Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 1 februarie 2011

Vis de coşmar

Am visat urât.
Trebuia să părăsesc casa şi să plecăm definitiv. Veneau nemţii în casa noastră (asta mi se trage probabil de la prea multe filme despre evrei, văzute de-alungul vieţii).
Ocupantul dacă e să fie , musai să fie neamţ.

Ce alegi să iei în cel mai scurt timp, când poţi să iei doar atâtea lucruri câte poţi duce cu spatele?
Am ales actele personale, am ales fotografiile noastre, am ales două rânduri de haine, am ales ceva cu ce să ne acoperim. În plus copiilor le-am spus să-şi aleagă trei cărţi dintre cele preferate. Apoi am mai pus ceva de mâncare.
Mi-a fost uşor să renunţ la bijuterii şi tablouri de valoare. Astea le-am lăsat fără regrete nemţilor ocupanţi :))
Mi-a fost greu să plec fără să pot alege unde, fără să ştiu unde.
Aşa ceva înseamnă operaţii pe cord deschis şi pe creier.

Sunt în cădere liberă.

18 comentarii:

  1. As fi luat si bijuteriile. Sant usor de transformat in ... aproape orice.

    RăspundețiȘtergere
  2. cel mai greu de desprins dintr-o casa parasita in graba sunt amintirile; unele nu se despind niciodata, raman lipite de pereti ca un prenadez care se intinde asemeni unei panze de paianjen; si daca in cele din urma le poti desface cu totul atunci e musai de lamurit; cu amintirile e cel mai greu atunci cand parasesti un loc; ele trebuie sa se despinda ca un ou din cuib, sa se desfaca cu totul dar sa lase indarat o urma identica cu originalul, ca o talpa in glod, astfel incat cele sa se poata suprapune oricand…

    tie iti trebuie un back-up; o sa ai mai multa liniste stiind ca ai o varianta de rezerva, chiar nedusa pana la capat…

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine c-au fost nemtii. Daca erau rusii ...

    RăspundețiȘtergere
  4. nona,
    cele cateva piese pe care le am nu merita denumirea asta pretentioasa, bijuterii. Asa ca, de fapt, am lasat acolo ce n-am...:D

    RăspundețiȘtergere
  5. mosu,
    nu am inteles foarte bine, cum, unde sau la ce sa se suprapuna...

    amintirea este evocarea unui moment, plecand...nici tu nu mai esti ce ai fost in momentul intamplarii, iar amintirea devine o idealizare a vremurilor trecute. Ne aminteste, de fapt, starea pe care am avut-o, ne aminteste cum am fost si am simtit noi atunci cand s-a creat amintirea.

    back-up...hmmmm:) Cum ar fi o Cleo-reloaded? cum ar fi un vis de back-up?
    Ca in rest nu-mi mai ramane decat sa-mi "pastrez mersul" :))

    RăspundețiȘtergere
  6. costel,
    Cand iei un sut in dos, parca mai conteaza natia...
    Oricum, n-am nimic cu nimeni si sunt sigura ca ocupantul doar a primit un nume in mintea mea, visul urat nu de la neamt vine. Poate de la 'ocupant'. Dar cum toate trebuie sa aiba un nume...:))

    RăspundețiȘtergere
  7. amintirile raman “vii” daca se conecteaza cumva la trecut, altfel nu raman din ele decat franjuri; intre visul de azi si amintirea din trecut trebuie sa existe o legatura nevazuta, un canal prin care imaginatia sa calatoreasca si sa pastreze momentele de atunci intacte; e ca o intoarcere inapoi in timp, “engage” si tup indarat… :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Posibil să se împlinească visul, dar nu cred că ocupanţii vor fi nemţi...

    RăspundețiȘtergere
  9. aaaa,inteleg ...cred...
    amintirea trebuie sa se potrivesca in trecut si o tine in viata ceva, sa fie trairea acelui moment?
    Asta sa fie puntea, ceea ce am simtit, asta determina acel dus-intors?
    Dar mai stii ceva?
    Eu in realitate am o poveste extrem de trista de viata si cred, de multe ori incerc sa inteleg cum am reusit, cred ca prin uitare. Am vrut sa uit, am ales inconstient sa uit ca sa pot merge mai departe. Nu tot, am amintiri dureroase, pe care le stiu si acum, asta ma face sa "nu uit istoria". Dar cele minunate, desi atat de rare, mi le amintesc. Se potrivesc bine in amprenta. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Vania,
    nu stiu care e interpretarea, o ghicesc doar...sigur ca nemtii nu au nicio legatura. In orice caz, eu nu visez degeaba :) Rar, dar cu efect larg.

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu as fi luat si casa. Sa ocupe nemtii doar fundu' gradinii. Gol. :)
    Si stiu si unde-as fi plecat. In India, Franta, Japonia, China, Argentina, Danemarca... :)

    RăspundețiȘtergere
  12. La mine nu-i cu interpretări, visez exact ce va urma. Sigur, nu tot timpul. Ceva cu un război iminent a fost acum două-trei zile.

    RăspundețiȘtergere
  13. Aha, ai luat ce ai, ai lasat ce n-ai, iti pare rau sa pleci, si te irita sa nu stii unde ...
    Oare n-ar trebui sa renunti la a controla tot? Sa o iei mai incetisor si sa te bucuri mai mult de moment?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Vania,
    mie nu mi se arata clar. Pana acum, ce am visat trebuia interpretat, iar eu nu ma pricep la semnificatii. Ma duc la o prietena, ea imi zice, iar mie nu-mi ramane decat sa astept tavalugul sa taseze problemele.

    RăspundețiȘtergere
  15. nona,
    Sau invers...ca nu am niciun control? Asa merge? Caci asa se mai potriveste...

    RăspundețiȘtergere
  16. drstoica,
    esti melc? :)
    casa....ce e o casa, niste pereti si munca ta de-alungul vremii. Ce regretam, munca? timpul investit?
    Interesant e ca nu sufeream dupa casa, ci dupa ...carti. Mie mi se parea ca acolo am investit. Nu stiu de ce...cartile sunt mai mult decat peretii aia munciti?
    Si nici nu mi se rupea sufletul ca parasesc o casa.
    Imi spuneam in gand "amintirile, nu uita amintirile".
    :)) ce e si in mintea omului.
    (in realitate sunt preocupata de o problema, probabil efectul a fost acest vis)

    RăspundețiȘtergere
  17. Merge, Sophie :)
    Eu nu ma pricep la vise, doar la trasul concluziilor. Si nici atunci nu-mi iese de fiacare data.

    RăspundețiȘtergere
  18. Te-ai gândit recent sa pleci de acolo? La scoala parca am învatat ca visul este o prelungire în subconstient a activitatii din timpul zilei. Nu stiu cât o fi de adevarat dar mi-a placut. Despre vise se chinuiesc psihiatrii din cel putin zece continente sa formuleze o idee comuna si nu pot.

    RăspundețiȘtergere