Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Certificatul cui ne-a născut

Am nevoie de certificat de naştere pe care să scrie şi în engleză, adică formularul nou. Vreau nu vreau, iau drumul Gheorghenilor, că acolo m-am născut.
Opresc, în prealabil, la mine în oraş pentru verificări, nu cumva s-o fi schimbat sistemul şi pot să-l fac şi în localitatea de domiciliu. Nu! Nu cu urgenţă. Trebuie mers în Gheorgheni. Zice cucoana să merg de dimineaţă.
E 9 dimineaţa, o oră cu maşina, îmi zic în gând că ajung dimineaţă, Că ora 10 nu-i la prânz.

Gheorgheni e un oraş trist. N-am mai umblat prin el de vreo 20 de ani. Aceleaşi gropi în asfalt, dar mai mari şi mai adânci.
Oraşul arată ca o gură de tractorist beţiv, plina cu carii.
Oamenii sunt gri şi sărăcăcioşi.
În locul unde nu s-a întâmplat nimic.

La primărie mi se explică cum că biroul stării civile e în altă parte. Noroc că venise soră-mea cu mine, zicea ea ca altfel nu mai apucăm să vorbim...şi mă duce într-un gang. Nici un semn, nici o tăbliţă cât de mică, nici măcar o săgeată trasă cu pixul pe pereţi nu te îndrumă spre un birou. 
Totuşi, în gang era intrarea într-un birou.
Pe coridor aşteaptă două femei. Rotim ochii după vreun semn, un steag, o stemă, un panou cu ieşire de urgenţă în caz de indendii, o hărtie mototolită, un indiciu cât de mic că ne aflăm unde trebuie ...nimic!

Îmi zic că-i musai să intru în încăperea de unde se auzeau voci să întreb ce loc îi ăsta, de-i loc bun să aştept, să nu ies din termenul precis de 'dimineaţă'.
Întreb femeile care făceau holistică dacă acolo e biroul stării civile, iar ele mă privesc de parcă au văzut o casă arsă.
Îi zic soră-mii: 'stai, să-ntreb.'
Acum cele două femei se trezesc din reverii şi mă apostrofează că nu stau la rând şi intru în biroul cu sunete înaintea lor. Le liniştesc, doar întreb dacă aştept în loc bun.

Mno, bine. Îmi vine rândul să intru. În biroul în care se întâmpla ceva, o singură cucoană. Din aceea veche, de tip vechi...fără nicio tehnologie în jurul ei. Mi-am zis că nu-i semn bun, dar am continuat optimistă să-mi expun dorinţa, cum că vreau un certificat eliberat în regim de urgenţă.
Şi, iată, cum 'urgenţă' are diverse conotaţii, în funcţie de cine e adresantul. 
Cucuoana roteşte ochii frumos (nu, nu mesteca nimic...) şi mi-a zis firesc: 'Veniţi mâine, pe la ora 16'.
Îi spun că m-am deplasat până în Gheorgheni ştiind că se poate rezolva totul într-o oră, cum mi-au spus cei din Ciuc. Pfffff...cucoana a înnebunit. 
Dacă toată viaţa mea am lucrat cu oameni, am realizat rapid cu ce mă confrunt. I-am dat dreptate femeii că are mult de lucru, mai are de scris alte  4 certificate de deces, cu mâna, că n-are calculator (în gândul meu completam că ar fi putut avea dacă ar şti să lucreze cu el), că trebuie să mă întorc în centru să aduc un timbru de 2 lei şi o copie după cartea de identitate. Agravez întrebând dacă n-are ea un copiator...Are numai un pix!
În fine, îi mulţumesc şi plec după timbru şi copiator.Îmi dau seama de rezistenţa celor vechi şi mă gândesc la strategia pe care n-am mai folosit-o de 20 de ani.
Cumpăr o cutie cu bomboane şi revin cu timbrul necesar+ copia.
O pun direct pe masă, ca să schimbăm tonul discuţiilor, îi spun candid că m-am conformat. Mă avertizează că certificatul meu nu e gata. Că ea trebuie să închidă biroul între 12 şi 14 să poată să scrie certificatele. Ştiu! Nu e nicio problemă. O înţeleg. Dar...că pot să vin după 14, 30.
Hm,nu-s mulţumită.
Este ora 11,30...zâmbesc larg şi întreb: 'Atunci, e bine să revin până în ora 13?'
E bine!

Am văzut cu ce atitudine intrau ceilalţi în acest birou, atitudinea omului căruia i se face o favoare. Nimic nu se schimba dacă nu avem atitudine corectă. Când intri într-un birou de servicii pentru public, omul trebuie să ştie că el îi plăteşte pe funcţionar.
Când mie mi-a venit în birou cineva care a dat bani pentru transport, l-am servit cu celeritate.

N-am avut atitudinea corectă, dar nu am avut timp de revoluţii în oraşul în care am stat 2-3 ore după 20 de ani.
Iar sora mea comentează că pe lângă că e scris de mână, e scris urât.
Mie mi-e jenă că e scris cu mâna. 
Simt cum vreau să ajung cât mai repede, înapoi, în zilele noastre.
Îmi place oraşul meu, e mult mai civilizat şi evoluat.

27 de comentarii:

  1. Eu "ador" la nebunie astfel de aventuri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu, fug cu groaza, spre lumea mea in care cred ca lucrurile s-au schimbat in bine.
    Am urat si urasc tot ce este blocat, ce nu are dinamica. Sa fie in mai bine sau in mai rau, dar sa fie in miscare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai este moda ghiseelor? In fata unui ghiseu esti din start batut ca trebuie sa stai aplecat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ia partea plina a paharului...Se putea si mai rau,adica sa astepti mai mult ,sau sa trebuiasca inca o zi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu, care nu am habar de geografie, a trebuit sa caut pe Google si wikipedia unde este Gheorgheni, si vad, ca de pe computer arata destul de frumos, (daca o fi acelasi despre care vorbesti tu): http://en.wikipedia.org/wiki/Gheorgheni

    Da, e pacat ca nu au dotari moderne tocmai la biroul de Evidenta a Populatiei. Cine e raspunzator de acest birou ? MAI-ul ?

    http://depabd.mai.gov.ro/buget.pdf

    Va rog frumos acolo, cine e raspunzator, la MAI, sa va coordonati activitatile si cu SC Comicex SA http://www.mai.gov.ro/index09_1.htm si sa-i rugati sa va doteze si ei, ca e vorba totusi de dotari pt. desfasurarea de activitati pertinente sigurantei nationale, nu mai asteptati totul mura-n gura de la bugetul de stat, ca v-am zis ca nu mai sunt bani !

    Uite domnule cum ma fac astia din regiunea Romania sa-mi pierd eu vremea cand am alte probleme legate de securitatea globala pe cap in acest week-end, (la mine week-endurile reprezentand timpul in care mi-am programat sa ma nelinistesc in legatura cu problemele de securitate globala, deoarece am remarcat spill-over in zilele de luni, unde in general am de rezolvat anxietati legate de problemele de securitate locala, si eu trebuie sa am capul clar pentru a ma nelinisti despre problemele de diplomatie, care sunt programate, mai recent, la mine martea, abia pe miercuri avand si eu ceva timp de indeplinit ceva activitati concret legate de serviul meu oficial, joia dedicand-o, in mod ideal unei pauze de reverie cultural-artistica bine meritate, iar vinerea fiind un fel de zi destul de amorfa in care incerc sa inghesuiesc tot ce n-am rezolvat pertinent pentru mine personal in timpul saptamanii, de ex. cumparatul tigarilor) !

    RăspundețiȘtergere
  6. evidenta populatiei e una, biroul starii civile e alta, iar amandoua tin de consiliul local, nu MAI.
    Primarul e actorul principal.
    Eu nu ma mai risc, stiu una si buna, pe google jumatate-s poze de la Lacul Rosu, o treime sunt camere de pensiuni, iar restul cate o cladire.
    Nici n-am amintit de posta...o incapere de 2 pe 3 , cu indulgenta, cu sala de asteptare la cele doua ghisee, adica doua ferestre mici de diagonala 35 cm, in peretele de lambriuri. In spatele lor se afla tot doamne cu un pix, iar in sala de asteptare la rand daca ai nimerit cu 5 tigani, cum am nimerit eu, cu siguranta vrei un loc mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  7. Florentin,

    una peste alta eu zic ca am reusit binisor, doar cu o ora intarziere fata de ceea ce preconizam. Nu prea concep sa nu-mi iasa din cauza de lene. Una e sa nu se poata si alta e sa nu se vrea.
    Parca am fost aruncata in timp, dar nu in viitor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dan,
    la starea civila era usa pe care se putea strecura o persoana, cu grija doua. Mai multe nu, pentru ca era o tejghea care nu permitea inaintarea, te limiteaza langa usa.
    Dupa tejghea era biroul cucoanei, in lateral.
    Ceea ce m-a suparat este primitivitatea locului.
    Usi cum nici la casa bunicilor n-am avut, dar oricum in stilul ala de la sat...pffff...m-a dezgustat si gata. Si atitudinea ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Macar astora de aici stiu sigur ca le-a intrat bine în cap ce înseamna clientul. Nu chiar la toti dar la multi. Stai jos în fata biroului, la acelasi nivel cu functionarul deci.
    E drept ca trebuie sa-ti faci programare din timp si sa respecti si tu, client, ora, chestie care nu stiu daca ar fi asa de usor acceptata de toti.

    RăspundețiȘtergere
  10. Citat dintr-o scrisorica primita de la finante:
    ...."Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTRETINERE unde ati trecut Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum si cateva milioane de tigani".
    si poveste reala m-am dus sa imi platesc ceva taxe la finante chiar dupa celebra lor greva si mi s-a spus de la ghiseu ca ei mai trebuie sa recalculeze si sa revin intr-o saptamana :))) deci m-am dus sa platesc benevol suma si m-au refuzat:))) nu m-am mai dus am si plecat ..intre timp :_)))ii las sa recalculeze in liniste nu ii disturb..:))
    Masinile ar trebui sã lucreze, oamenii sã gândeascã. (motto-ul IBM) Masinile pot fi convinse mai usor.
    am avut o problema asemanatoare tot in zona dar intr-un oras care are doar numele de oras si care acum este un catun pustiu....dar unde doamna a fost draguta si era in concediu cu sora din canada venita acasa dar a venit si mi-a scris actul, tot cu mana:)))
    si in ciuc actul se scrie cu mana :)cred ca este ceva care inca nu s-a schimbat in tara :) doar in unele locuri....imi este dor de prieteni , de peisaje...si de mancarea de acasa...si atat..:))))o sa ma gandesc daca merg si in vizita :)))))))))
    o sa dureze mult si bine pana se vor aseza lucrurile...sunt reguli care nu sunt respecate de nimeni pana la urma....si cine incearca sa fie corect se zbate cu valurile tumultoase:))))

    RăspundețiȘtergere
  11. NTZ! In Ciuc iti face tiparit. Testat cu certificatul lui Vladi. Si a durat nici o ora, fara urgenta.
    Si vorbesc amabil chiar daca le vine sa vomite, ca e nebun primarul, stii bine. E nebun si cu noi ceilalti, dar si cu angajatii.
    La Finante am alte experiente, pana ajungi la unul competent treci prin cinci maini, dar ireprosabil de amabili. :))
    Cand avem de mers pe la ei ne prindem de cap.

    RăspundețiȘtergere
  12. oooooo deci a avansat ciucul ca e nebun primarul aia stim cunoastem personal si ft bine asa a fost mereu ...noroc ca are viceprimar pshiholog de meserie si cred ca afce sedinte gratuie lui si la domi :)))) cunoastem sistemul :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Cleo: bine ca m-ai linistit cu clarificarea re. Evidenta populatiei si a Oficiului Starii civile tinand de Consiliul local, deci poate sa se descurce singure cum pot si cum vor, acum, in Romania, fara nici un oversight, dar nici suport de la Minister. Am uitat ca nu e vorba de Scandinavia !

    Uite, vezi cum imi fac si chiar creez eu probleme degeaba de cate ori nu sunt indeajuns de consiincios sa dau Google ! Asta trebuie sa-mi fie inca o data invatatura de minte, ca am mai facut confuzii si pe aici fiindu-mi mintea ba in Romania, ba in SUA, ba in Franta/Anglia, ba in Australia, in functie de ce ziare citisem in dimineata aia pe net, in loc sa ma trezesc la realitatea ca ma aflu deasupra paralelei 58 nord !

    RăspundețiȘtergere
  14. pai da, ca e ca si cum ti-as zice tie ca e obligatia ta sa cumperi uniforma de scoala copilului meu.
    Ori, o obligatie implica cel putin o relatie intre noi doi (apoi se descompune in tip de relatie, in obligatie contractuala sau implicita etc)

    RăspundețiȘtergere
  15. Intotdeauna, cand vii dintr-un oras mai mare intr-unul mai mic, impresia este ca totul are o culoare gri. Cat despre dinamica... asta depinde de cetateni.

    RăspundețiȘtergere
  16. Mie Bucurestiul mi se pare mult mai gri decat orasul meu de aici din Norvegia, desi e mult mai mic. Bucurestiul mi se pare mai mult de culoare gri, cu pete verzi. Auckland, NZ, mi s-a parut total albastru. NYC e rosu-caramiziu. Orasul meu de aici e gri-petrol batand in unele zile spre bleumarin si in altele spre argintiu. Oslo e gri-otel. Dallas, TX e galben-portocaliu. Hong-Kong e verde smarald cu dungi albastre si pete gri. San Francisco CHIAR are culoarea curcubeului. Honolulu e baby blue si jad. Salt Lake City e chiar alb murdar. Los Angeles mie mi se pare ca are culoarea painii, asa un fel de bej mai cald. Venetia e violet. Viena e purpurie. (Nu m-am bazat pe culoarea cladirilor cand am zis asta, sunt doar impresii personale, poate ca au de a face si cu anotimpurile in care am vizitat orasele respective, si cu alte chestii culturale. Sunt, evident, impresii total personale.)

    RăspundețiȘtergere
  17. P.P.S. Nu am fost niciodata in Franta, deci nici la Paris, desi sunt curios sa imi verific impresia despre posibila culoare lila.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Rudolph: e primul care clasifica orasele dupa culoare. Un fel codul culorilor orasenesc.

    @Cleo: cit despre scrisul de mina, autoritatile romane ar trebui sa precizeze: pentru fluiditate, va rugam sa scrieti singuri certificatul, acasa.

    RăspundețiȘtergere
  19. S-au împământenit atât de bine aceste ritualuri , că doar generaţiile le pot schimba şi nicidecum o atitudine . Părerea mea !

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Costel: sa stii ca e meritul comentariului lui Mircea Vladut. Nu stiu de ce, dar ideile lui ma indeamna f. des sa fac in capul meu tot felul de clasificari ! De ex. acum cateva zile am inventat o clasificare a diverselor tipuri de manageri dupa latitudinea geografica de unde provin si si-au format experienta (desi inca nu e gata de publicare si nu i-am definit mai bine decat pe cei de deasupra paralelei 53 nord !)

    RăspundețiȘtergere
  21. Mircea Vladut,
    musai sa te contrazic, orasele mici au cea mai multa culoare. Culoarea e data si de oameni. Eu nu locuiesc intr-un oras mare, dar orasul asta chiar are culoare. Sau, spre exemplu, in Odorheiu Secuiesc, mai mic decat Ciucul meu, e muuuult mai multa culoare.
    Da, cu cat ma gandesc mai bine, cu atat mai mult imi vine sa zic de culoare ca e data de oamenii locului.

    RăspundețiȘtergere
  22. Lasa-ma sa-ti zic decraciun, te rog...numele de Rudolf ma duce cu gandul la renii lui Mos Craciun si nu-mi mai vine sa vorbesc serios :))

    Sa stii ca am mai cunoscut pe cineva care spunea ca simte in culori. Mi se parea atat de interesant...
    Si clasificarea facuta de tine, de asemenea.
    Mno, tu ce zici, ce anume 'face' culoarea unui oras?

    RăspundețiȘtergere
  23. Costel,
    un cod presupune reguli, iar cum il stiu eu pe drcraciun, e posibil sa trebuiasca sa ne schimbam nitel ca sa dam culoarea potrivita :)

    Sa mor io daca nu-mi scriam un certificat de nastere frumos.

    RăspundețiȘtergere
  24. Sorin,
    in orasul meu sunt schimbate foarte multe, de aceea am impresia de multe ori ca traiesc pe alta planeta...

    RăspundețiȘtergere
  25. Uite ce am gasit despre sinestezie (capacitatea unor oameni de a simti in culori): http://www.school-for-champions.com/senses/synesthesia.htm

    Plus si mai complex: http://en.wikipedia.org/wiki/Synesthesia

    Eu personal chiar mi-am facut probleme de tip ipohondriac ieri cand m-am gandit la orase in culori, deoarece nu am deloc inclinatie metaforica, sau, in general talent artistic de nici un fel, si mi-am explicat pana la urma aceasta "zvacnire" de inspiratie total neobisnuita pt. mine mai nastrusnica de ieri prin faptul ca eram mai stresat decat de obicei, deoarece NU doream sa ma stresez si mai mult cu gandul ca as putea avea vreo malformatie vasculara cerebrala sau chiar ceva mai rau care tocmai incepe sa devina simptomatic !

    De altfel, am fost realmente mult mult mai stresat decat media mea general anxioasa in decursul acestui an trecut de cand m-am mutat in Norvegia, iar in primele luni am avut chiar vreo 2 instante de deja vu, si cateva instante de derealizare (care sunt, totusi, posibile si pe baza de anxietate, nu numai tumori de creier sau o gramada de alte chestii mai toate de speriat lumea, mai ales daca survin brusc la cineva care nu a avut asa ceva de cand s-a nascut).

    Deoarece m-am mai relaxat de ieri pana azi, acum chiar ca nu as sti sa mai explic pe ce baza si cum m-am gandit ieri la culorile legate de orase. Cred ca triggerul, adica DE VINA, a fost Mircea Vladut, care a zis ca un oras mai mic i se pare mai gri decat un oras mai mare, si eu sunt deja obisnuit sa il contrazic cu cea mai mare placere, (addictiva), la el pe blog, de am ajuns sa ma simt chiar ca Al Pacino in Devil's Advocate fata de el, desi NU e genul meu (a juca rol de "Devil", adica, nu e genul meu, NU Mircea, ca el, chiar daca o fi genul meu, e-nsurat si nu e voie, sau dl. Al Pacino, ca dansul E genul meu, sau, ma rog, era, cand eram mai tineri amandoi !)

    RăspundețiȘtergere