Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Cât să-ţi dau ca să mă împuşti?

În vremuri în care lumea bântuie de colo-colo cu iluzia unor destinaţii concrete, cu toţii par a şti încotro se îndreaptă şi doar eu rămân dezorientată.
Niciun spaţiu nu-mi mai pare suficient. Am decis sa trec în cel virtual.

Aici măcar ştii că vorbeşti singur, nu mai este necesară confirmarea partenerului de viaţă.

Apoi constat că indiferent de spaţiu în care te afli ai aceleaşi probleme. Mă întreb de câteva zile cum este posibil să vezi toate piesele, dar să nu ai acces la tablou, în ansamblu.

Mă întreb dacă am destulă inteligenţă emoţională să fac alegeri potrivite în viaţă, respectiv un IQ suficient de armonizat cu aceasta.

Mă întreb care o fi motivul pentru care nu pot să mă nesimţesc în aşa hal încât să nu-mi pese de tablou...şi de ce nu e suficient să-mi pun un goblen pe pereţi, să-l arăt nepoţilor când mi-or numara alţii zilele.

So...dragă spaţiu virtual...pârtie! de-acum vine pe-aici şi Sofica.





2 comentarii:

  1. un spatiu virtual ne ofera o sansa mereu de eliberare si te asteptam cu drag sofica pe partia fragila din lumea noastra a celor care ne retragem aici :)

    RăspundețiȘtergere
  2. sa te impusc?:-?
    give me a reason, don't give choice...;)
    welcome Sophia :)

    RăspundețiȘtergere