Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Dorinta

Imi doresc atat de mult sa-mi schimb profesia!
De 4 ani ma pregatesc pentru asta.
Acum cand am toate armele, ma impiedic de niste chestii de neimaginat, minore, invizibile. Cand nu reusesc ceva imi spun mereu ca nu e buna metooda...si tot incerc. Nu s-a intamplat sa nu-i dau de capat. Si-acum...parca sunt in lanturi.
Visez noaptea, cum fac lucruri noi, cum reusesc, cum stiu incotro s-o apuc...
Cand ma trezesc e greu, constat ca mi s-a terminat galeata cu idei.
Numar pe degete conditiile, le bifez...si totusi nu merge!

Si-o iau spre scarbiciu. Fara chef, fata motivatie, ma duc de parca m-as intoarce.

Sper la noapte sa visez drumul bun...sa ma trezesc transpirata si sa zic:
"Rhett !"(Butler)
:)




4 comentarii:

  1. >:d< Cleo , vei reusi , trebuie sa reusesti ! sunt doar niste orbi care nu pot vedea de ce esti in stare ....si mai stii ...poate le este si frica !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, de vreo doi ani am iesit eu din 'circuit" si s-au mai schimbat treburile. Sefi in judet noi, apucaturi mai din topor.
    E ingrijorator caci nu competenta ti-e studiata...ci parul tre sa-ti fie cret. Pana acum credeam ca merge cu permanent, dar nu! vor cret natural.
    Am crezut ca am agsit o nisa, am trecut de selectie de Cv, de interviu, au zis 'Da", apoi au lasat in seama unui neica-nimeni ce habar n-are de zoologia pamantului si ala s-a speriat putin, ca e mai usor sa domini o fatuca tanara si moale dar creata naturel, decat un om la care te plicitsesti citind in CV. Dar care se lasa dominata...cu blandete :))
    "nu moare caii cand vor cainii"...vine si vremea mea, cu atat mai tare ma indarjesc, doar ca trece timpul ca nebunul...
    Mi-au oferit o zona cu oameni cu parul lins, dar suma nu e stimulanta sa fac asa schimbare. Caci voiam sa fac din pasiune, miscarea deja insemna o pierdere in buget, eram pregatita. Dar nu pot sa-mi schimb viata cu suma asta, sa destabilizez familia...eu fara copiii mei ma "usuc". Deci , mai sapam, am idei dar necesita timp. Deja era sa mor de doua ori in doi ani, mi-e teama ca nu o sa il am acest timp.
    Un lucru e cert: voi reusi fara indoiala! Eu cu Dumnezeu, avem relatie de iubire.

    RăspundețiȘtergere
  3. Când n-ai sa mai vrei o sa se-ntâmple. Cam asa-i de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand dorinta e launtrica si nespusa nu se intoarce ca bumerangul. In acest caz nu. Lumea ma stie de economist. Ce nebuni mai cunosti care vor sa-si lase munca balta si sa se apuce de cu totul si cu totul altceva, la 40 de ani. Apoi, daca nu dau "sfoara-n tara" lumea nu stie ca mai am si alta scoala. Lumea ma stie ca fiind "in loc bun". Si e bun financiar vorbind. Dar satisfactie zero.Barat.

    Azi, spre pilda, am fost la un serviciu, in alta cladire, de care raspund eu pe un domeniu. Si m-am simtit atat de bine la ei, am vorbit, am glumit, am mai discutat, se strang in preajma mea...Parca am inviat. Imi aminteam cum m-am dus prima data la ei, acum doi ani. Serviciul meu cu acest serviciu era intr-un mare conflict (intretinut in special de cei din serviciul meu). Si mi i-au colorat atat de frumos colegii pe ceilalti incat am crezut ca voi intra la zoo. Da, au fost incrancenati si destul de rai, si persiflanti. Eu aveam un "antrenament" peste incrancenarea lor, asa ca sunt multumita de ce gen de relatie am reusit sa creez intre mine si ei.

    Deci, am nevoie de contact, ma hranesc din relatia cu oamenii. Vreau sa lucrez cu copiii si tinerii. Imi doresc asta. Stiu ca se va intampla! Stiu! Sunt optimista. Cred ca mai mult ma supara nedreptatea si faptul ca ti se ia dreptul la sansa...asa, pur si simplu. Iar lucrurile nu merg in directie buna in zona mea. Oameni care nu sunt deosebiti ajung factori de decizie, iar deciziile pe masura capacitatilor lor...limitate de multe ori sau dictate de politic.

    RăspundețiȘtergere