Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 11 octombrie 2011

Gandurile zilei

Gandul meu: diferanta dintre 'a te darui' si 'a te sacrifica' este data de feedback. Si ramanem niste dezinteresati, nu? :)

Gand auzit: purificarea personala are loc prin acceptarea umilintelor, denigrarilor si alte alea, la care ne supun ceilalti.

Astazi ma simt extrem de purificata. Copiii mei vor avea o soarta mai buna, conform teoriei auzite.
Iar daca nu avem copiii, facem. Altii, ca eu, nu.

Inca e deschisa 'pravalia', mai vrea cineva? Am grad mare la toleranta.
(in teoria asta nu se spunea prin ce proces trece 'purificatorul')

Cred in ziua de maine sau poimaine! Mi se cuvine !

19 comentarii:

  1. Păi cred că ştii vorba: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită...
    Feedback-ul acesta poate fi cam neplăcut uneori, o ştiu şi eu.
    Şi tot aşa zic şi eu: alţii, că nici eu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Totul se rezuma la a face o alegere si a ne asuma acest fapt.
    ;)) Nici eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bine gandita diferenta aceasta... sau mai bine zis foarte sanatos punctul tau de vedere. Sunt convinsa ca sunt multi care confunda ideea de da ruire cu cea de sacrificiu...si intr-o directie si in cealalta..
    Cu purificarea prin acceptarea umilintelor si denigrarilor nu sunt de acord... eu cred in iubirea de sine si in stima de sine. Iti asumi ce esete adevarat si incerci sa repari...dar pana la o limita.
    Fooarte optimista incheierea :) Bravo fata, nu te lasa :)) !

    RăspundețiȘtergere
  4. Când te daruiesti stii ce urmeaza si te atrage "ideea". Când te sacrifici de multe ori nu mai afli rezultatul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu daca diferenta intre "a te darui" si " a te sacrifica" este data de feedback..cred ca este data e ego-ul tau, de ceea ce simti.
    Daca te daruiesti, o faci pentru ca te gandesti ca celalalt merita...daca te sacrifici, deja aici este alta mancare de peste...adica te dai cu toate ca tu crezi ca nu prea ar merita efortul, ca tu insemni mai mult pentru tine, dar na, daca situatia o cere, te dai, te sacrifici pe tine in favoarea celuilat..
    ..ganguresc si eu ...nu zic ca ar fi musai asa..

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie imi place ca ai o viata spirituala aici pe blog si te sacrifici repectiv te daruiesti cu atata generozitate cauzei dezvoltării noastre şi probabil nu numai, căci atâta vreme cât ne dezvoltăm, vom şti că suntem încă în viaţă. Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Digodana,
    pai zambaream eu asa, in mine...ca in functie de ce asteptari ai se numeste ori sacrificiu ori daruire.
    Ca daca asteptarile iti sunt implinite, zici ca e daruire, iar daca nu-s implinite, e curat sacrificiu.
    Darurirea, de fapt, e corecta a fi fara asteptari, e revarsarea prea-plinului, are la baza iubirea.
    Or, sacrificiul...are asa un egoism in el, 'iti dau, dar faci cum spun/vreau eu'...ingradeste libertatea darului si mai si suna ca un repros-in cazul acesta.
    Parerea mea!

    :)) Cred ca sunt cea mai tare la a nu ma da batuta...fir-ar! Io nu ma dau batuta, ci ma odihnesc ;))

    RăspundețiȘtergere
  8. Dan,
    cand te sacrifici, renunti de fapt la tine.
    Ma sacrific pentru copii, adica nu-mi traiesc viata mea. Iar cand la capatul sacrificiului, cand te astepti!sa vezi fructele sacrificiului tau, copilul isi traieste viata lui si nu asteptarile mele, atunci zici 'n-a meritat', m-am irosit.
    Trebuie sa subliniez ca vorbesc de sacrificiu in anumite circumstante.
    Pentru ca exista acel sacrificiu care are alta nuanta si sens.
    Tu zici ca si la daruire este acel 'ceva'? Ceva-ul asta este un scop?

    RăspundețiȘtergere
  9. ganguritu,
    oi, oi! da' cum imi ingrasa mie ego-ul, feedback-ul asta!
    Stii ce zic eu? ca ca cel mai greu de suportat e sacrificiul, pentru ca tu nu esti impacat.
    Si...la baza oricarei decizii/actiuni nu se afla decat alegerea.
    Iar daca alegem, sa ne asumam alegerile...deci. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Dewolf,

    :)) ce limeriks mi-ai scris tu aici?
    eu am o viata spirituala in mine, nu pe blog. Pe blog scriu ganduri si gandurele, nu ma apuc eu de dezvoltat la altii cand am atat de lucru la moa.
    Iar altii sunt jertiti de-a dreptul (celalat sens al sacrificiului, nediscutat aici), pentru ca sunt nevoiti sa-mi citeasca elucubratiile.

    Sa stii ca si cand mancam simtim ca suntem in viata. (vezi? am scris frumos, n-am vorbit urat)

    RăspundețiȘtergere
  11. Pai ar fi recomandat sa ne asumam alegerile, ca deh, doar sunt ale noastre, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu nu am inteles despre ce este vorba in acest post, insa m-am fixat pe ultima propozitie, si doresc sa mentionez, (mai ales ca in post a aparut si cuvantul "copii", si poate ca trec pe aici sa citeasca si niste copii, cine stie), ca eu sunt un fan al expresiei "After all, tomorrow is another day", rostita de Vivien Leigh in rolul lui Scarlett O'Hara din filmul "Pe Aripile Vantului", regia Victor Fleming, 1939. Pe mine personal acea expresie m-a sustinut psihologic destul de mult in etapa mai vulnerabila a adolescentei timpurii, in jurul varstei de 13-14 ani. Alti eroi de fictiune care m-au sustinut pe mine psihologic in acea perioada au fost Catherine de Medici descrisa in romanul Regina Margot al d-lui Alexandre Dumas tatal, Dick Sand, (Capitan la 15 ani), descris de dl. Jules Verne, si Anne Frank descrisa de ea insasi in jurnalul sau publicat postum cu ajutorul tatalui sau, dl. Otto Frank si a d-nei Miep Gies, prietena de familie, jurnal pe care l-am primit cadou de la sotia unui fost superior ierarhic al tatalui meu.

    Ceva mai tarziu in viata, in faza tranzitiei de la adolescenta catre etapa de adult tanar, (care este si aia destul de dificila, deoarece trebuie sa incerci sa incepi sa iti faci relatii autentic utile cu alti semeni din societatea mai larga, nu doar in atmosfera mai protectoare a scolii, unde te mai poti cat de cat sprijini pe vreo gasca), m-a sustinut povestea reala a d-lui Joseph Conrad, desi, spre rusinea mea, nu am citit nici o carte scrisa de dansul, deoarece nu mai eram atunci in faza lecturilor extensive de fictiune din literatura universala populara. Si, intr-o perioada mai dificila tot a vietii mele de adult tanar, pe la vreo 21-22 de ani, m-a sustinut f. mult din punct de vedere moral si Jurnalul d-lui Mihail Sebastian, jurnal primit tot cadou de mine de la unica si cea mai buna prietena a mea pe care o cunosc din copilarie.

    RăspundețiȘtergere
  13. P.S. Aceste carti si filme NU sunt in sine vreo reteta pt. nimeni si nimic special, doar simplul fapt ca mi-am amintit eu o clipa de ce mi-a facut mie placere si ce m-a sustinut pe mine moral la anumite varste de tranzitie, din care mai comun vulnerabile sunt, asa in mare, poate cele de 12 si 18 ani + 1 sau + 2 pt. baieti (deoarece ei se maturizeaza un pic mai lent), m-a facut INSTANTANEU sa ma simt chiar si mai bine decat binele mediu cu care sunt eu obisnuit, si ma gandesc ca daca cineva care citeste asta se afla si el/ea intr-o perioada de tranzitie oarecare, nu neaparat din alea mari de existenta, ci poate de la un job la altul, de la o scoala la alta, de la o familie la alta, de la o tara la alta, etc., se va simti si el/ea poate mai bine daca incearca sa isi aminteasca ce film sau carte i-a facut placere sau chiar l-a ajutat atunci cand avea 12 sau 18 ani.

    NU este nevoie sa pierzi timpul recitind carti sau revazand filme...desi, in cazul meu personal, eu chiar ca as putea revedea filmul Pe Aripile Vantului si de 100 de ori la nevoie !

    RăspundețiȘtergere
  14. :)))) ...si restul il stii...imi place ..si iar zic restul il stii si stii si ce imi place ...:)pup.....

    RăspundețiȘtergere
  15. nu cred in sacrificiu, asa cum nu cred in purificare prin acceptarea umilintelor...
    nu cred nici ca un trai modest si umil pe taramul asta iti ofera un loc in fata pe taramul celalalt...
    cred doar in forta mintii si a bratelor; viata e o minune si suntem datori sa o traim cat mai frumos... iar cheia cred ca e echilibrul...

    RăspundețiȘtergere
  16. ganguritu,
    atata doar, atunci cand nu ne iese mai dam vina pe altii care 'ne-au influentat' inluarea deciziei

    RăspundețiȘtergere
  17. R Aspirant,
    :) replica asta din Pe aripile vantului m-a sustinut si pe mine, pe vremuri.
    In plus, si filmul este cel la care ma pot uita de 100 de ori.
    Si la filmul Morometii, la fel.

    (doua idei erau in postare, ideea de sacrificiu si ideea de purificare prin expunere la umilinta-asta din urma fiind auzita)

    RăspundețiȘtergere
  18. Ana,
    pffff...ce zile am! greu tare sa te mentii in linie dreapta.
    azi cineva spunea despre vreme " ploua tot timpul si e ceata groasa".L-am pus sa reformuleze pozitiv si a reformulat..." ploua foarte frumos tot timpul si este o intensa ceata" :))
    (s-a facut frig aici)

    RăspundețiȘtergere
  19. Mosu,
    eu cred ca folosim cuvantul 'sacrificiul', la nervi. :))
    Si-apoi, ne purifica destul suferintele care ne gasesc ele insele pe noi, nu sa le mai si cautam cu lumanarea.

    RăspundețiȘtergere