Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 27 iulie 2010

Îmi întind braţele să te ating...

Imi întind braţele să te ajung...
Te vad cum treci linia orizontului, întors spre mine dar urmând direcţia opusă. Alerg. Alerg să te ajung. Degetele întinse sunt oase uscate de dorul pielii tale, iar seceta ce m-a cuprins îmi lasă buzele crăpate...Ochii se scurg în umbra ta prelungă...O ating. Mă bucur ca un copil. Mă supăr ca un om mare. Alerg ca un copil...împleticit. Cad ca un om mare...zdrobit.
Te strig...
Aşteaptă!
Nu mă vei găsi unde nu mă cauţi.
Nu mă vei vedea unde nu sunt.
Mă chemi...Şi nu te pot ajunge. Tu crezi că sunt linia orizontului cand eu sunt doar o planetă mai mică. Îţi aud strigătul mut, dar tu spui că e doar privirea oarbă...

Ai obosit? Încă ne căutăm...

"O să mă gândesc la asta mâine... La urma urmelor, e şi mâine o zi".

(Special D-Anei...)

2 comentarii:

  1. anii trec si mereu ni se adauga in anturaj oameni si prieteni ne pleaca prieteni si oameni din viata sub diferite motive indiferent de timp prietenii copilarie ne raman prietenii adevarati si de suflet :) acolo este inocenta deschidere si mai ales sinceritate:) nu sunt interese:) toate aceastea raman in timp ca si muntii:)chiar daca nu ii vezi cu aceeasi regularitate ca pe cei noi ei sunt acolo :) si te poti baza pe ei:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vine o vreme cand fiecare oboseste cautand...cand spune "si maine este o zi" si lasa totul in seama hazardului...Atunci, linia orizontului devine abia perceptibila si celalalt dispare intr-un alt plan...Undeva, candva, ne vom intalni si..."Asta este o alta poveste" ...

    RăspundețiȘtergere