin de ale noastre personale.

    (Eu nu zic ca sunt neaparat de acord cu asa ceva, pt ca eu sunt pro-mai intai de toate instructiunile de la flight attendant re "puneti-masca de oxigen tu, si pe urma la alalaltul de alaturi", desi in caz ca oi avea eu personal vreodata nevoie de o masca de oxigen, sper ca o sa-si aduca aminte si vecinul meu de scaun din avion de mine, ca eu personal stiu sigur ca am sa ma zapacesc si nu numai ca nu ma voi gandi la altii, dar o sa uit precis si de mine personal.)

    Dar, bineinteles, eu probabil ca nu am inteles, pt ca eu nu am capacitatea sa inteleg metafore, iar singurele simboluri pe care le intelg eu sunt alea inteligibile de mai toata lumea, in general alea de trafic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cam asa.
      E super paranteza, am ras de numa'.
      Acum sa desfac tot ce-am scris, e prea mult.
      Vezi tu, fiecare trece prin filtrul propriu, daca simte, bine, daca nu, nu.

      Ștergere
    2. Mda, asta e, eu personal nu am citit niciodata nimic cu scopul de a SIMTI ceva, in afara poate de Suspans si, mult mai rar, ceva comic la nivel de banc, care sa imi creeze relaxare prin Veselie, (+ imi dau abia ACUM seama, aceste carti comice si hazlii mie personal mi-au fost recomandata de tata, si 3 intr-o barca, si PG Wodehouse, si 12 Scaune, si A Bacalbasa, si Soldatul Svejk, toate, absolut toate mie tata mi le-a recomandat !), ci in principal pt a ma bucura asa de o poveste noua, (deci trebuia sa fie inteligibil, altfel nu), sau chiar direct informativ ! Iar re poezii, din care am citit ff putine, zau daca eu nu le prefer pe cele direct descriptive de peisaje efectiv la nivel de tablouri de V Alecsandri, sau chiar pe Bacovia eu il citesc la nivel de pictura, sau povesti morale de G Cosbuc ! Fabulele (Donici, Esop, La Fontaine) TOT tata mi le-a recomandat ! Iar la nivel filozofic si poate politic, eu de Moartea Caprioarei nu am trecut niciodata ! Am simtit ca parca Marin Sorescu avea ceva de spus despre relatiile dintre oameni, dar nu am inteles prea bine ce, iar re Ion Barbu si d-na Nina Cassian am avut asa INTUITIV impresia ca erau ff talentati, dar NU as putea spune de ce nici sa ma pici cu ceara, ca parca descriau, (deci eu citeam tot Descriptiv), lumea intr-un fel autentic Adevarat, dar cu un limbaj care era deja DINCOLO de puterile mele de intelegere. De dragoste, mie intotdeauna efectiv toata adolescenta, (ca dupa aia nu am mai fost interesat sa citesc poezii de dragoste), mi-a fost SUPER SUPER de ajuns si total satisfacator si bun la toate Sonetul portughez How Do I love Thee, de d-na Elizabeth Barrett Browning.

      Ștergere
    3. Poeziile morale si mai ales patriotice mie personal mi-au fost toate recomandate de mama, ca ea era responsabilul cu educatia politica in familia mea !

      Ștergere
    4. Despre M Eminescu nu as sti ce sa spun, mai ales ca e icoana nationala...am sa marturisesc sincer ca mie personal mi s-a parut inegal si inconstant, chiar uneori in cadrul aceleiasi poezii, efectiv perceptibil ca o incongruenta, (desi nu stiam pe atunci acest cuvant), de mine deja chiar in cadrul Luceafarului, dar, desigur, mai ales evident in Scrisori. Insa mi-au placut ff mult Ce te legeni codrule si mai ales, la mod superlativ, Somnoroase pasarele, si mi-a placut f mult si povestea in proza Fat Frumos din Lacrima.

      Ștergere
    5. Abia recent, la nivel de bloguri, am fost indemnat sa citesc 2 poezii despre dragoste de Nichita Stanescu, una cu dragostea ca o leoaica si alta doar asa despre dragoste, si mi-au placut si mi s-au parut corecte, adevarate, si frumos descriptive la nivel figurat inteligibil mie. Efectiv alti poeti eu nu stiu sa fi citit, poate parca una patriotic-socialista de O Goga la scoala, a fost OK, efectiv mi s-a parut scrisa constiincios, dar nu cred mi-a trezit sentimente/emotii deosebite, in nici un caz ca G Cosbuc cu El Zorab sau 3 Doamne si toti 3, in urma carora eu, daca as fi avut varsta, m-as fi inrolat direct imediat in Armata Romana. (Zic efectiv sincer si fara nici o umbra de ironie despre tot.)

      Ștergere
  3. E doar o scriere despre o stare.
    Si ma bucur daca reusesc sa transpun in scris ceea ce simt.
    Iar daca cineva poate sa si simta ceva citind, e chiar foarte bine.

    Eugen, pe mine ma caracterizeaza verbul " a simti".
    Din pacate viata toata imi trece direct prin suflet. Ies mai mult ranita decat imbucurata, dar asta sunt eu. Cu cat ma impotrivesc cu atat e mai rau/greu. Asa ca mai bine las sa curga totul in fagas.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu e neaparat rau sa fie asa, e doar altfel la unii oameni fata de alti oameni, si cel mai bine, cred eu, desi nu sunt un specialist in Sufletologie, (dar pt ca recent mi-am pus intrebari re ce functii sa ii atribui in fisa postului Sufletului meu personal, care are functie de angajat corporatist al corporatiei mele private, ca sa nu se plictiseaca, dar mai ales sa nu leneveasca, sau sa chiuleasca de la munca acolo intr-un colt), ca Sufletului oricui sa ii fie lasate oportunitatile de a-si exercita si alte functii posibil imaginabile decat cea emotiva, dar e total OK sa fie mai talentat la emotii la unii, la ganduri la altii, chiar la exprimari artistice non-verbale la altii, etc, in functie si de ce post si utilitate are, desigur, in sens total politically correct, (ca totusi eu consider ca am obligatii legal-contractuale serioase fata de toti eventualii si posibilii angajatii ai tuturor corporatiilor mele teoretice), de Sufletul potrivit in postul potrivit, si fiecarui Suflet cat ii trebuie in functie de nevoi, el ramanad dator sa munceasca, dand inapoi corporatiei si poate si secundar,(prin impozite) si societatii, cat o putea de constiincios in functie de ce-o sti, la ce s-o pricepe, si ce-o putea el mai bine !

      (Eu recunosc destul de sincer ca mie, ca CEO de corporatie privata, imi cam place sa fiu eu de tip dictator absolutist autocrat, care doreste sa fie pus la curent cu mai tot re orice angajat, ba chiar se baga si in micromanagemant excesiv, insa sper ca voi reusi sa fiu macar unul cu "fata umana" si grija deosebita re etica de business deosebita fata de toti angajatii mei corporatisti, inclusiv angajatul Suflet, pe care voi incerca sa ii tratez cu respect si cf legilor Muncii in vigoare cf locatie, a acordurilor internationale pertinente, si a recomandarilor Organizatiei Internationale a Oamenilor Muncii, si nu ii voi exploata ca pe niste scalvi sau iobagi !)

      Ștergere