Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Lecţii de viaţă

Postarea Digodanei mi-a plăcut. După ce am citit-o, seara/noaptea, când am pus capul pe pernă, m-a făcut să mă gândesc şi să mă întreb care ar fi lecţiile mele de viaţă.
Fac o încercare, înşiruirea are o logică aleatorie.

Când te întrebi de unde îţi vine puterea, să mulţumeşti celor din trecut, celor care formează trunchiul şi ramurile arborelui tău genealogic.

Dacă ştii să înveţi de la copii  înseamnă că eşti părinte bun, nu părinte slab, iar copiii îţi devin prieteni.

Lumea e mult mai mare decât mediul în care te afli.

Când crezi că le ştii pe toate, atunci vei primi o 'palmă' care să-ţi demonstreze că nu ştii nimic.

Munca este doar o parte din viaţa ta, nu viaţa ta. ( Un şofer reţinut peste program a zis, supărat fiind: 'stai peste program că-ţi vor ridica statuie...dar ştii ceva? eu voi fi primul care mă voi pişa pe ea.')

Îngheţata Napoca nu va avea niciodată gustul îngheţatei pe care nu ţi-ai permis să ţi-o cumperi decât o singură dată, în copilărie. Aşa că nu mai cumpăra.

Când ajungi într-un colectiv nou, ţine-ţi gura şi observă...aşa afli cine e adevăratul şef, cine e amanta, cine bârfeşte...etc. iar tu nu o dai în bară.

În iubire, mândria, orgoliul şi încăpăţânarea nu au ce căuta. Iubirea e ca chifteaua din bancul cu Bulă, e numai una. Dar nimic să nu te oprească să crezi că n-ai şansă la încă una.

Să atingi podeaua e şansa ta să-ţi dai seama că eşti puternic.

Nu-ţi risipi energiile, concentrează-le pe priorităţi.

Eşti mai luminat atunci când îndrăzneşti.

Fii tu însăţi, cea mai grea dar cea mai valoroasă parcurgere.

Mulţumeşte pentru fiecare zi...pentru că se moare foarte uşor!

Acceptă ce ţi s-a întâmplat şi iartă pe cât poţi. De uitat, n-ai să uiţi nicicum.

Renunţarea la tine este o opţiune personală, nu aştepta mulţumiri.

În viaţă totul este obişnuinţă, iar în unele cazuri asta poate să însemne cel mai rău lucru, pentru că te îndepărtează de normalitate.

Când ţi-e greu, singurul prieten care îţi rămâne fidel eşti tu însăţi.

Singurătatea este doar ocazia pentru introspecţie. Conştientizarea va fi primul pas spre vindecare.

În trecut nu mai poţi schimba nimic, aşa că n-are sens să stai cu privirea agăţată în urmă.

Dacă păstrezi calea drumului bătătorit, pierzi frumuseţea şi surpriza cărărilor puţin umblate. Şi ce dacă nu eşti la fel ca ceilalţi?

Teoriile sunt studiate pentru a înţelege mecanismele, gândeşte naibii singură.

Când ai momente în  care crezi că nu eşti bună de nimic, priveşte-ţi copiii. Eşti creatoare de miracole.

Nu există eşec, doar încercarea unei soluţii necorespunzătoare.

Uneori, lucrurile pur şi simplu se întâmplă. Nu tot ce se întâmplă are o explicaţie perceptibilă.

Tot ce ţi se întâmplă, te schimbă. Contează în ce te schimbă.

Poţi oricând s-o iei de la început.

Fii atent la oamenii ce îţi ies în cale, caută sa afli ce trebuie să înveţi de la ei. Nimic nu e întâmplător.

Şi nu poţi să faci nimic fără Dumnezeu cu tine.

11 comentarii:

  1. Chiar lecţii de viaţă! Articolul ăsta al tău este o sticluţă cu esenţă tare.
    Să-ţi ajute Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Cleo!
    Cateva m-au pus serios pe ganduri...
    Daca tu ai stat o zi sa te gandesti care ar fi invataturile tale, mie cred ca imi va trebui mult mai multe sa asimilez o parte din ele, iar apoi o viata sa le aplic...

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bine rumegate.
    ...chiar de nu sunt adeptul teoreticizarii vietii, cosider ca sunt binevenite clipele de autoevaluare, si de raportare la dorinta ta personala, la visul tau. este foarte usor sa treci prin viata fara sa-ti pese, dar de te vei intreba vreodata cine esti, nu stiu ce raspuns iti vei da, asa ca personal prefer sa ma atinga fiecare clipa, sa plang si sa rad pentru fiecare moment ce mi-a fost dat sa-l traiesc, sa intind mana, chiar daca a fost muscata de-o mie de ori..prefer sa continui chiar daca in urma am lasat rauri de lacrimi..sa ma ridic in picioare chiar daca durerea ma apasa... si ce daca mai am praf pe pantaloni ?..asta nu ma impiedica sa merg...inainte.
    @Max Peter asa este, ce-a insiruit Cleo sunt esente tari, chiar sunt lectii...dar eu ma intreb de ce oare trebuie ca fiecare lectie de viata sa doara asa tare, sa platesti pentru ea preturi uneori exorbitatnte?...doar ma intreb, nu ma plang..si chiar daca m-as plange, nu ar fi decat o trasatura umana, pentru ca vine din suflet, vine din viata ce cu greu ne incearca uneori...
    Multumesc voua ce simtiti si traiti. Duminica frmoasa va doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Max Peter,
    multumesc! esti prea indulgent cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Digodana,
    ei, mie mi s-au intamplat multe si le-am si rumegat deja...fiecare cu povestea lui de viata. Si fiecare dintre noi are o poveste importanta, care nu sufera comparatie. Pentru oricare dintre noi, cea mai grea si cea mai importanta poveste este cea personala. asta asa si trebuie sa fie!

    RăspundețiȘtergere
  6. ganguritu,
    raspunsul pentru 'cine sunt?' este simplu: sunt suma rezultatelor intamplarilor din viata mea'. :)
    Iar noi suntem ceea ce suntem acum tocmai pentru ca am avut atatea intamplari trecute prin si peste noi.
    Sa te intrebi 'de ce eu? de ce mie?' este risipa de energie. Sa-ti plangi de mila este permis doar din cand in cand, si nu mai mult de o zi.(cred ca as putea decrata asta 'legea lu' Cleo' :)))
    Multumesc pentru aprcieri, zi frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-au placut tare lectiile tale. De la „Să atingi podeaua...” in jos sunt pure aforisme de filosof. :)
    De acord cu tot!

    RăspundețiȘtergere
  8. personal prefer sa ma atinga fiecare clipa, sa plang si sa rad pentru fiecare moment ce mi-a fost dat sa-l traiesc, sa intind mana, chiar daca a fost muscata de-o mie de ori..prefer sa continui chiar daca in urma am lasat rauri de lacrimi..sa ma ridic in picioare chiar daca durerea ma apasa... si ce daca mai am praf pe pantaloni ?..asta nu ma impiedica sa merg...inainte. deci asta este esentialul :)) este si parerea mea citez tot ce ascris si sunt de acord ... de ce doare fiinda avem simturi si gandim...poate uneori prea mult ...
    toate chestiile scrise acolo m-au ghidat in mare parte in viata si asa am supravietui la multe si da este bine sa iti faci autoanaliza ... eu folosesc mereu hartia de a scrie in balanta ... si e bine ...si ma bucur din suflet ca ai inceput sa iti revii si sa te trezesti ...:))) e doar de bine ...pentru mine stii ca asta conteaza enorm sa te vad asa in echilibru...bravo..

    RăspundețiȘtergere
  9. Mosu,
    am o prietena care imi apreciaza cel mai mult postarile de o propozitie, maxim doua. :)

    in rest...pai, da!
    Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ana lugojana,
    nicio stare nu e infinita.
    sau
    un singur moment 'imi alunga infinita'. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. toate chestiile scrise acolo m-au ghidat in mare parte in viata si asa am supravietui la multe si da este bine sa iti faci autoanaliza

    RăspundețiȘtergere